Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea Liberă din Moldova

Facultatea Istorie și Relații Internaționale

Referat

Evoluția statelor africane la sud de Sahara în perioada medievală

Elaborat de:

Mihai Barbaroș, student anul 1 R.I.

Verificat de:Tentiuc Ion

Chișinău 2012

Cuprins:

1.Africa neagră premedievală

2.Africa neagră în Evul Mediu

3.Axum(Etiopia)

4.Statele din Sudanul central si occidental

5.Ghana

6.Mali

7.Songhai(Imperiul Gao)

8.Statele din Sudanul central

9.Yoruba

10.Benin

11.Congo

12.Angola

13.Concluzii

I.Africa neagra premedievală

Evoluția comunitatilor umane sud-sahariene a fost multă vreme variată,ca ritm, ca stadiu de dezvoltare,in medii geografice diferite,astfel ca este greu a se prezenta sistematic pe regiuni geografice si perioade cronologice distincte. Majoritatea arheologilor,antropologilor si istoricilor cansidera azi ca pe continentul African au aparut pentru prima data fiintele umane dotate cu gindire superioara.

Pe teritoriul african sint atestate toate fazele evolutiei antropologice,de la aparitia omului si pina la homo sapiens recens.Au coexistat si au evoluat,uneori in acelasi timp,culturi din cele mai diferite,cele mai vechi aparținînd paleoliticului fiind cu mult anterioare unor culturi de pe alte continente.Existența în acelasi timp a unor culturi vechi,chiar paleolitice,cu culturi noi,sclavagiste,feudale si chiar precapitaliste, constituie o trăsătură specifică a istoriei africane de-a lungul multor secole.

Dezvoltarea societății africane în mileniile anterioare antichității clasice e putin cunoscută și extreme de controversată.Multe dispute stîrnesc încă în lumea învățaților problema aparitiei tipului negroid precum și trecerea la extragerea și prelucrarea metalelor,în special a fierului.

În mileniile IV-II î.e.n. transformarea tot mai accentuată a Saharei într-un întins deșert,de la Nil la coasta atlantică,a fost însoțită,așa cum demonstrează mai ales lingviștii dar și unele cercetări arheologice,de migrația unor populații spre sud, sud-est și vest.Ulterior timp de multe secole,legătura cu populația din Africa de nord a fost tot mai slabă,,lumea mediteraneană și Africa neagră avînd doar contacte sporadic,mai ales pe valea Nilului,fără a se cunoaște și a se influiența decît într-o slabă masură.

Condițiile geografice ale continentului,pădurile și cîmpiile sale mănoase, podișurile și mlaștinile bântuite de malarie,vegetația abundentă a jungle sau întinderile deșertice dinspre nord și sud au determinat forme diferite,uneori din cele mai specifice de dezvoltare.Întinderea mare a continentului a favorizat ca populația să se mute,uneori fără întrerupere ,timp de milenii,dintr-o regiune în alta,în căutarea vînatului sau a produselor pe care pămîntul le oferea fără a mai fi cultivat.”Zona de la sud de Sahara ne oferă astfel imaginea unei mișcări neîncetate și tot mai rapide de-a lungul unui continent unde nici lanțurile muntoase ,nici deșerturile fără margini nu i-au opus vreodată o barieră de netrecut”(B. Davidsohn).O permanență a istoriei africane a fost migraționismul unor populații și sedentarismul altora.Permanent s-a petrecut un proces de formare și dispariție a unor triburi,uniuni tribale sau formațiuni statale,fiecare cu trăsături,obiceiuri și tradiții distinct,cu limbă și organizare proprie.Există numeroase mărturii ale unui sedentarism îndelungat ,de multe ori milenar.Paralel cu înflorirea societăților și civilizațiilor antice din bazinul Mării Mediterane, cuprinzînd și populații de la nord și răsărit de Sahara(Egipt,Cartagina) ,în Africa neagră a fost perfecționată agricultura,s-au exploatat și prelucrat metalele,ăn special fierul ,au apărut,au înflorit și au dispărut state.Procesul a început în timpuri mai vechi,dar el este caracteristic mai ales epocii premedievale și medievale,cînd populația era numeroasă.

