Caracterele juridice ale dreptului de proprietate
La fel ca alte drepturi subiective, dreptul de proprietate prezintă mai multe caractere proprii, care îl deosebesc de celelalte drepturi reale. Astfel dreptul de proprietate este: absolut şi inviolabil, deplin şi exclusiv, perpetuu şi transmisibil.
Caracterul absolut şi inviolabil. Dreptul de peoprietate este un drept în sensul că toate atributele ce-i alcătuieşte conţinutul juridic sunt recunoscute de titularul său şi aparţin în plenitudinea lor titularului acestui drept fără a avea nevoie de alte persoane. De aceea, dreptul de proprietate este singurul care-i permite titularului să exercite toate prerogativele pe care le conferă, în putere proprie şi în interes propriu. Toate celelalte drepturi reale constituindu-se pe termenul dreptului de proprietate, exercitarea atributelor acordate se va face conform unei puteri derivate, transmise de proprietar.
Însă termenul „absolut” poate fi înţeles şi ca fiind opozabil tuturor. Dreptul de proprietate este absolut, deoarece este recunoscut titularului său în raporturile cu toţi ceilalţi care sunt obligaţi să nu facă nimic de natură ce l-ar încălca. Ori de cîte ori bunul aflat în proprietatea unei persoane ajunge în deţinerea sau posesia neligitimă a alteia, proprietarul are dreptul la acţiunea în revendicare.7
Dar, dreptul de proprietate este şi inviolabil (art.316 Cod Civil al Republicii Moldova). Acesta decurge din caracterul absolut. Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate nu poate fi încălcat de nimeni. Această interdicţie se impune cu aceeaşi forţă şi statului. Ea cunoaşte 2 excepţii. Astfel:
Bunurile aflate în proprietate privată pot fi expropriate în condiţiile legii, pentru cauză de utilitate publică. Art.46, al(2) din Constituţia Republicii Moldova prevede: „Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”. De asemenea art.316 al(2) din Codul Civil al republicii Moldova dispune: „ nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, în afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire”. În vederea aplicării acestei despăgubiri a fost adoptată şi pusă în vigoare Legea Republicii Moldova exproprierii pentru cauză de utilitate publică, năsurile ce preced exproprierea, procedurile judiciare de expropriere, drepturile expropriatului etc.
Subsolul oricărei proprietăţi imobiliare poate fi folosit şi exploatat pentru lucrări de interes general. Art,316 al(3) din Codul Civil al republicii Moldova dispune8: „Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi solul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pemtru alte daune imputabile ei”
Caracterul exclusiv şi deplin. Dreptul de proprietate este exclusiv propriu, în sensul că proprietarul singur poate exercita asupra lucrului cele trei atribute ale proprietăţii, servindu-se, folosindu-se şi dispunînd de lucrul ce-i aparţine, în exerciţiul dreptului său, proprietarul exclude pe toţi ceilalţi oameni ( cel puţin în cazul proprietăţii simple şi depline ) şi aceştia au obligaţia de a respecta puterea sa.
Caracterul perpetuu. Conform art.315, al.(2) din Codul Civil al Republicii Moldova, „Dreptul de proprietate este perpetuu”, însă în acest articol nu se defineşte caracterul perpetuu al dreptului de proprietate.
Perpetuitatea este un caracter exclusiv al dreptului de proprietate, toate celelalte drepturi avînd o existenţă temporară.
Caracterul perpetuu presupune, că dreptul de propriette durează atîta timp cît există bunul şi nu se stinge prin neuz.
Specific pentru carcaterul perpetuu al dreptului de proprietate este durata în timp a obiectului său, indiferent de patrimoniul în care se află bunul într-un anumit moment al existenţei sale. Deci, dreptul de proprietate sfîrşeşte odată cu încetarea existenţei obiectului saă, fiindcă de îndată ce bunul nu mai are o fiinţă fizică dreptul este lipsit de obiect şi el nu ami poate supravieţui.
Dreptul de proprietate durează atîta timp cît durează bunul la care se referă, indiferent de schimbările succesive ale titularilor săi. Aceste schimbări nu numai că nu-i afectează existenţa dar reprezintă tocmai o manifestare a caracterului său perpetuu. Ca aspect al dreptului său de dispoziţie, proprietarul poate înceta temporar să exercite acte de stăpînire asupra bunului său. Oricît ar dura această încetare, dreptul de proprietate nu se stinge, el nefăcînd obiectul prescripţiei extinctive.
Caracterul transmisibil. Dreptul de proprietate, conţinînd în el atributul dispoziţiei, rezultă că este transmisibil prin acte între vii şi în mod obligatoriu se va transmite proprietatea pentru cauză de moarte.