1.7. Capacităţile organizatorice ale liderului

Liderul trebuie să fie un foarte bun organizator. El trebuie să fie un cunoscător al comportamentelor omeneşti. El trebuie să întreprindă măsuri în vederea asigurării unui confort emoţional al membrilor grupului pe care îl conduce. Numai un climat benefic poate asigura o coeziune a grupului. Liderul va trebui să întreprindă măsuri pentru ca nici un membru al grupului să nu devină obiectul unui tratament discriminatoriu, unor caracteristici zeflemiste. Atunci cînd se discută anumite lucruri, trebuie să se evite evocarea caracteristicilor personale ale executanţilor, mai ales cele legate de aspectul exterior, fizic al acestuia. Dacă colegii subapreciază munca cuiva este de datoria liderului să intervină personal cu mulţumiri pe lîngă cel vizat, restabilind astfel deficitul de încredere din partea colegilor.

Unii oameni nu pot lucra împreună, în timp ce alţii lucrează împreuna foarte eficient în virtutea unor simpatii reciproce. Astfel de situaţii pot duce la apariţia unor tensiuni în interiorul grupului. De aceea, liderul trebuie să observe tot felul de genuri de relaţii dintre membrii grupului şi să le ia în calcul atunci cînd distribuie sarcinile colegilor săi sau soluţionează conflictele apărute.

Liderului îi revine şi sarcina apărării drepturilor personale ale membrilor grupului. Deşi regula de aur a democraţiei – minoritatea se supune majorităţii – trebuie să fie aplicată cu stricteţe, această regulă nu trebuie să afecteze drepturile personale ale celor aflaţi în minoritate. În acest sens, liderul va asigura dreprul fiecărui membru al grupului să-şi expună punctul de vedere fără să fie întrerupt sau luat în rîs.

Cea mai bună cale spre adoptarea unor decizii corecte este de a oferi sprijin tuturor membrilor grupului angajaţi în căutarea propriilor decizii. Dezbaterea ulterioară a multiplelor propuneri îi va permite să formuleze decizi finale coerente şi corecte.

1.8. Eficienţa activităţii liderului

Există cîteva lucruri care fac activitatea liderului eficientă:

• capacitatea de a sistematiza propriile idei şi de a îndrepta activitatea colegilor în albia cuvenită;

• capacitatea de a folosi eficient timpul său şi de a preţui timpul colegilor;

• capacitatea de a face o delimitare a acţiunilor utile de cele inutile, devoratoare de timp şi care nu contribuie la atingerea scopurilor grupului;

• capacitatea de a face o evaluare a utilităţii informaţiei necesare pentru atingerea scopurilor grupului, sistematizarea ei şi formularea concluziilor abia după ce a fost colectat şi analizat volumul necesar de informaţie;

• capacitatea de a determina priorităţile, de a evalua importanţa scopurilor şi deciziilor intermediare. Un lider cunoaşte întotdeauna care sarcini sînt fundamentale şi care sînt secundare pentru atingerea scopului final;

• capacitatea de a înţelege că raţiunea colectivă are un potenţial mai înalt decît raţiunea individuală pentru adoptarea unor decizii corecte;

• capacitatea de a evita impunerea deciziei sale. Chiar dacă soluţia pare a fi evidentă, liderul ar trebui să întreprindă eforturi ca decizia finală să poarte amprenta efortului colectiv al colegilor săi.