Геополитика экономической и энергетической зависимости

Существует понятие «реальная суверенность», которая в первую очередь включает энергетическую независимость. Р. Молдова имеет большую энергетическую зависимость. Она импортирует 97 % потребляемой энергии, из которой 30 % составляет жидкое горючее и 43 % природный газ.

Энергетическая ситуация обострилась после 1991 года, когда после провозглашения независимости, энергетическая проблемы Р. Молдова стала эффективным методом контроля со стороны России.

Энергетическая независимость подразумевает в первую очередь импорт энергоресурсов из одной страны в максимальном объёме, 40% от всех импортируемых ресурсов. В реальности, почти весь импорт идёт из одной страны, нефтепродукты и природный газ из России, а электроэнергия из Украины (в реальности это транзит тоже из России).

Внешний долг по энергоресурсам Молдовы огромен, он составляет 500 млн. евро за российский газ и 250 млн. евро за электроэнергию Украине. До недавнего времени погашение этих задолжностей велось за счёт молдавских компаний (как правило, самых рентабельных).

Строительство Джурджулерштского терминала на р. Дунай может частично решить данную проблему, так как возможен импорт морским путём энергоресурсов и из других источников.

Внешние экономические отношения и геостратегия национального интереса

Во все времена, огромное значение в развитии страны играло отношение с соседями. Выбор экономических партнёров происходит по разным критериям.

В случае Р. Молдовы территория и географическое положение могут привести к изоляции. С одной стороны, мы сотрудничаем с восточно-европейскими странами, с другой – мы хотим интегрироваться в западные структуры – Евросоюз.

Территория страны приобретает новое значение в связи с расширением НАТО и Евросоюза, когда западная граница является восточной границей этих структур, а территория страны является приграничным пространством между двумя полюсами. Даная ситуация может измениться если и Украина возьмёт курс на запад.

Сотрудничество с Евросоюзом очень выгодно и с политических соображений. Экономические выгоды на лицо, исходя из наличия дешёвой рабочей силы, которая может быть использована как европейскими странами, так и для развития определенных отраслей на территории Р. Молдовы. Военные преимущества также огромны, страна может получить ежегодно от аренды военных баз НАТО на своей территории до 400 млн. дол. Позиция нейтралитета, которая сейчас имеет Р. Молдова, приносит больше вреда, чем пользы. Вступление в НАТО имеет и другое преимущество, мы получаем статус наблюдателя в Евросоюзе.

Приоритетным направлением во внешней политики должно быть сотрудничество с соседними странами. На региональном масштабе, нормализация и оптимизация отношений могут быть достигнуты путём более интенсивного сотрудничества с региональными экономическими структурами и существующими коммерческими организациями. В своей коммерческой политики, Р. Молдова ориентируется не по экономическим, а по политическим критериям.

Внешняя политика должна исходить из национальных интересов и реальности. К сожалению, на данный момент будущее страны зависит от экономического и геополитического направления соседних стран.

Внешние экономические отношения имеют огромное значение для Р. Молдовы, так как мы являемся маленьким государством и бедны природными ресурсами. Имея не очень разнообразную экономику, Р. Молдова импортирует большинство конечной потребляемой продукции. С другой стороны, небольшой внутренний рынок сбыта предрасполагает к экспорту определенных продуктов.

В рамках внешних экономических отношений основную роль играет внешняя торговля. В начале ’90 годов, как следствие распада СССР были нарушены обменные связи с союзными республиками, на долю которых приходилось 90% от общего объёма внешней торговли. Это, помимо отсутствия определенных традиций во внешних экономических отношений, трудностях в поиске новых рынков сбыта, и низкая конкурентоспособность отечественных товаров способствовали кризису во внешних экономических отношениях. Объём экспорта за всю историю независимости был ниже, чем объём импорта и, как следствие, внешний торговый баланс стал дефицитным, с постоянным ростом.

В структуре экспорте преобладают сельхоз и продовольственная продукция (мясо, фрукты, зерновые и алкогольные напитки). Отрицательным фактором является и экспортные ограничения к некоторым продуктам, из-за низкого качества, а также защитных мер. Например, экспорт мяса в Румынию и Украину.

Основные направления молдавского экспорта направлены в Россию (36% от общего объёма), Италия (14%), Германия, Украина.

В структуре импорта преобладает горючее (21%), продукция машиностроения (19%), химическая продукция, текстильная продукция, сельхоз продукция (кофе, цитрусовые, чай, какао), бумага.

Основные партнеры в импорте это Украина (25%, в основном электроэнергия), Россия (12%), Германия и Италия.

В рамках внешних экономических отношений видное место занимает и создание совместных предприятий

Общий объём иностранных инвестиций в статутный фонд данных компаний составил 671,2 млн. дол. Основными инвесторами являются Россия 36,4%, США – 10,2%, Испания (9,5%), Голландия, Германия, Франция, Швейцария.

