2. Trasaturile actului administrativ Delimitarea sferei acestora

Trebuie spus de la inceput ca in literatura de specialitate nu exista o unanimitate de opinii cu privire la numarul, denumirea si continutul trasaturilor actului administrativ (de drept administrativ). Unele elemente comune sunt regasite la toti autorii de drept administrativ si anume: sunt acte juridice, sunt manifestari unilaterale de vointa, sunt emise in realizarea puterii de stat.

Actul administrativ este supus unui regim juridic specific. Regimul juridic specific al actului administrativ, pe care il denumim regim de drept administrativ, este stabilit, in principal, de Constitutie si de Legea nr. 29/19990, legea conticiosului administrativ. Art. 48 din Constitutie lasa deschisa posibilitatea atacarii in justitie si a actelor administrative ale celorlalte organe de stat.

Se desprind urmatoarele trasaturi ale actului administrativ, in sens formal – material:

1. Este forma juridica principala a activitatii organelor administratiei publice.

2. Este o vointa juridica unilaterala.

3. Este emis numai in realizarea puterii publice

4. Are un regim juridic specific, in centrul caruia se afla Legea continciosului administrativ (Legea nr.29/1990)

1. Actul administrativ este forma juridica principala a activitatii organelor administratiei publice

Prin aceasta trasatura evocam genul proxim al actului administrativ – formele concrete de activitate ale organelor administratiei publice.

Actul administrativ apare ca una din formele cu semnificatie juridica prin care organele administratiei publice isi realizeaza competenta, implicit sarcinile, si este forma juridica principala a administratiei publice ca activitate.

Ponderea actului administrativ in sfera formelor de activitate ale organelor administratiei publice, variaza dupa cum ne plasam la un nivel ierarhic sau altul al organizarii administratiei publice, respectiv dupa cum este vorba de un organism de ramura sau de domeniu.

2. Actul administrativ este o vointa juridica unilaterala

Prin aceasta trasatura se urmareste, pe de o parte, includerea actului administrativ in sfera actelor juridice, iar pe de alta parte, delimitarea actului administrativ de operatiunile tehnico-administrative, respectiv de operatiunile tehnico-productive.

O discutie care se face in literatura noastra de specialitate este legata de refuzul nejustificat al unui organ al administratiei publice de a satisface o cerere privitoare la un drept, respectiv de nerezolvare (tardivitate) unei asemenea cereri in termenul prevazut de lege. Dispozitiile exprese ale art. 48 alin.1 din Constitutie, precum si ale art. 1 din Legea conticiosului administrativ, atat tacerea administratiei de stat (refuzul nejustificat), cat si tardivitatea, constituie acte juridice, in speta acte administrative (implicite).

In ce priveste cerinta pentru actul administrativ de a fi unilateral, in literatura de specialitate, ca si in practica judiciara administrativa, s-au ridicat unele probleme:

1. Emiterea actului administrativ cu participarea mai multor persoane fizice.

Caracterul unilateral al actului decurge nu din numarul de personae fizice care participa la adoptarea lui, ci din faptul ca acele persoane fizice (consilieri locali sau judetieni; oameni politici sau tehnocrati ce fac parte din Guvern; functionarii; membri ai unui organ colectiv de conducere) actioneaza in vederea realizarii competentei organului administrativ.

2. Emiterea actului administrativ cu participarea mai multor autoritati publice, respectiv a unui organ administrativ si a unui organ nestatal

Este vorba de caracterul hotararilor comune, existand uramtoarele trei mari situatii:

1. Hotarari comune a doua sau mai multe organe administrative

2. Hotarari comune ale unui organ administrativ si ale altui organ de stat

3. Hotarari comune ale unui organ al administratiei de stat si ale unei organizatii (organ) cu caracter nestatal (de regula, un organism de conducere sindicala).

In toate aceste cazuri suntem in prezenta unui act unilateral, si nu a unui act contractual deoarece ,,acordul de vointa” dintre organul administratiei publice si alt subiect de drept (organ administrativ, de stat, sau sindical) intervin pentru a realiza o singura vointa juridica.

3. Emiterea actului administrativ la cererea prealabila

Este vorba de doua mari situatii:

1. Cererea prealabila apartine chiar organului emitent si este adresata organului sau ierarhic superior.

2. Cererea prealabila este adresata organului emitent de catre subiectul de drept ce urmeaza sa fie beneficiarul actului administrativ.

In prima situatie este vorba de obtinerea unei autorizatii in sensul larg al termenului.

In cea de-a doua situatie, cererea prealabila sau dupa caz acordul prealabil au valoarea doar a unei conditii cerute de lege pentru ca actul administrativ sa fie legal.