Capitolul 9 Pornirea

Aş vrea să vă pot spune că mi-a fost uşor să fac avere, dar n-ar fi adevărat.

Drept pentru care, ca răspuns la întrebarea: „Cum să încep?” ofer de obicei traseul pe care l‑am urmat zi de zi pen­tru a ajunge în această fază. E foarte uşor să găseşti afaceri profitabile. Vă garantez eu că aşa este. E ca mersul pe bici­cletă. După câteva buşituri, devine cât se poate de simplu. Când este însă vorba de bani, hotărârea de a merge până la capăt şi de a depăşi buşiturile depinde de fiecare.

Pentru a găsi „afaceri cu care te întâlneşti doar o dată în viaţă”, dintre cele de milioane de dolari, trebuie să apelăm la geniul nostru financiar. Eu cred că fiecare dintre noi are un geniu financiar înnăscut. Problema este să descoperim unde zace şi să îl trezim. El încă doarme pentru că am fost educaţi să credem că banul este ochiul dracului şi stă la rădăcina tuturor relelor. Am fost încurajaţi să învăţăm o meserie ca să muncim pentru bani, dar nimeni nu ne-a învăţat cum să facem să muncească banii pentru noi. Am fost învăţaţi să nu ne facem griji pentru viitorul nostru financiar, pentru că fir­ma sau Statul vor avea grijă de noi la pensie. Şi totuşi, copiii noştri educaţi în acelaşi sistem de învăţământ vor fi cei care vor sfârşi prin a ne plăti această pensie. Mesajul continuă sa fie cel de a munci din greu, de a câştiga bani, de a-i cheltui şi de a împrumuta bani.

Din păcate, 90% dintre occidentali subscriu la această idee pur şi simplu pentru că e mai uşor să-ţi găseşti o slujbă sau să munceşti pentru bani. Dacă nu vreţi să faceţi parte din masele largi, vă ofer o soluţie, respectiv zece paşi care ajută la trezirea geniului financiar. Vă ofer soluţia pe care am urmat-o şi eu la rândul meu. Dacă vreţi să urmaţi o parte dintre ei, foarte bine. Dacă nu, imaginaţi-vă alţii. Geniul vostru finan­ciar e suficient de inteligent pentru a-şi întocmi propria listă.

Aflându-mă în Peru împreună cu un căutător de aur de 45 de ani, l-am întrebat pe acesta cum de este aşa de sigur că va găsi o mină de aur. El mi-a răspuns: „Aurul este pretutin­deni. Dar oamenii nu sunt învăţaţi să-1 observe.”

Trebuie să recunosc că aşa este. În afacerile imobiliare pot găsi într-o singură zi patru sau cinci potenţiale afaceri strălu­cite, în vreme ce omul obişnuit nu va găsi nimic, căutând chiar în acelaşi loc. Şi asta pentru că nu şi-a găsit răgazul să-şi dezvolte geniul financiar. Următorii paşi vi-i ofer pen­tru a vă dezvolta acest har dat de Dumnezeu, har asupra că­ruia doar voi deţineţi controlul.

1. AM NEVOIE DE UN MOTIV MAI PUTERNIC DECÂT REALI­TATEA. Puterea spiritului. În cazul în care îi veţi întreba dacă vor să se îmbogăţească sau să devină indepen­denţi din punct de vedere financiar, cei mai mulţi vă vor răspunde că „da”. Apoi se trezesc la realitate. Drumul pare prea lung şi prea anevoios. E mai simplu să munceşti pentru bani şi să dai surplusul unui agent de Bursă.

Am cunoscut cândva o tânără care visa să înoate pentru echipa olimpică a Statelor Unite. Adevărul e că trebuia să se trezească zilnic la 04:00 dimineaţa şi să înoate trei ore înainte să meargă la şcoală. Nu mergea cu prietenii la petreceri sâmbătă seara şi trebuia să înveţe şi să aibă note mari ca toţi cei­lalţi.

Când am întrebat-o ce a îndemnat-o să ajungă să aibă această ambiţie supraomenească şi să facă atâtea sacrificii, mi-a răspuns pur şi simplu: „O fac pentru mine şi pentru cei dragi. Iubirea mă ajută să depăşesc obstacolele şi sacrificiile.”

Un motiv sau un scop este o combinaţie între ceea ce „vrei” şi ceea ce „nu vrei”. Oamenii mă întreabă care a fost motivul pentru care mi-am dorit să fiu bogat. Şi eu le explic că este o combinaţie de sentimente profunde care presupun ceea ce „vreau” şi ceea ce „nu vreau”.

Voi face o listă cu câteva dintre ele. Mai întâi, ceea ce „nu vreau”, pentru că aceste lucruri creează ceea ce „vreau”. Nu vreau să muncesc toată viaţa. Nu vreau ceea ce au sperat părinţii mei pentru mine, adică o slujbă sigură şi o casă la marginea oraşului. Nu-mi place să fiu angajatul cuiva. Mi-a displăcut profund faptul că tatăl meu a lipsit la multe dintre meciurile mele de fotbal pentru că era prea ocupat să-şi vadă de cariera lui. Mi-a displăcut profund faptul că tatăl meu a muncit din greu toată viaţa şi Statul i-a luat cea mai mare parte din muncă până la sfârşitul existenţei sale. Nici măcar nu a putut să transmită mai departe înainte de a muri rezul­tatul eforturilor sale de o viaţă. Cu bogaţii nu se întâmplă aşa ceva. Ei muncesc din greu, dar lasă o moştenire copiilor lor.

Şi acum, ceea ce vreau. Vreau să fiu liber să călătoresc în lumea întreagă şi să trăiesc în stilul în care îmi place. Şi vreau să fac asta cât sunt încă tânăr. Pur şi simplu vreau să fiu liber. Vreau să deţin controlul asupra timpului şi vieţii mele. Vreau ca banii să muncească pentru mine.

Acestea sunt motivele mele emoţionale profunde. Ale voas­tre care sunt? Dacă nu sunt suficient de puternice, atunci reali­tatea drumului care vă aşteaptă poate fi mai puternică decât motivaţia. Am pierdut bani şi am întâlnit multe oprelişti, dar această hotărâre profundă m-a ajutat să mă ridic de la pământ de fiecare dată şi s-o iau de la capăt. Am vrut ca de la 40 de ani să fiu liber, dar a trebuit să aştept până la 47, trecând prin multe experienţe, din care am avut enorm de învăţat.

Aşa cum spuneam, îmi pare rău că nu pot să zic că a fost uşor. N-a fost, dar n-a fost nici greu. Dar fără o motivaţie se­rioasă sau un scop, totul este greu în viaţă.

DACĂ NU AVEŢI UN MOTIV SERIOS, NU ARE ROST SĂ CITIŢI MAI DEPARTE. O SĂ VI SE PARĂ PREA MULTĂ MUNCĂ.