Самые большие совместные предприятия являются: молдо-турецкие компании „Vitanta Brewery Efes” и „Moldcell”, французская „Orange”, молдо-румынская „Farmaco”. Данные экономические предприятия располагают самым современным оборудованием, выпуская очень качественную продукцию.

В последнее время для привлечения иностранных инвестиций созданы свободные экономические зоны. В Р. Молдове существуют 5 зон: „Moldexpo”, которая занимается организацией международных ярмарок и выставок, свободная экономическая зона Унгены, производственный парк «Отачь - Business”; производственный парк Вулкэнешти (Гэгэузия) и производственный парк Твардица (Тараклия). Основные направления деятельности промышленное и сельхоз производство, строительство, сервисные услуги.

Relaţiile economice externe – semnificaţii geoeconomice

Relaţiile economice externe (REE) au o importanţă foarte mare pentru economia naţională întrucât R. Moldova este un stat de dimensiuni mici, iar condiţiile de autarhie sau izolare sunt inadmisibile având şi un potenţial redus natural, o piaţă de desfacere mică, ceea ce cauzează dependenţă mare de comerţul exterior. În cadrul REE rolul principal îi revine comerţului exterior. Până în anii ′90 ai secolului trecut relaţiile economice ale RSSM erau aproape în exclusivitate cu republicile din fosta URSS. Dezintegrarea URSS şi desfiinţarea CAER-ului a determinat reducerile foarte mari ale volumului comerţului exterior, fiind însoţite şi de înrăutăţirea situaţiei social – economice la începutul perioadei de tranziţie. Începând cu anii ′90 ai sec. XX şi până în prezent comerţul exterior a evoluat foarte mult atât din punct de vedere structural, cât şi spaţial, orientarea geografică modificându-se esenţial.

În perioada de tranziţie a crescut numărul ţărilor aflate în relaţii de cooperare şi colaborare economică cu R. Moldova: de la 42 de state în 1992, la peste 140 state in prezent. Cele mai importante grupe de state în comerţul exterior sunt: Comunitatea Statelor Independente (CSI) şi Uniunea Europeană.

Ţările comunităţii statelor independente (CSI) au pondera cea mai mare în comerţul exterior al Republicii Moldova. Pondera comerţului exterior cu ţările CSI au crescut uşor de la 68,9 % în anul 1992 până la 72,0 % în anul1994 ca apoi să scadă până la 42,5 % în 2000 ( nivelul cel mai redus cu acest grup de state) după care a crescut uşor la 46,4 % în anul 2003 şi 43,2 în 2004. Principalii parteneri comercial sunt Federaţia Rusă, Ucraina şi Belarus care deţin cca. 95-97% din totalul comerţului cu ţările CSI. De altfel, dependenţa foarte mare de ţările CSI este una dintre trăsăturile de bază ale comerţului exterior al R. Moldova. Comerţul exterior cu aceste state are, atât avantaje, cât şi dezavantaje. Avantajele constau în: specializarea diferită a R. Moldova comparativ cu majoritatea statelor CSI, condiţiile tehnice, de producţie şi standardele unice, existenţa unei reţele de transport, comunicaţii comune cu statele comunitare, păstrarea pieţei de desfacere tradiţionale, piaţă pe care produsele moldoveneşti sunt cunoscute şi care nu solicită cheltuieli suplimentare de promovare, piaţă care nu este foarte exigentă pentru produsele moldoveneşti, care nu întrunesc, în mare parte, condiţiile standardelor înalte. Dezavantajele constau în: mecanismul imperfect de reglare a acordurilor interguvernamentale, lipsa garanţiilor din partea Guvernului privind îndeplinirea lor. Influenţa negativă asupra nivelului de executare a acordurilor interguvernamentale se manifestă prin incapacitatea de plată a agenţilor economici, preţurile înalte la materie primă şi producţie, limitarea cu caracter tarifar şi netarifar în circulaţia mărfurilor etc. În plus, dependenţa prea mare în desfacerea mărfurilor şi în importurile materiilor prime şi a energiei reprezintă un factor de risc economic major. Conform estimărilor făcute o limită acceptabilă pentru export/importul unui produs pe o piaţă nu trebuie să întreacă 30%. Republica Moldova exportă între 50-95% din produsele vinicole, băuturile ţări, tutunuri brute şi neprelucrat, zahăr, produse ale regnului vegetal majoritatea fiind orientate către piaţa rusă. Şi la import dependenţa foarte mare de această piaţă, în mod special combustibil şi surse energetice, face vulnerabilă securitatea economică a R. Moldova. În acest context reorientarea comerţului exterior rămâne a fi una dintre problemele esenţiale geoeconomice.