II.Africa neagră în Evul Mediu

La sud de deșertul Sahara,pînă la Capul Bunei Speranțe,societatea omenească s-a dezvoltat din cele mai vechi timpuri,la fel ca și pe celelalte continente, cunoscînd aceleași momente fundamentale ale evoluției,de la antropogeneză pînă la o viață statală independentă, ajungînd într-o lume contemporană în plină schimbare și înnoire.

Cunoașterea istoriei Africii negre-parte integrantă și inseparabilă a istoriei universale-prezintă încă o serie de dificultăți extrem de mari într-o cercetare istorică obiectivă,multilaterală și sistematică,mai ales în ceea ce privește epoca anterioară cuceririi de către puterile imperialiste europene.Sursele scrise sînt puține,incomplete și aparțin mai ales călătorilor sau învățaților arabi precum și unor călători europeni, după secolul al XV-lea.Sursele scrise africane sînt extrem de rare,parțial fiind încă nedescifrate.Din cauza climatului o serie de rămășățe ale culturii materiale s-au distrus.Deși prezintă încă dificultăți în ceea ce privește stabilirea unor succesiuni cronologice exacte,materialele arheologice descoperite în mod tot mai sistematic și mai masiv în ultimul timp,sînt de cea mai mare însemnătate pentru reconstituirea trecutului istoric al popoarelor din Africa neagră.Vaste cercetări arheologice sînt încă în curs în majoritatea statelor africane,putînd aduce înnoiri substanțiale în viziunea asupra istoriei lor medievale Lingvistica,etnologia,antropologia,sociologia și alte științe aduc un însemnat sprijin în procesul de cunoaștere a istoriei africane.

Dificultăți întîmpinate în procesul de descifrare al desfășurării vieții medievale africane sînt extrem de mari,lucrările de specialitate sînt încă puține,de valoare inegală și scrise în general de pe poziții extraafricane.Nu se cunoaște azi,în ceea ce privește istoria medievală a Africii,decît evoluția a circa 60 de grupări umane ceea ce este foarte puțin,avînd în vedere teritoriul extrem de întins, de variat din punct de vedere geografic,locuit de cerca 1000 populații diferite ca înfățișare,limbă,grad de cultură și nivel de dezvoltare a vieții materiale și spirituale.

Dificultățile întîmpinate nu pot împedica însă,conturarea tot mai clară a unui vast și complex tablou al evoluției unei societăți omenești,diferite dar unitară în același timp,la sud de Sahara,cu un mare rol în progresul general al umanității.

Africa neagră a avut perioadele sale de măreție și declin,structuri proprii existente pe o arie întinsă,uneori la nivel continental,a cunoscut multe faze de evoluție cu trăsături asemănătoare istoriei europene și asiatice.

III.Axum(Etiopia)

