Iţer. Cu asta te, am lămurit.

Domnule, hai să împărţim ce-i în casetă! Dun.

mulţumesc numai cu o treime, fă ce ţi-am spus! cu un sfert.

te supui, ori nu? nai ai vreme să te răzgândeşti! sitele de jos şi porni. Cu arma îndreptată reifenklau îl îndemnă la drum, până ajun-.oe mai retras. Arătând în jos, porunci: ici o groapă pentru victima ta! :ere, domnule. Dar n-ar fi mai bine să vor-pre casetă?

rziu. In primul rând sări îngropăm pe baie şi aşa!

sape. Gândul la casetă îl îndemna să mun-'. în scurt timp, groapa era gata şi individul lâtcr la Greifenklau.

— Iar acum? întrebă el după aceea, căutând să pară smerit.

Lui Greifenklau nu-i scăpară privirile pânditoare ale ucigaşului. Miza era pe viaţă şi pe moarte.

— Acum acoperi la loc caseta! porunci el.

— S,-o acopăr? Pentru ce?

— Ca să n-o găsească nimeni. Trebuie să rămână neatinsă.

— Domnule . . .

— Fă ce-*ţi spun, altminteri îţi găuresc ţeasta cât ai clipi! _^

— Şi după aceea?

— Vei vedea.

— Domnule, nu trebuie să fii atât de neîndurător cu mine!

— Fireşte! Că doar n-ai trimis pe cealaltă lume decât şase oameni şi cu cel de colo, şapte!

Omul îngălbeni de spaimă. Dar, deodată, caracterul lui adevărat ieşi la iveală şi spuse, râzând în hohote:

— De vreme ce ştii atâtea, vei înţelege că ascult de dumneata numai fiindcă n-am încotro.

jduiesc că acum vom putea cădea la în-i aflat de locul unde e îngropată comoara? i ştia că adevărul îl va îngrozi şi mai mult

e la voi, îi răspunse batjocoritor, oi? Ce vrei să zici?! la tine şi de la bătrânul ăla pe care L-ai

n?

bit aseară despre asta în staul. . . ? Şi dumneata unde erai? ra voastră, în podul cu fân. Am auzit totul, ăsese încremenit.

ştie din partea noastră că n-am cercetat pe spune, ce aveai de gând? să cunosc locul, apoi să iau caseta. Poate is pe amândoi, aşa cum i-aţi ucis şi voi pe ri.

epu să tremure, i mă ucizi?

! răspunse Greifenklau, pe un ton hotărât. ; ce? Că doar nu ti-am făcut nimic!

Dar Greifenklau nu era omul care să se lase luat prin surprindere. Observase la timp mişcările ucigaşului şi când acesta se năpusti asupra lui, se dădu repede în lături şi ridica arma.

— Cu asta ţi-ai iscălit sentinţa, nemernicule!

Glonţul porni şi Fabier se prăbuşi la pământ, cu ţeasta sângerândă. Păzitorii casetei de război fuseseră răzbunaţi.

Locotenentul îngenunche mişcat lângă cei doi morţi. Oamenii aceştia fuseseră nişte ucigaşi de rând, şi-şi meritaseră soarta cu prisosinţă, dar cu toate astea el se simţi emoţionat la gândul că răpusese o viaţă omenească, deşi fusese în legitimă apărare.

Aşeză cadavrul lui Fabier în groapa pe care şi-o săpase el însuşi şi aruncă bulgări de pământ peste cei doi morţi. După ce nivelă locul, în aşa fel încât cu greu s-ar fi putut recunoaşte ce se petrecuse acolo, împrăştie de jurpîmprejur pământul de prisos, apoi îşi dădu osteneala să rânduiască cât mai bine locul unde era îngropată caseta, încât să nu-i dea nimănui în gând că o comoară de preţ se află ascunsă acolo.

Nădăjduia că germanii vor învinge şi vor pătrunde iarăşi în Franţa, iar atunci el va dezgropa caseta şi o va

I DIN PĂDUREA

itul lunii iunie 1815, Marele cartier general se' afla în Laon, pe când acela al Armatei de i Thionville.

ntâi sosise de câteva zile generalul Daure, armatei, şi acum era aşteptată, din zi în zi, râtului. Se mai spunea că Napoleon va merge *, pentru a se arăta soldaţilor săi şi a trezi :hiul entuziasm pentru dânsul. De asemenea, şi la Thionville.

îticile marelui soldat erau bine cunoscute, apară pretutindeni şi să se arate mai ales ra aşteptat mai puţin. De altminteri, nici până ii n-au putut stabili cu precizie, pe ce drum a câmpul ele război. Se ştie doar că a făcut

Ar fi vrut să ocolească oraşul, dar fluviul Mass nu putea fi trecut decât pe singurul pod din ţinutul acela, din pricina ploilor îndelungate, care-1 umflaserâ, făcându-1 să-şi iasă din albie.

Sedan, locul natal al celebrului Turenne, a fost în toate vremurile un centru important din punctul de vedere al operaţiunilor militare. De aceea, nu era de mirare că şi acum era plin de trupe, precum toate împrejurimile sale. Acestea făceau parte din armata mareşalului Ney, care, născut la Saarlous, ca fiu al unui dogar, ajunsese, graţie talentelor sale militare, mareşal al Franţei, duce de Esslingen şi prinţ de Moscova.

Sub comanda sa se afla generalul Drouet, care fusese numit comandant al gărzilor lui Bonaparte. Drouet renunţase să locuiască în Sedan şi îşi instalase cartierul în localitatea Raucourt, în apropierea căreia se afla ferma Jeannette. Drouet rechiziţionase această fermă pentru dânsul personal, în vreme ce statul său major se afla la Raucourt.

Când intră în Sedan, lui Greifenklau i se ceru legitimaţia. Fusese „fabricată" în cartierul general al lui Bliicher, ş'i n-avea nici un cusur. însă, în vremuri de