- •Mulţumiri
- •Introducere Există o cerinţă
- •Informaticianul nu s-a lăsat nici el impresionat de joc: „Pot cumpăra un program care să mă înveţe toate acestea.”
- •Capitolul 1 Tată Bogat, Tată Sărac Aşa cum povesteşte Robert Kiyosaki
- •Iar copacii îmi părură dintr-odată întinşi la pământ.
- •Vă spun toate acestea cu un oftat,
- •Capitolul 2
- •Cei bogaţi nu muncesc pentru bani
- •Visul nostru fusese distrus. „Vreţi să spuneţi că este ilegal?”, a întrebat Mike cu o voce tremurândă.
- •30 De cenţi mai târziu
- •Văzând ceea ce pierd alţii
- •Capitolul 3
- •De ce trebuie predat alfabetul financiar
- •Veniturile încep să crească. Pe măsură ce veniturile lor cresc... Cheltuielile cresc şi ele.
- •3. Munciţi pentru Bancă. După impozite, cea mai mare cheltuială o reprezintă de obicei ipoteca şi cărţile de credit.
- •Capitolul 4
- •Vezi-ţi singur de afacerea ta
- •Capitolul 5
- •Istoria impozitelor şi puterea companiilor
- •2. Cheltuiesc 2. Plătesc impozite
- •3. Plătesc impozite din ce rămâne 3. Cheltuiesc ce mai rămâne
- •Capitolul 6
- •Cei bogaţi inventează banii
- •1. Să munciţi din greu, să plătiţi 50% impozite şi să economisiţi ce rămâne şi astfel să câştigaţi din economii 5% bani impozabili la rândul lor.
- •2. Să vă acordaţi răgazul de a vă dezvolta inteligenţa financiară şi de a vă stăpâni puterea minţii şi coloana activelor.
- •2. Strategii de investiţii. Ştiinţa banilor care fac bani.
- •4. Legea. Cunoaşterea legilor şi a regulilor de contabilitate la nivelul companiilor, al statului şi la nivel naţional. Vă sfătuiesc să jucaţi după reguli.
- •Capitolul 7
- •Munciţi ca să învăţaţi – nu munciţi pentru bani
- •Imediat a deschis ochii mari.
- •1. Managementul circuitului banilor;
- •2. Managementul sistemelor (inclusiv în ce te priveşte pe tine însuţi şi timpul acordat familiei);
- •3. Managementul oamenilor.
- •Capitolul 8 Depăşirea obstacolelor
- •Iată un citat din John d. Rockefeller: „Întotdeauna am încercat să transform orice dezastru într-o ocazie.”
- •Capitolul 9 Pornirea
- •2. Aleg zilnic. Puterea alegerii. Acesta este principalul motiv pentru care oamenii doresc să trăiască într-o ţară liberă. Dorim puterea de a alege.
- •1. Managementul circuitului financiar.
- •2. Managementul oamenilor.
- •3. Managementul timpului personal.
- •2. 16 Vor spori cei 10.000 de dolari cu între 5 şi 10 procente.
- •3. 4 Vor ajunge la 20.000 de dolari sau chiar la câteva milioane.
- •Capitolul 10 Mai vrei să fii bogat?
- •12. Fapta este întotdeauna mai de preţ decât pasivitatea.
- •Epilog Cum puteţi plăti facultatea copilului cu doar 7.000 de dolari
- •Cuprins
- •Introducere: Există o cerinţă 4
Văzând ceea ce pierd alţii
Când s-a urcat înapoi în camioneta lui, chiar în faţa magazinului, ne-a spus: „Continuaţi să munciţi, băieţi, şi cu cât veţi uita mai curând de plată, cu atât vă va fi mai uşor în viaţa adultă. Folosiţi-vă munca, munciţi pe gratis şi curând veţi găsi soluţii pentru a face mult mai mulţi bani decât aş putea eu să vă dau vreodată. Veţi percepe lucruri pe care alţii nu le pot vedea. Ocaziile sunt chiar sub ochii voştri. Majoritatea oamenilor nu văd niciodată aceste ocazii, pentru că de fapt caută bani şi siguranţă şi cu atât se şi aleg. Din momentul în care veţi observa din prima clipă o ocazie, le veţi observa şi pe toate celelalte tot restul vieţii. Când veţi reuşi asta, am să vă mai învăţ şi altceva. Astfel veţi evita una dintre cele mai mari capcane ale vieţii şi nu veţi mai avea de-a face absolut niciodată cu Sperietoarea.”
Mike şi cu mine ne-am luat lucrurile din magazin şi i-am făcut cu mâna d-nei Martin. Ne-am întors în parc la aceeaşi masă de picnic şi am mai petrecut câteva ore gândindu-ne şi stând de vorbă.
