15. Fiziologia sistemului feto-placentar. Structura şi funcţiile placentei.

Perioadele morfogenezei placentare: a)perioada previloasă, faza prelacunară. În cursul ovoimplantaţiei, imediat după orientarea blastocistului, după penetraţia cu zona butonului embrionar spre deciduă, apar citotrofoblastul primitiv şi sinciţiotrofoblastul primitiv – masă protoplasmatică lipsită de cavităţi. Acest stadiu începe din momentul penetraţiei blastocistului ân deciduă până în ziua 9-a după fecundaţie; b) perioada previlooasă, faza lacunară. Sinciţiotrofoblastul proliferând crează o serie de prelungiri trofoblastice între care apar lacune care nu comunică între ele – apoi confluează, form. Precursorii spaţiilor interviloase. Între zilele 12-13 – sist.lacunar e bine dezvoltat. c) perioada viloasă: 2 faze: 1)faza de formare a arhitecturii veritabile placentare cu mai multe stadii:

între zilele13-18 apar vilozităţi primare cu aspect digitiform a trofoblastului, orientate spre cavităţile lacunare. Au un aspect pur epitelial, fiind formate din 2 elemente: un ax celular citotrofoblastic, un strat periferic sinciţial

între zilele 18-21 apare un al treilea element – axa mezoblastică, cu formarea vilozităţilor secundare. Concomitent are loc multiplicarea, proliferarea citotrofoblastului – ramificarea vilozităţilor. Din ziua 21 până la sf.lunei 4-a – apariţia şi dezvoltarea caducei – endometriu în faza de secreţie, care suferă modificări induse de zigot în momentul ovoimplantaţiei: caduca bazală, reflectată, parietală.

Corionul adiacent caducei reflectate, format di trofoblast şi mezenchimul extraembrionar îşi pierde vilozităţile care dispar spre sf.lunei a2-a – corion pleşuv. El formează stratul corial a membranelor fetale.

Placa corială – reg.profundă a placentei de origine pur ovulară, corionul aici întotdeauna e dublat de amnios.

Placa bazală – partea exterioară a placentei, mixtă, ovulară, uterină, compusă din stratul trofoblastic şi caduca bazală. În timpul lunei 3 de gestaţie apar septurile intercotiledonare – ele se întind de la nivelul plăcii bazale spre placa corială, pe care n-o ating – septuri incomplete. 2)faza placentei definitiv constituite (maturarea placentei) de la sf.lunei 4-a până la termen.

Structura microscopică a placentei fetale: membrana amniotică, corion bazal, vilozităţi coriale, situate în spaţiul intervilos, delimitat de cele 2 foiţe: corion ovular, caduca bazală maternă.

Structura microscopică a vilozităţilor: înveliş epitelial(trofoblast), oaxă vasculară, o stromă conjunctivă. Structura macroscopică: forma rotundă sau ovulară, din profil – discoidală, mai groasă în centru. Marginile continuă cu membranele fetale, diametru 15-20cm, masa la termen -500-600g 1/6 din greutatea fătului. Are două feţe şi o circumferinţă: faţa maternă(uterină), aderă la peretele uterin, neregulată, brăzdată de şanţuri, care o împart în cotiledoane sau lobi placentari(15-20). Faţa maternă e acoperită de membrană deciduală, culoare roşietică, cu mici orificii vasculare – vase utero-placentare. Faţa fetală corespunde cavităţii ovulare, acopeită cu membrană amniotică de culoare gri albăstrie, transparentă, se văd vasele cordonului ombilical. Pe faţa fetală se inserează cordonul.

Circulaţia placentară maternă e asigurată de arterele spiralate ale endometriului, ramure ale arterelor radialee, venele plăcii bazale, sinusul venos marginal de la periferia placentei. Circulaţia e asigurată de 2 artere ombilicale – transportă sângele venos de la făt la placentă, sistemul intracapilar intravilozitar, venă ombilicală care duce sângele arterial de la placentă la făt. La nivelul placentei sunt două sisteme circulatorii: sist.circ.matern uteroplacentar sau intervilozitar deschis; sist.circulator feto-placentar sau intravilozitar închis. Schimburile placentare sunt posibile datorită unor factori fizici: a)suprafaţa f-ţională a placentei, e apropiată de cea a intestinului subţire la adult – 14m2 b)lungimea totală a reţelei capilară sanguine din vilozităţile coriale – 50km ; c)presiunea hidrostatică -60-70 mmHg la nivelul arterelor utero-placentare, 10mm la spaţiul intervilos; 30mmla nivelul capilarelor fetale d) volumul spaţiului placentar intervilos – 250mm3, e)debitul sanguin uterin 500-700 ml/min, 75% revin circulaţiei placentare.

Fiziologia placentei: funcţia respiratorie: pătrund.subst.gazoase se face prin difuziune pe baza gradientului tensiunii parţiale a gazelor din sângele matern şi fetal, care constituie 70mmHg . factroii ca re influenţează transferul O2 prin placentă: curba de disociere a O2, capacitatea de transport a O2, capacitatea funcţională a placentei, adaptarea debitului sanguin placentar la necesităţile de O2 prin schimbarea lumenului vaselor uterine. Funcţia de nutriţie:trecerea transplacentară a substanţelor nutritive. Glucidele lipidele, proteinele suferă la nivelul placentei un proces de absorbţie şi filtrare şi un proces complex de prelucrare digestivă, datorită enzimelor exist.la nivelul membranelor metabolice vilozitare. Glucidele traversează placenta după ce au fost transformate în fructoză, prot.-în AA, peptide, lipidele-colesterol,ac.graşi. Funcţia de excreţie: o serie de cataboliţi rezultaţi din metab.fetal şi placentar: ureea, ac.uric, creatinina trec în sângele matern prin difuziune sau sunt excretaţi prin ren, pulmon, tegumente. Funcţia endocrină:participă la sinteza horm.steroizi, proteici şi produc.unor enzime placentare. Biosinteza hormonilor estrogeni: la femeia gravide secreţia de sestrogeni e asigurată precoce de către corpul galben gestativ, după săpt.6-8, e preluat de intrarea în circulaţie a unităţii feto-placentară. Sursa estrogenică principală e reprezent.de colesterolul care provine din compartimentul matern şi se transformă în pregnenolon la nivel placentar – trece în compartimentul fetal. La niv.supraren pregnenolonul trece dihidroepiandrosteron, 75mg/24 ore. O păarte trece în placentă, se transformă în estrtonă, şi 17 beta-estradiol. Biosinteza progesteronului: principala sursă este corpul galben, maximă în primele 4 săpt.după care e form.în placentă la niv.sinciţiotrofoblastului, folosind colesterolul matern. Biosinteza androgenilor, sunt sintetizaţi în palcentă din dihidroepiandrosteron, sunt ca produşi intermediari la biositeza estrogenilor. Funcţia de protecţie:filtru pt.microbi şi toxine. Placenta poate fi depăşită de: spirochete, toxoplasmosă, b.Koh, poliomielită, rubeolă, antitiroidiene,sulfamide, hipoglicemiante, antihelmintuice, a/b, androgeni.