5 .Tipuri

Terenurile de joc pot fi:

1. Publice, gratis, ca in majoritatea scolilor din spatiul rural;

2. Conectate la o intreprndere, doar pentru clienti (McDonald’s, IKEA,etc.);

3. Pentru profit, cu intrarea contra plata;

4. In organizatiile fara profit pentru educatie, ca muzeele pentru copii si centre de stiinta, unele pot fi contra plata si altele gratis.

Fig. 5.1

6.Regulametul general de construire

6.1. Terenuri de joc pentru copiii mici pana la 6 ani

Terenurile trebuie astfel amenajate ca sa ofere copiilor mici un loc unde sa se poata juca nestingheriti, unde sa respire un aer curat. In al doilea rand trebuie sa fie si un loc de recreatie pentru insotitoarele copiilor – mame, doici, etc. si un rezervor de aer curat pentru locuitorii din vecinatate.

Cerinta mai mare pentru astfel de terenuri este in cartierele de case de raport, unde locuitorii nu au gradini si deci sunt siliti sa-si duca copiii in alte locuri ca sa respire aer curat si sa se joace.

Daca prin apropiere exista vreo gradina publica, parc sau teren de sport, locul de joc va fi asezat intr-o parte a unui astfel de teren. Dar aceasta se intampla rareori, in cartierele cu populatie deasa si atunci trebuie cautat un teren separat, de preferinta in interiorul blocurilor construite, mai bine decat la strada.

La 100 de copii mai mici de 6 ani, ar trebui un asemenea teren de joc, ceea ce corespunde la o populatie de circa 1000 locuitori. Bineinteles, in aceasta mie de locuitori nu trebuie sa fie socotiti si locuitorii care au pe langa casa o gradina, care-i dispenseaza de a utiliza terenul de joc.

Suprafata minima ar fi 500 m.p.; daca terenul e inconjurat de cladiri inalte, va fi necesara o suprafata minima mai mare; cu cat mai mare cu atat mai bine. Este mai vantajos de a infiinta cat mai multe terenuri de joc pentru copii, imprastiate peste tot orasul, decat putine si mari, pentru simplul motiv ca ele trebuie sa fie situate in apropierea locuintelor copiilor, care se servesc de ele. Copiii mici se duc rareori sa se joace la o distanta mai mare de 400-600 metri. In America unde s-au facut statistici asupra vizitarii terenurilor de joc, s-a constatat ca cei mai multi copii locuiau in imprejurimi pana la 500 metri; putini veneau de la departari mai mari, pana pe la 1600 metri si numai foarte putini veneau de la distante si mai mari.

Locurile de joc pentru copiii mici trebuie sa aiba in primul rand o portiune care poate ocupa tot locul disponibil, afara de o carare sau alee de jur imprejur, care poate fi impietruita sau betonata sau acoperita cu placi.

Portiunea acoperita cu nisip – plaja – trebuie sa aiba o imprejmuire de lemn sau beton de circa 0.4 m inaltime, care sa impiedice imprastierea nisipului pe alee.

La nisip nu trebuie facuta economie; sa fie un strat de circa 0.80 m adancime de nisip, iar sub nisip, este bine sa existe un pat de beton sau lemn, pentru a impiedica pe copii sa se scormoneasca mai adanc decat stratul de nisip, ceea ce ar amesteca nisipul cu pamant si l-ar murdari.

Cand terenul nu face parte dintr-un grup mai mare de sport sau gradina, este neaparat indicat sa se planteze copaci pentru umbra si o cat de mica peluza in jurul locului de joc, unde sa se aseze si banci pentru insotitorii copiilor. De asemenea, e necesara si o mica fantana sau cel putin o cuveta cu apa tasnitoare si un closet mascat in plantatie. In America si in unele orase din Europa se amenajeaza si bazine de circa 200 cm adancime, unde copiii se pot in apa. Copilul iubeste apa, ii place sa se joace cu vaporase si sa se racoreasca vara. Dar astfel de bazine sunt constisitoare prin aceea ca apa trebuie schimbata foarte des, pentru a evita infectiile. In plus, este indoielnic daca sanatatea copiilor nu este primejdioasa. Totusi, in anumite imprejurari s-ar putea incerca si la noi astfel de bazine.

6.2. Locuri de joaca pentru copiii intre 6 si 14 ani

Copiii cu varste cuprinse intre 6-14 ani se joaca si ei deseori in nisip, dar incep sa nu se multumeasca cu ocupatii asa de linistite si au nevoie de un loc mai mare, unde sa alerge. Pentru ei, plaja de nisip poate fi mult mai mici, in schimb le trebuie o peluza sau un loc batatorit si chiar diferite instalatii de joc, un leagan, o scandura de dat huta pe leagan, un mic tobogan, etc. In strainatate exista multe terenuri de joc cu instalatii foarte variate de acest gen pentru copii mici si copii de scoala.

Copiii mai mari au nevoie de un loc si mai mare, aproape un teren de sport, unde sa poata juca mingea sau alte jocuri. Pentru aceasta trebuie o intindere de 60 x 75 metri sau mai mult, astfel ca impreuna cu plantatia necesara imprejur, ajungem la o suprafata de aproape un hectar. Un loc mai mare se poate imparti intr-o portiune rezervata copiilor mici si o alta pentru copiii mari sau poate servi pentru un numar mai mare de copii.

Terenul de joc trebuie situat acolo unde aerul e curat – fara fum de fabrici si fara miros de gropi de gunoaie sau de mlastini – si, pe cat posibil, in mijlocul unui cartier de locuinte. Intr-un oras mic poate fi situat la marginea orasului. Ar fi de dorit ca astfel de terenuri sa fie situate langa sau in apropierea scolilor sau ca scolile sa aiva loc destul ca sa le poata amenaja. In unele orase si mai ales la Bucuresti s-au facut multe greseli in aceasta privinta. Noi avem foarte multe scoli cu curti insuficiente, pavate cu bolovani, unde copiii nu se pot juca fara pericol de a se rani. Avem si gradini de copii, fara nicio curte, nu numai fara gradina.

Terenul de joc trebuie imprejmuit si plantat, insa imprejmuirea sa nu fie mai inalta de 1.25 m, 1.50 m, caci trebuie sa se lase vederea libera. Plantatia este necesara si, daca este loc sa se amenajeze si o peluza, cu atat mai bine, insa in nici un caz sa nu se ia din strictul necesar terenului de joc, caci jocul este destinatia principala a acestor terenuri. Suprafata trebuie astfel amenajata ca sa lase apa sa patrunda (sa fie poroasa) sa nu faca praf si sa nu fie periculoasa pentru jucatori. Dupa o ploaie trebuie sa se usuce repede si apa sa aiba scurgere, astfel ca in unele cazuri vor trebui instalati speciale in acest scop. Idealul ar fi ca terenul de joc sa fie acoperit cu iarba, dar la climatul nostru, iarba este foarte greu de ingrijit, mai cu scama acolo unde este calcata asa demult, cum este cazul la un teren de joc.

Ca spatiu necesar, in Olanda se tinde la 10 mp de fiecare copil, suprafata de teren de joc propriu-zis, in care nu se socoteste ceea ce sa ia pentru plantatia, alei sau instalatii. In America, aceasta cifra este socotita ca minimum (Weir, Parks). Distanta de parcurs pana la un astfel de teren sa nu fie mai mare de 800 metri.