1.9. Aptitudinile de comunicare ale liderului

În sfîrşit, merită să ne oprim şi asupra aptidudinilor de comunicare ale liderilor.

De obicei, prin comunicare se are în vedere transmiterea ideilor şi sentimentelor de la un om spre altul. Totuşi sensul modern al noţiunii de comunicare cuprinde un set de acţiuni cum ar fi discuţia, discursul public, comunicarea într-un grup restrîns, pregătirea unor comunicări pentru uz intern, comunicarea prin intermediul mass-media: ziare, tv, radio.

Un lider trebuie să ia în calcul că oamenii transmit informaţie chiar şi atunci cînd nu sînt predispuşi s-o facă. Tăcerea este şi ea un fel de mesaj. Comunicînd, oamenii transmit şi recepţionează mai multă informaţie decît cuprinde cea verbală. Se ia în calcul comportamentul care însoţeşte comunicarea verbală, timbrul vocii, vestimentaţia şi multe alte lucruri. Este aproape sigur că mesajul nu va fi recepţionat în întregime aşa cum a intenţionat cel care îl transmite. Mesajele se transmit prin simboluri, iar simbolurile niciodată nu pot reda amploarea ideilor şi sentimentelor sau nuanţele. Tocmai de aceea, de cele mai multe ori, mesajele sînt interpretate în mod greşit. Însă anume cei care transmit mesajele poartă responsabilitatea pentru recepţionarea lor inadecvată de către cei cărora le este adresat mesajul. În cazurile în care există riscul că mesajul poate fi recepţionat inadecvat merită ca interlocutorul să fie întrebat dacă îi este pe înţeles expunerea pe care o face cel care transmite mesajul. Avînd aceste lucruri în vedere, un lider trebuie să însuşească următoarele aptitudini:

• să-şi exprime ghîndurile foarte clar şi concis;

• să posede arta de a-i asculta pe cei prezenţi, să înţeleagă diferenţa dintre a auzi şi a asculta, să poată face o sinteză a celor discutate;

• să prezinte membrilor grupului sintezele discuţiilor astfel încît aceştia să înţeleagă că deciziile finale vor fi adoptate în mod democratic, numai după dezbateri;

• să modereze dezbaterile încurajîndu-i pe cei prezenţi să participe la discuţii, dar să nu devieze de la tema anunţată.

1.10. Tipologia şi reprezentarea socială a liderilor politici

Tipul, de obicei, desemnează alături de altele dinăuntrul unei clase. Nu toţi subiecţii şi nu toate grupurile sînt identice, de aceea, orice raportare a lor la un anumit tip este aproximativă. Tipul constituie un concept comod pentru a sistematiza şi diferenţia în scopul apropierii de real. Pe parcursul dezbaterii acestei teme vom examina tipoligia: G. Le Bon, M. Weber, K. Lewin, R. Likert, F.E. Fiedler, R.J. House, D. Chalvin, W.J. Reddin, R.F. Bales, R.R. Blake-J.S. Mouton, J.M. Burns, liderul providenţial după lucrarea lui lui Mihail Şleahtiţchi.