La sud de prima cataractă s-au dezvoltat în antichitate civilizațiile nubiene Kush și Meroe.Acestea s-au aflat în strînsă legătură cu Egiptul,realizîndu-se însă contacte și în interiorul african,în Sudan și Kenia.Spre sfîrșitul mileniului I î.e.n. în Meroe înflorise în mod deosebit metalurgia fierului.Descoperirile arheologice demonstrează că produsele meroitice au ajuns înspre apus pînă la lacul Ciad,iar înspre răsărit,prin Etiopia,pînă la Marea Roșie.Orașul Meroe a fost capitala unui stat însemnat,influiențînd pînă în secolul III e.n. așezările umane din Africa Centrală.Civilizația meroitică este încă insuficient cunoscută,săpăturile arheologice sînt încă sporadice,iar scrierea hieroglifică meroitică,deși descifrată,nu poate fi încă înțeleasă.Decăderea statului Meroe ăn secolele II-IV e.n coincide în timp cu geneza și înflorirea statului Axum pe teritoriul Etiopiei,a unei părți a Somaliei și Sudanului.Acest stat,menționat pentru prima dată în secolul I e.n. avea o structură sclavagistă.Se practica agricultura bazată pe irigații,în terase amenajate în munți și dealuri.Pe vîrfuri greu accesibile s-au construit ,numeroase forturi și cetăți.Viața inițială este puțin cunoscută.Regiunea era extrem de bogată.Nu se cunoaște religia acestei populații,deși se păstrează cîteva stele și obeliscuri.Conducătorul statului purta denumirea de negus,păstrată pînă în ziua de azi.Regatul Axum a avut importante relații comerciale,mai ales prin portul Adulis,aflîndu-se la întretăierea drumurilor comerciale dintre India și Ceylon, Marea Mediterană și Marea Roșie.În secolul IV,suveranul axumit Ezanas a cucerit Meroe,iar urmașii săi au extin dominația și în sudul Peninsulei Arabice. Creștinismul a pătruns în Etiopia încă din secolul al VI-lea.În Europa ,Etiopia a început să fie cunoscută din secolul al XIII-lea ca țară bogată în aur.În planurile de expansiune spre răsărit ale cruciadelor tîrzii,se preconiza intrarea în contact cu această lume creștină.Proprietarul suprem al pămîntului era negusul,care distribuia adesea loturi în proprietate condiționată.obștea sătească juca un rol important în viața statului.Pămîntul era distribuit membrilor obștii ,plătindu-se , impozite statului.Sclavia era răspîndită în întrega țară.Obligațiunile țăranilor față de stat constau din zeciuială și alte obligațiuni în natură.În cursul secolelor XV-XVII în Etiopia a dominat anarhia internă,complicată de intervenția turcilor, portughezilor și a triburilor nomade venite din sud.Luptele purtate în interior au dus la fărîmițarea statului la începutul secolului al XVII-lea.Redusă teritorial, Etiopia a reușit să-și mențină independența cunoscînd chiar unele perioade de consolidare și unificare,fiind una din puținele formațiuni statale africane cu o istorie multiseculară de sine stătătoare.

IV.Statele din Sudanul central și occidental

Pe un teritoriu vast de la răsărit de lacul Ciad pînă la bazinele fluviilor Niger și Senegal și pe malurile Oceanului Atlantic,în diferite epoci ale evului mediu,au apărut și au dispărut o serie de formațiuni statale.Se presupune că civilizația acestor regiuni a avut o origine comună,ea migrînd spre sud și vest din Sahara și de pe valea Nilului.În regiunea dintre nisipurile și pădurile bazinului congolez, savana a ușurat viața oamenilor.Acolo trăiau populații nomade dar și sedentare, ce se ocupau cu agricultura și creșterea vitelor.Încă din antichitate s-a dezvoltat schimbul de produse animaliere,fildeș,aur și sare.Mai tîrziu s-au folosit monezi bătute în țările Maghrebului sau în Egipt.Sahara nu a constituit niciodată un obstacol de netrecut în schimburile comerciale.Premiza fundamentală a formarii acestor state a fost evoluția societății,ca urmare a progresului pe plan economic, în primul rînd a generalizării prelucrării fierului pe întinsa arie de la Nil la Niger. Orînduirea gentilică patriarhală sau matriarhală s-a destrămat într-un ritm mai accelerat sau mai lent.Obștea gentilică s-a transformat tot mai mult în obște teritorial sătească,a apărut diferențierea de avere,s-a conturat o aristocrație tribală ce a concentrat în mîinile sale atribuții războinici și politice din ce în ce mai sporite și datorită relațiilor cu vecinii ,obținerii unor venituri mai mari prin supunerea altor triburi și controlarea drumurilor comerciale.Evoluția vieții mestesugaresti a dus la aparitia unei vieti orasenesti dezvoltate.Aceste regiuni intretineau legaturi cu Africa de Nord,Valea Nilului si cu regiunile de pe tarmul Oceanului Atlantic.În decurs de circa 1000 de ani la sud de Sahara s-au dezvoltat patru mari state.Avind trasaturi comune dar si forme specifice ,au aparut si au evoluat in savana sau de-a lungul marilor fluvii,s-au bazat pe agricultură si cresterea vitelor,dar si pe viata oraseneasca si pe negot.