1.3. Calităţile morale ale liderului politic

Calităţile morale ale liderilor se manifestă mai ales prin modul lor de viaţă. Pentru un lider politic este absolut necesar sa manifeste respect pentru normele legale şi pentru cele general acceptate pentru un comportament adecvat, să-şi îndeplinească plenar angajamentele asumate faţă de membrii comunităţii. De cele mai multe ori oamenii nu fac o distincţie foarte clară între obligaţiile publice ale unui lider şi obligaţiile sale familiare. De aceea, un lider care se comportă inadecvat în propria familie, practic, nu poate spera la cucerirea unei stime în societatea, chiar dacă manifestă priceperea în rezolvarea treburilor publice.

Relaţiile liderilor cu colegii ar trebui să fie deschise. Un lider politic democratic n-ar trebui să-şi permită manipulări în relaţiile cu colegii, pe care să încerce să le acopere cu retorică democratică pentru atingerea unor scopuri personale, ascunse de colegi. Cel mai preţios lucru pe care îl poate avea un lider politic este reputaţia.

Cînd vorbim despre un lider puternic avem în vedere caracterul lui puternic. Un lider puternic ar trebui să fie capabil să depăşească cu demnitate situaţiile de conflict sau criză. El trebuie să aibă o disciplină internă fără care este imposibilă planificarea şi atingerea scopurilor propuse. De asemenea, el trebuie să-şi stăpînescă emoţiile şi reacţiile impulsive, să evite căderea în disperare sau panică atunci cînd sfidările sînt foarte puternice. În timpul unor încercări grele, liderii trebuie să fie capabili să-şi manifeste tăria de caracter pentru ca membrii colectivităţii predispuşi spre reacţii panicarde să poată găsi în ei un sprijin.

De obicei, cînd în interiorul unor grupuri apar conflicte, părţile participante sînt atît de mult atrase în el, încît uită de principalele scopuri ale organizaţiei. În astfel de situaţii liderul trebuie să poată evita atragerea de partea unei sau altei părţi antrenate în conflict. Comportamentul său trebuie să fie de natură să arate că urmările conflictului sînt pierderea punctelor de reper în atingerea scopurilor comune.

Un lider democratic ar trebui să aibă capacitatea de a-şi evalua în mod adecvat posibilităţile, să-şi cunoască părţile tari şi pe cele slabe. O astfel de evaluare adecvată îi permite să nu fie preocupat foarte mult de felul în care arată în ochii colegilor, ci să-şi concentreze mai mult eforturile asupra atingerii scopurilor grupului.

De obicei, supraaprecierea propriilor posibilităţi de către lideri se manifestă printr-un comportament arogant, intolerant şi un stil dictatorial. Pe de altă parte, subaprecierea propriilor capacităţi de către lideri poate avea drept consecinţă slăbirea posibilităţilor de convingere a colegilor. În orice caz un lider nu ar trebui să fie preocupat prea mult de propriul succes în detrimentul preocupării de atingerea succesului de către întregul grup pe care îl conduce.

1.4. Atitudinea unui lider făţă de colegii săi

Un lider democratic poate conduce cu succes un grup de adepţi numai dacă manifestă grijă faţă de sentimentele şi bunăstarea acestora. Există o mulţime de modalităţi prin care se poate manifesta grija faţă de colegi şi un lider democratic trebuie să le cunoască.

De exemplu, un lider ar trebui să manifeste întotdeauna respect faţă de orice om, inclusiv faţă de oponenţii săi. El trebuie să evite să facă declaraţii dispreţuitoare vis-à-vis de capacităţile şi ideile cuiva, chiar despre cele ale oponenţilor săi din cadrul colectivităţii pe care o conduce. În situaţiile de conflict liderul trebuie să găsească şi să scoată în evidenţă interesele comune ce ar contribui la concilierea părţilor antrenate în conflict. În situaţia în care vreun membru al colectivităţii se confruntă cu greutăţi care ar putea afecta capacitatea de muncă a acestuia, liderul este obligat să găsească timp pentru o discuţie personală şi cel puţin să-l întrebe cu ce ar putea să-l ajute.

Liderului nu ar trebui să-i scape din vedere gradul de coeziune a colectivităţii pe care o conduce. Prin comportamentul său el trebui să lase să se înţeleagă că este preocupat mai mult de succesul grupului în ansamblu decît de al unor membri. De aceea, liderul trebuie să evite a lua partea unora sau altora din cei antrenaţi în conflict. El trebuie să ştie că toţi aşteaptă de la el obiectivitate şi atitudine nepărtinitoare. De exemplu, chiar dacă liderul are o părere nu tocmai elogioasă despre capacităţile unora din colegii săi, el ar trebui să evite să facă cunoscută părerea sa nu numai în public, ci chiar şi în unele discuţii private. Experienţa arată că pînă la urmă exprimarea acestor păreri va ajunge la urechile celui sau celor vizaţi, ducînd la deteriorarea relaţiilor.

Demonstrînd în permanenţă devotament pentru cauza comună, liderului nu ar trebui să-i scape din vedere necesităţile legate de îmbunătăţirea situaţiei sociale şi materiale a colegilor. De asemenea, el trebuie să fie conştient că va reuşi să evite conflictele pînă în momentul în care va trebui să ia decizii importante.