Tema. Liderismul politic

1.1. Introducere. Definiţii

Se presupune că într-o societate democratică fiecare om ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi valorifica capacităţile de a deveni lider.

Înainte de a discuta despre calităţile pe care ar trebui să le aibă un lider, merită să fie făcut un efort pentru a răspunde la întrebarea: Ce se are în vedere atunci cînd se vorbeşte despre un lider? De cele mai multe ori se are în vedere persoana capabilă să contribuie în mod cardinal la adoptarea unor decizii de către o comunitate sau un grup de oameni. Persoana respectivă posedă un anumit grad de autoritate care îi permite să identifice parametrii unei probleme, să intereseze alte persoane competente, să participe la soluţionarea problemei respective şi să le ofere posibilitatea de a-şi expune punctele de vedere celor care şi-au manifestat interesul faţă de problema respectivă. În sfîrşit, un lider trebuie să aibă capacitatea de a organiza un grup sau mai multe grupuri de oameni pentru a-şi uni eforturile în atingerea scopurilor propuse. Am putea spune că autoritatea unui lider rezidă în capacitatea de a influenţa voinţa altor oameni.

Deci un lider democratic ideal ar trebui să aibă un stil de lucru care i-ar permite adoptarea unor hotărîri în care s-ar reflecta opiniile a unui număr cît mai mare al membrilor colectivităţii respective. Experienţa arată că orice comunitate de oameni care se angajează în căutarea unui lider atotştiutor, de obicei, suferă eşec. Aceeaşi experienţă arată că liderii autoritari, de cele mai multe ori, suferă eşec, chiar dacă unele din soluţiile propuse de ei sînt corecte. Ea se întîmplă din simplul motiv că stilul lor de lucru neglijează esenţa democraţiei.

În viaţa comunităţilor apar foarte des situaţii care cer găsirea unor soluţii urgente. În astfel de situaţii utilizarea metodelor democratice de adoptare a deciziilor este imposibilă din cauza lipsei de timp. De aceea, un lider puternic ar trebui să aibă şi capacitatea de a-şi asuma nişte responsabilităţi şi riscuri.

Trebuie să se ia în consideraţie că oamenii nu se nasc lideri. Chiar şi cei care au aptitudini de lideri trebuie să înveţe un şir de lucruri pentru a deveni lideri veritabili. Atunci cînd vorbim despre trăsăturile caracteristice ale unui lider terbuie să luăm în consideraţie cîteva lucruri: a) nici un lider nu poate fi perfect în principiu; b) nici un lider nu poate să-şi folosească aptitudinile uniform, fără a trece prin crize. Aceasta presupune că pot deveni lideri doar persoanele care au deprinderi practice şi care lucrează permanent asupra reconsiderării experienţei personale.

1.2. Calităţile profesionale ale liderului politic

Se presupune că un lider politic democratic ar trebui să aibă următoarele calităţi:

• un comportament demn care ar permite să cucerească simpatia, stima şi încrederea oamenilor;

• deprinderi pentru o muncă cu caracter analitic care i-ar permite identificarea şi formularea problemelor, colectarea informaţiei necesare în acest sens, evaluarea capacităţilor aliaţilor şi adversarilor politici, intuirea tendinţelor de dezvoltare a situaţiei (politice, economice, sociale) şi identificarea acţiunilor ce ar putea avea eficienţă maximă;

• deprinderi organizatorice care ar trebui să facă posibilă găsirea şi implementarea soluţiilor de compromis în munca colectivă, formularea obiectivelor pe termen scurt şi pe termen lung, crearea condiţiilor şi distribuirea sarcinilor între membrii grupului;

• deprinderi ale unei comunicări eficiente, care ar permite exprimarea ideilor şi emoţiilor de natură să-şi asigure suportul colectivităţii şi să o convingă să întreprindă măsurile necesare pentru realizarea sarcinilor trasate.

Din cele menţionate devine clar că, pe de o parte, comportamentul adecvat al liderului politic este de natură să-i asigure suportul colectivităţii. Pe de altă parte, calităţile lui personale sînt la fel de importante pentru a-şi menţine suportul din partea comunităţii pe o durată mai lungă. Altfel spus, calităţile personale trebuie să fie de natură să insufle încredere colegilor, să emane optimism şi încredere că ştie ce are de făcut, să scoată în evidenţă grijă faţă de colegii săi şi să demonstreze aptitudini pentru înţelegerea fenomenelor sociale.

Despre un lider care inspiră încredere, de obicei, se spune că este un om coerent în acţiuni, stabil în relaţii şi responsabil de acţiunile şi promisiunile sale. Un astfel de lider ştie să nu divulge informaţiile care pot dăuna partenerilor săi. Aşteptările colegilor faţă de comportamentul unor astfel de lideri sînt atît de înalte, încît atunci cînd el îi dezamăgeşte colapsul politic al acestuia este iminent.

Un lider democratic reuşeşte să instaureze o atmosferă de încredere în mediul colegilor săi prin metode foarte simple – demonstrînd încredere faţă de ei şi luînd în consideraţie punctele lor de vedere. Dimpotrivă, liderii autocratici nu au încredere în nimeni şi sînt extrem de suspicioşi.

Un lider democratic trebuie să fie gata să-şi asume responsabilitatea pentru prăbuşirea unor proiecte, atunci cînd astfel de lucruri se întîmplă. Spre exemplu, preşedintele american Garry Truman ţinea pe biroul său următoarea lozincă: “Responsabilitatea nu mai poate fi pusă pe umerii altcuiva.”