Institutul de Relaţii Internaţionale din Republica Moldova

Dreptul de Proprietate

A efectuat: Trufanova Olga, GR. 2Dr1rom

A verificat: Casapu Diana

Cuprins:

1. Introducere

2. Noţiunea dreptului de proprietate

3. Conţinutul dreptului de proprietate

4. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate

5. Proprietatea publică

6. Dreptul de proprietate privată

7. Concluzie

8. Bibliografie

1. Introducere

Proprietatea poate fi determinată sub 2 aspecte:

• Ca categorie economică

• Ca categorie juridică

Ca categorie economică, proprietatea exprimă raportul de însuşire de către individ a bunurilor materiale, adică raporturile sociale, în cadrul cărora se realizează această însuşire.

Proprietatea ca categorie economică serveşte drept substrat pentru dezvăluirea conţinutului juridic al proprietăţii.

Ca categorie juridică, proprietatea reprezintă ansamblul de norme juridice, care mai întîi de toate stabilesc însăşi posibilitatea sau imposibilitatea aparenţei bunurilor materiale, întărind juridic starea economică de însuşire a lor¹.

În general a fi proprietar înseamnă a deţine ceva în mod exclusiv, a avea libertatea de a-l folosi şi de a-i da utilizarea dictată de nevoi potrivit naturii lui intime.

Pe plan intern, Constituţia Reprblicii moldova, adoptată la 29 iulie 1994, include proprietatea privată în drepturile fundamentale ale omului (art.46), proclamă principiile fundamentale privind proprietatea şi anume – conform art.9 din Constituţia Republicii Moldova:

• Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

• Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

În baza art.27 din Constituţia Republicii Moldova, proprietatea este garantată de către stat.

2. Noţiunea dreptului de proprietate

Noţiunea dreptul de proprietate are 2 sensuri şi anume:

• Dreptul de proprietate în sens obiectiv – ca instituţie juridică reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile de proprietate.

• Dreptul de proprietate în sens subiectiv – ca un drept subiectiv, ca un drept al persoanei concrete asupra unui bun concret, drept ocrotit de normele dreptului obiectiv.

Legislaţia în vigoare a Republicii Moldova nu conţine o definiţie a dreptului de proprietate. Atît art.315 din Codul Civil, cît şi art.1 din Legea cu privire la proprietate, enumeră doar împuternicirile proprietarului, fără a defini termenul de proprietate.

Astfel, art.315 din Codul Civil al Republicii Moldova dispune:

„ Proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului.”²

Iar art.1 al.(2) din Legea cu privire la proprietate dispune:

„ Proprietarului îi aparţine dreptul de a poseda bunurile, de a le folosi şi de a le administra.”³

Pornind de la cele expuse mai sus, am putea defini dreptul de proprietate ca fiind acel drept subiectiv ce conferă titularului exercitarea în putere proprie şi în interes propriu a atributelor de posesie, folosinţă şi dispoziţie asupra bunurilor sale în limitele determinate de lege.

Dreptul de proprietate în Republica Moldova este recunoscut şi ocrotit de lege.