R. Moldova după obţinerea independenţei a căutat să-şi diversifice pieţele de desfacere, una dintre acestea fiind piaţa Uniunii Europene (UE). În vederea intensificării relaţiilor economice cu statele UE, la 28 noiembrie 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC) între R. Moldova şi statele UE, intrat în vigoare la 1 iulie 1998. În prezent relaţiile economice cu această grupare sunt definite de Planul de Acţiuni Republica Moldova-UE, documentul politic de bază care stabileşte cadrul general de colaborare şi care are ca prevederi de bază facilitarea investiţiilor şi comerţului, susţinerea reformelor structurale şi crearea condiţiilor necesare pentru stabilirea unei Zone de Liber Schimb între UE şi R. Moldova. Acest plan însă nu are referinţă la preaderare sau aderare la UE, deşi forţele politice actuale se pronunţă pentru integrarea UE. Toate aceste acorduri au avut o influenţă benefică asupra evoluţiei comerţului R. Moldova cu UE. Astfel, ponderea UE s-a majorat în prezent la 32,9,6% din totalul comerţului exterior (tab.3). Principalii parteneri ai R. Moldova în cadrul UE sunt: Germania, Italia, România, Franţa, Austria. R. Moldova exportă în cantităţi mari în UE articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte fabricate în lohn, piei de bovine brute şi depilate, seminţe de floarea-soarelui, miez de nucă, orz, suc de fructe concentrat, textile, porumb, iar importul ţine de produse ale industriei constructoare de maşini şi chimică. Exporturile includ un număr redus de produse cauza fiind competitivitatea redusă a mărfurilor moldoveneşti, standartizarea şi certificarea diferită. Comerţul limitat cu ţările UE este determinat de structura economică a R. Moldova şi specializarea similară agro-alimentară. Astfel, ratele de aprovizionare ale UE cu materia primă agricolă depăşesc 100% la majoritatea produsului care reprezintă structura exportului R. Moldova: grău-112%, zahăr-130%, vin-106%, toate produsele lactate etc. La unele categorii de produse agricole piaţa comunitară este deficitară: a seminţelor şi uleiurilor de floarea-soarelui - respectiv 61% şi 34%, a cărnii de bovine şi caprine – 84%, a porumbului – 98%, a boabelor şi uleiului de soia – respectiv, 7% şi 10%. Din păcate aceste produse sunt şi în atenţia concurenţilor potenţiali ai R. Moldova – România, Ucraina, Bulgaria, Polonia, din aceste considerente nu putem să ne aşteptăm la o creştere substanţială a comerţului cu statele membre UE.

Pentru Republica Moldova analiza structurii comerţului exterior denotă faptul că în perioada anilor 1999-2008 volumul comerţului exterior a fost într-o continuă ascensiune (cu excepţia anului 2006 când s-a înregistrat o scădere datorită embargoului impus de Federaţia Rusă la o serie de produse agricole moldoveneşti), dar concomitent are loc şi o creştere continuă a importurilor realizate în aceiaşi perioadă. Din păcate tempourile de creştere a acestora din urmă au depăşit cu mult exporturile ceea ce a dus la o creştere continuă a deficitului balanţei comerciale a statului, lucru care indică deficite la nivel economic şi, implicit, performanţe slabe ale economiei. Acest fapt a dus şi la accentuarea dependenţei de pieţele externe, dependenţă accentuată de politica nechibzuită a statului şi protecţionistă a unor companii apropiate clanurilor de la guvernare, când foarte frecvent autorităţile n-au putut proteja real propriul producător (chiar şi agricol).

O altă grupă de state cu care R. Moldova întreţine relaţii economice sunt cele din Europa Centrala şi de Est. În intervalul 1992-2005 valoarea comerţului exterior al R. Moldova cu ţările Europei Centrale şi de Est a înregistrat fluctuaţii cu tendinţe de creştere. Principalii parteneri din această regiune sunt România, Bulgaria, Ungaria, Lituania care au devenit deja membri ai UE. În relaţiile cu alte ţări ale lumii se evidenţiază SUA, care are o pondere de 3,1% în 2003, dar proximitatea geografică mare face limitat comerţul cu prima putere economică din lume.

Rezultatele macroeconomice înregistrate pe parcursul ultimilor ani impun concluzia regretabilă că nu s-a reuşit deocamdată de a valorifica eficient rolul comerţului exterior, deşi politica generală a ţării este orientată spre extinderea şi intensificarea relaţiilor comerciale externe – fapt demonstrat de semnarea acordului de comerţ preferenţial (inclusiv liber) practic cu majoritatea ţărilor din regiune, de lansarea reformelor pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri şi, implicit, investiţional.