Următoarea săptămână la şcoală am petrecut-o gândind şi stând de vorbă. Vreme de două săptămâni am continuat să reflectăm, să stăm de vorbă şi să muncim pe gratis.
După cea de-a doua sâmbătă, mi-am luat din nou rămas bun de la d-na Martin privind cu jind la albumele cu benzi desenate. Cel mai greu îmi era că nu mai câştigam în fiecare sâmbătă cei 30 de cenţi pentru a-mi cumpăra benzi desenate. Dintr-odată, în vreme ce d-na Martin ne spunea la revedere mie şi lui Mike, am observat că ea făcea ceva ce nu observasem până atunci. Vreau să spun că văzusem, dar nu luasem în seamă.
D-na Martin tăia coperta albumului de benzi desenate pe din două. Păstra doar jumătate din copertă şi restul îl arunca într-o cutie mare de carton maroniu. Când am întrebat-o ce face cu cărţile acelea de benzi desenate, mi-a spus: „Le arunc. Îi dau distribuitorului de benzi desenate doar o jumătate din copertă, ca să ştie ce marfă mi-a adus deja. Trebuie să vină cam peste o oră.”
Mike şi cu mine am aşteptat tot acest timp. De îndată ce a venit distribuitorul, am întrebat dacă nu ne dă nouă benzile desenate. La care el ne-a spus: „Puteţi să le luaţi, dacă lucraţi pentru acest magazin şi dacă nu le revindeţi.”
Parteneriatul nostru renăscuse. Mama lui Mike avea o cameră în plus la subsol, pe care nu o folosea nimeni. Am făcut ordine şi am pus acolo sutele de benzi desenate. În curând, biblioteca noastră de benzi desenate a fost deschisă publicului. Am angajat-o pe sora mai mică a lui Mike ca bibliotecară, pentru că îi plăcea să înveţe. Ea lua de la fiecare copil 10 cenţi pentru accesul în bibliotecă, aceasta fiind deschisă între 2:30 şi 4:30 după-amiaza în fiecare zi de şcoală. Clienţii, copiii din cartier adică, puteau citi câte benzi desenate doreau în cele două ore pe care le aveau la dispoziţie. Era un adevărat chilipir pentru ei, având în vedere că fiecare album costa 10 cenţi, căci puteau citi patru sau cinci în două ore.
Sora lui Mike îi verifica pe copii la plecare, ca să se asigure că nu iau cu împrumut vreun album. De asemenea, ea nota într-un registru câţi copii veneau zilnic, cine erau aceştia şi ce comentarii făceau. Mike şi cu mine am strâns cam 9,50 dolari pe săptămână în următoarele trei luni. I-am plătit surorii lui un dolar pe săptămână şi i-am dat voie să citească benzile pe gratis, ceea ce făcea rareori, pentru că ea învăţa mereu.
Mike şi cu mine ne-am ţinut de cuvânt, muncind în continuare la magazin în fiecare sâmbătă şi adunând benzile desenate din diverse prăvălii. Ne-am ţinut de cuvânt şi faţă de distribuitor, pentru că nu am vândut cărţile. Când se ferfeniţeau prea tare, le ardeam. Am încercat să deschidem o filială, dar din păcate n-am mai găsit pe nimeni atât de conştiincios şi în care să avem atâta încredere ca în sora lui Mike.
De la o vârstă foarte fragedă am descoperit cât de greu e să găseşti un personal de calitate.
La trei luni după ce deschiseserăm biblioteca, în încăpere s-a încins o bătaie. Nişte derbedei din alt cartier intraseră cu forţa şi începuseră scandalul. Tatăl lui Mike ne-a spus să încheiem cu afacerea asta, aşa încât povestea cu benzile desenate a trebuit încheiată şi n-am mai lucrat sâmbătă la magazin. Oricum, tatăl cel bogat era foarte încântat, pentru că aveam alte lucruri noi de învăţat. Era fericit pentru că învăţasem atât de bine prima lecţie. Învăţasem să punem banii să muncească pentru noi. Nefiind plătiţi pentru munca noastră de la magazin, a trebuit să ne folosim imaginaţia pentru a găsi o soluţie de a face bani. Punându-ne pe picioare propria afacere, biblioteca de benzi desenate, am reuşit să deţinem controlul asupra finanţelor noastre şi să nu mai depindem de patron. Lucrul cel mai bun a fost că din această afacere ieşeau bani chiar şi atunci când nu eram prezenţi la faţa locului. Banii au muncit pentru noi.
În loc să ne plătească, tatăl cel bogat ne dăduse mult mai mult.
