Iu interveni: ........

ţoara ştie cum e mai bine, Plec, deoarece flă în mâini bune şi sub privegherea unor

-fămi n nlpnăriimp adâncă si ceremonioasă

Greifenklau dădu doar din cap, fără să răspundă. Apoi se duse îndărătul casei, unde se afla Florian, că-ruia-i şopti în trecere:

— Vino după mine, fără să fii observat.

Mai înainta puţin, apoi se opri. Vizitiul nu întârzie _să-l ajungă.

— Ce s-a întâmplat? întrebă el.

— Ceva de necrezut: împăratul s-a îndrăgostit de Margot.

— Asta vede oricine.

— Vroia să fie de faţă la pansat.

— De . . . curiozitate împărătească . . .

— Aşa se pare. N-am vrut să îngădui asta, şi ne-am cam luat la harţă.

— Drace! Un ofiţer german cu împăratul Franţei! Şi asta după ce i-ai salvat viaţa!

— Recunoştinţa unui împărat, deloc diferită de aceea a unui jitar oarecare! De altminteri, nici nu m-aş fi aşteptat la prea multe mulţumiri.

— Acum, însă, te poţi aştepta.

— Ştiu!

— Trebuie să te pui în gardă!

— Mi-a şi trimis vorbă prin Jân Hoorn că nu mai

nde te găsesc?

făcu nevăzut în întuneric.

un târziu, Greifenklau îi auzi paşii înă-

, răsarindu-i alături, statura impunătoare a

•ebă el.

găsit; întâi pe doamna Richemonte, apoi roarţă,

u spus? •gem!

na Jeannette.

'in cap nu-mi trece! Nu mă. îndepărtez în, i de Margot! i poţi s-o faci, totuşi. sa?

ce nu împăratul se va aşeza lângă ea în rinele o vor lua cu ele pe Berta Marmont. ite?

nu? Fata se pricepe de minune să umble de leac şi alifii. O vor lua cu ei la fermă.

— Pentru că te pot vizita foarte lesne acolo. Şi, apoi, coniţa n-a ales această cameră pentru dumneata fără anumite gânduri.

— Crezi?

— Da. Acum haide! O să-ţi povestesc totul pe drum. Trebuie să ajungem cât mai curând cu putinţă acasă şi, deoarece nu e nevoie să mergem pe şosea, o să sosim mai curând decât trăsurile.

JBIRE i*OLEON

ă repede la picior şi coti pe un'drumeag doar cât să poată merge două persoane

, ce-i cu odaia aceea misterioasă? L rând pot veni acolo la dumneata fără ca de seamă, căci e o scară în spirală care de-a dreptul în grajd. în al doilea rând. poţi vizita pe domnişoara Margot de câte ră să fii văzut. Şi în al treilea rând . . . incipal. , i

etlicul doamnei baroane. lin ce în ce mai curios. ?ra aia, scara in spirală duce sus pe aco-;ră al clădirii principale. Dumneata vei

acolo. Dumneata vei fi singurul care vei putea pătrunde, fără -teama că vei fi surprins.

.— Pentru ce? E o perspectivă atât de frumoasă de acolo de sus? .--'•-..

— Şi încă ce frumoasă!

— Ce înseamnă tot misterul acesta?

— Pentru că peisajul e cu atât mai minunat eu cât îl guşti mai în taină. ^j

— Vorbeşte mai lămurit!

— Trebuie să-ţi spun, domnule . . . căpitan de marină, că ai avut un adevărat noroc întâlnindu-mă, căci eu sunt singurul servitor care cunoaşte totul. Odăile de la etaj au în mijlocul plafonului câte o-gaură de ventilaţie, care. toate: duc sus: pe-acoperişul-terasă. Ele sunt închise cu nişte garnituri' rotunde, ^rcare"pot fi -scoase de^-pe acoperiş, fără să-se. bage 'de .seamă din- camere, deoarece plafoanele sunt foarte bine tapetate.

:-.-^- încep să pricep. ^: - ~- - .....

. — -Ei, vezi! Dumneata"-eşti acum- un soi de diplomat ... - ' •

— întocmai.

— Diplomaţii vor să audă şi să vadă. Dacă scoţi gar-

zi! Generalul Drouet tot acolo locuieşte. Şi eva, dragă domnule căpitan de marină din t servit de o singură persoană, şi aceea sunt i totul. Eşti mulţumit? uit decât mulţumit.

vei avea nevoie de mine, fie ziua sau noap-un şnur cu clopot, care se află în cămăruţa i se aude nici un sunet, dar eu primesc jos semn pe care nimeni nu-1 înţelege. îţi dai ce vrea baroana? ă bănuiesc.

•este să te plimbi cât mai des pe acoperişui-ntru că, vezi dumneata, ea e de obârşie ger-ărul conaş ţine şi el cu Germania, şi cu )us tot ce era de spus. Acum, însă, pădurea i drumul duce prin câmp deschis. Tine-te omnule!

luă înainte, iar Greifenklau îl urmă. Astfel, ând la fermă, dar nu la intrarea principală, spate.

icepi la căţărat? întrebă Florian. ă da.

stătuse lipită de perete, se ivi o deschizătură în formă de uşă.

— Asta-i scara în spirală, zise Florian.

— Şi spui că numai dumneata o cunoşti? Dar poţi fi lesne surprins aici.

— Ba deloc. Partea aceasta a grajdului e despărţită de celelalte şi doar eu intru aici. Când închid afară, sunt în deplină siguranţă. Aşteaptă te rog câteva clipe!

Se apropie de uşa din faţă, pe care o deschise pe dinăuntru. Când ieşi în curte, o încuie pe dinafară.

După câteva minute, vizitiul se întoarse . . . împreună cu baronul de Sainte-Marie. Acesta se repezi la Greifenklau şi-i strânse mâinile cu căldură.

— Fii bine venit, domnule căpitan! îi zise. Florian mi-a povestit pe scurt cele întâmplate. îţi datorez recunoştinţă nemărginită. Am auzit ce musafiri înalţi primim, şi asta nu mă bucură deloc, căci vom avea de lucru până peste cap. O să te mai vizitez curând, ca să-ţi mulţumesc încă o dată.

— N-ai ce să-mi mulţumeşti, domnule baron — spuse locotenentul. îmi dai voie să-ţi înapoiez pistoalele, care mi-au fost de mare folos.

ai aflat că domnişoara Margot e rănită? sricire, da. Mi-a spus Florian. E grav? veni însoţită de o infirmieră pricepută.

simplă, dar foarte cumsecade şi pe deasu-fiica văduvei Marmont, care are o cârciu-ire.

Sainte-Marie tresări puternic, •ebă el. Berta Marmont? cred c-o cheamă! a lui Dumnezeu! Cum s-a putut întâmpla

t nevoiţi să oprim acolo, ca să facem un

cu prilejul acesta fata s-a dovedit atât de

:t doamna baroană a hotărât s-o invite la

asta mă uimeşte. Dar n-am timp de pier-

mprejurările şi nu-mi vei lua în nume de