VII.Songhai(Imperiul Gao)

În aceleași regiuni ale Sudanului ,la răsărit de Mali ,s-a dezvoltat statul Gao sub conducerea familiei Songhai.Statul s-a extins la sfîrșitul secolului XV pînă la Atlantic spre apus,Teghaza sahariana spre nord,Agades spre răsărit.În timpul lui Sonnia Ali(1464-1493)și Mohamed Ture (1493-1528) din dinastia Askia,imperiul Gao și-a atins apogeul.În a doua jumatate a secolului al XVI-lea luptele interne și tendințele centrifugale au slabit imperiul ,care s-a prăbușit în 1591 sub loviturile armatelor marocane.Victoria armateler marocane s-a datorat și faptului că ele erau înarmate cu archebuze și muschete.După anul 1800 statul Gao a decăzut rapid, ca urmare a pătrunderii masive a europenilor spre centrul continentului negru precum și luptelor interne.

Viața interna a Imperiului Gao a fost asemanatoare cu cea a statului Mali,observîndu-se însa o evolutie superioară în ceea ce privește sistemul administrativ și ecleziastic.Mahomed Askia a creat o armata de profesie ,bine instruită,înarmată cu lănci și arcuri,dar care nu a putut face față armatelor ce foloseau arme de foc.Aparatul de stat cuprindea functionari centrali și conducatori ai unitatilor teritorial-administrative.Un rol deosebit îl aveau colectorii de impozite.S-a dezvoltat un sistem complex de irigații fîntîni și conducte a caror rămașițe se păstreaza pînă azi.Statul s-a prabușit datorita anarhiei politice,generată de economia economia naturala predominantă,precum și sub loviturile externe.Prăbușirea politică a fost însoțită de decăderea vieții economice ,a meșteșugarilor și comerțului internațional,de transformarea în ruine a unei civilizații înfloritoare ,căreia i s-a pastrat doar amintirea in traditia orală.

VIII.Statele din Sudanul central

La est de fluviul Niger pînă la lacul Ciad și înspre zona ecuatoriala s-au dezvoltat formatiunile statale Hausa.Diviziunea muncii și legăturile comerciale au favorizat aparitia unor orașe.Pe teritoriul locuit de treburile Hausa treceau caravanele ce faceau legatura intre regiunile tropicale,Egipt și Tripoli.La început aceste orase erau fortărețe ,populația din jur plătind anumite redevențe în natură pentru ocrotire în caz de primejdii.Treptat meșteșugurile au căpătat amploare.Orașele Hausa întrețineau legături comerciale ,transportînd marfuri din Guineea pînă la malurile Mării Mediterane.Organizarea interna a orașelor începînd cu secolul al XIV-lea ,era tipic musulmană.În toate orașele economia era strict reglementată de autoritățile centrale ,alese de populație.În regiunile lacului Ciad s-a dezvoltat statul Kanem-Bornu.Acest stat a existat cu decăderi și înfloriri,din secolul VIII pînă în secolul XVII.Statul a apărut ca urmare a simbiozei dintre populația nomadă și cea sedentară.Capitala statului era Ndjinu.În secolul XI păturile superioare au trecut la islamism,ceea ce a favorizat și procesul de diferențiere de marea masa a populației.Cea mai mare înflorire a statului se constată în secolul XV,în vremea regilor Idriss III și Ali Ibn Dunama.Economia avea un caracter natural preponderent,însă meșteșugurile și schimburile aduceau venituri importante. Armata în secolul XV cuprindea peste 100.000 de călăreți și pedestrași.Procesul de fărîmițare a durat mai mult de două secole.

În părțile răsăritene,înspre Nilul mijlociu ,pe platourile de la Darfur,s-a constituit o altă formațiune statală,a cărei evoluție e puțin cunoscută.Era un punct de interferență a regatelor creștine și statele islamice.

Evoluția lumii negre medievale ,de la Nil pînă la Niger și Senegal,atît de fragmentar relevată de izvoarele scrise sau sapaturile arheologice ,demonstreaza realizări remarcabile pe plan econimic,acumulare de mari bogații,organizarea unei vieți statale complexe.Atacurile maurilor sau a populatiei mai înapoiate din sud și mai ales pătrunderea europenilor au contribuit la fărîmițarea politica și la decadere economică.