De asemenea, la capitolul comerţul cu Italia, Spania, Franţa şi alte ţări, atât valoarea comerţului exterior, cât şi deficitul balanţei comerciale cu aceste ţari ar avea valori mult mai mari dacă ar exista o metodologie de calculul a valorii bunurilor trimise în republică prin intermediul coletelor de către cele câteva sute de mii de cetăţeni care lucrează acolo.

Partenerii comerciali din spaţiul CSI depăşesc cu mult valoarea comerţului exterior comparativ cu statele UE. Principalii parteneri comerciali din afara spaţiilor CSI şi UE sunt China şi Turcia, o perioadă îndelungată de timp se vor menţine în top.

Considerăm că extinderea pieţelor de comercializare spre ţările mai „exotice”, cum s-a menţionat mai sus, ar fi posibilă doar după soluţionarea unei probleme mai importante – dezvoltarea unei baze productive sănătoase din toate ramurile economiei naţionale ca să avem cu ce ieşi pe piaţă. Încă un aspect important ar fi calitatea produselor (agricole sau industriale), ce le-ar spori competitivitatea pe aceste pieţe îndepărtate. Considerăm că principalul produs care poate fi transportat şi comercializat la aşa distanţe mari sunt vinurile moldoveneşti. Paşii de cucerire a acestor pieţe sunt mult prea mici şi lenţi de aceea este nevoie de accelerat ritmul de mişcare şi în acest sens un rol foarte important l-ar avea misiunile diplomatice. Nu este exclus şi exportul de servicii, inclusiv turismul, fiindcă pătrunderea pe pieţele menţionate ar fi posibilă în condiţiile când „… o firmă poate să fie competitivă pe toate planurile, inclusiv în ceea ce priveşte logistica, iar modalităţile de plată oferite să fie avantajoase pentru cumpărătorul străin, dar dacă, prin politica comercială externă a statului exportator, nu s-au încheiat aranjamente cu statul importator pentru ca mărfurile sale să beneficieze de un regim comercial fără restricţii, avantajele menţionate nu au, practic, nici un efect. Cu alte cuvinte, oricât de performante ar fi criteriile de calitate, preţ, reclamă, modalităţi de plată pentru o marfă, lipsa accesului pe piaţa externă anulează toate celelalte elemente de competitivitate de export”.

Un rol important în REE, din care se poate aprecia situaţia geoeconomică a R. Moldova o reprezintă şi investiţiile străine. Spaţiul geoeconomic al R. Moldova deocamdată nu este unul atractiv pentru investiţiile străine, considerate actualmente motorul dezvoltării economice, din mai multe considerente: dimensiunea mică a pieţii interne, instabilitatea politică şi economică, structura economică precară, presiunea administrativă, neadecvată potenţialului ei etc. Nici chiar puţinile avantaje pe care le are, cum ar fi: poziţia geografică de tranzit avantajoasă, costul mic al forţei de muncă, al arendei terenurilor, legislaţia atrăgătoare, condiţiile naturale favorabile nu sunt convingătoare pentru investiţiile mari şi investiţiile strategice. Astfel, la 1 ianuarie 2005 investiţiile străine directe au însumat 790,4 mil. $. Principalele ţări investitoare care îşi manifestă interesul în R. Moldova sunt Federaţia Rusă, Spania, SUA etc. (tab. 5).

Tabela 5.

Primele zece state investitoare în economia R. Moldova (până în 2005)

Nr.	Ţara	mil.$	Ponderea
1	F.Rusă	158,2	24,9
2	Spania	102,7	16,1
3	SUA	101,2	15,9
4	Olanda	50,6	8,0
5	Elveţia	33,7	5,3
6	Germania	24,1	3,8
7	România	18,8	3,0
8	Franţa	18	2,8
9	M.Britanie	12,4	1,9
10	Luxemburg	10,2	1,6

Sursa: BNS

Pe lângă volumul restrâns al investiţiilor, tabloul geografic al acestora atestă prezenţa majoră a F. Ruse cu circa 1/4 din total, investitorii ruşi deseori fiind favorizaţi prin crearea unor condiţii mai avantajoase în cadrul tenderelor internaţionale ca instrument de atragere al investiţiilor. Spania cu investitorul strategic „Iunion Fenosa” se află printre satele cu cele mai mari investiţii, precum şi SUA - care se remarcă printr-o politica investiţională de expansiune în lume. Un rol modest îl are România cu doar 3% din totalul investiţiilor, pondere parţial justificată dacă ţinem cont de puterea economică a acesteea. În prezent numărul întreprinderilor cu capital mixt (joint ventures) este de peste 100, unele dintre ele fac parte din principalii contribuabili la bugetul de stat: Vitanta Intravest, Fabrica de lactate Hînceşti „Alba”, societăţile „Orange”, „Moldcell” etc.