Formele proprietatii:

Regula in privinta proprietatii private este ca fiecare drept de proprietae are un singur titular. In cazul in care dreptul de proprietate apartine concomitent mai multor titulari, proprietatea va fi comuna. Acest lucru inseamna ca toti proprietarii pot exercita toate atriutiile de proprietate in acelasi timp. Proprietatea comuna poate fi de doua feluri: proprietate comuna pe cote parti si proprietate comuna in devalmasie.

Proprietatea comuna pe cote parti este acea forma la care un bun nefractionalizat in materialitatea sa apartine i acelasi timp mai multor proprietari, fiecare dintre acestia avand o cota pare ideala si abstracta din dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. Niciunul dintre proprietari nu este titular exclusiv asupra unei fractiuni materiale din bunul respectiv. Desi coproprietarii sunt egali in drepturi si obligatii, cotele parti nu trebuie sa fie egale .Cota parte a fiecarui proprietar poate fi tranzactionata fara a fi necesara impartirea materiala a bunului.

Exista coproprietate fortata in cazul in care bunul care face obiectul proprietatii nu poate fi impartit in practica. Exemplu: coporoprietate privata asupra zidurilor comune, dotari comune dintr-o cladire sau asupra unor lucruri necesare si utile pentru folosirea unor imobile vecine (drum, aprovizionare cu apa, garduri, etc.).

Proprietatea comuna in devalmasie se caracerizeaza prin faptul ca proprietatea comuna apartine tuturor coproprietarilor fara insa a fi specificata o cota parte. Acest lucru ineamna ca teoretic fiecare proprietar are exact acelasi drept ca ceilalti, avand dreptul la o parte egala din contravaloarea bunului stabilit.

Dezmembramintele dreptului de proprietate:

Drepturile reale rezultate din separarea atributelor componente ale dreptului de proprietate se numesc dezmebraminte. Existenta dezmembramintelor nu desfiinteaza ssi nu inlocuieste dreptul de proprietate, dar ii limiteaza atributele , proprietarul fiind lipsit de acestea.

Dreptul de uzufruct se refera la situatia in care un dezmenbramant al dreptului de proprietae da posibilitatea unei persoane , denumita uzufructuar de a stapanii si folosi un bun si de a-i culege fructele. Proprietarul bunului respectiv ramane doar cu dreptul de dispozitie asupra bunului, adica cu nuda proprietate.Uzufructul dureaza pana la moartea uzufrucuarului daca nu se convine altfel.Pot forma obiectul uzufructului bunuri mobile si impobile, corporale si necorporale.

Uzufructul se constituie prin conventie sau prin testament. Drepturile uzufructuarului:

• dreptul de a cere predarea in folosinta a bunului;

• dreptul de a folosi bunul si de a-i culege fructele fara insa de a se atinge de substanta bunului;

• dreptul de a ceda beneficiul dreptului sau de uzufruct;

Uzufructuarul nu poare ceda dreptul sau unei alte persoane.

Drepturile proprietarului: proprietarul dispune de bun si beneficiaza de productele acelui lucru in timp ce uzufructuarul beneficiaza doar de fructe.

Obligatiile uzufructuarului: inainte de intrarea in folosinta, uzufructuarul trebuie sa inventariere bunurile mobile si sa constate starea bunurilor imobile. In timpul exercitarii uzufructului, uzufructuarul trebuie sa intretina lucrurile “ca un bun proprietar” , sa suporte anumite cheltuieli si sarcini ale lucrului si sa aduca la cunostinta proprietarului orice fel de incalcari ale dreptului sau.

Nudul proprietar este obligat sa nu stanjeneasca pe uzufructuar in exercitarea dreptului sau.

Uzufructul poate sa se stinga in mai multe situatii:

• expirarea termenului pentru care a fos instituit;

• la moartea uzufructuarului;

• prin neuz (30 ani);

• consolidare : uzufructuarul devine proprietar;

• renuntarea la uzufruct a uzufructuarului;

• pieirea bunului;

• exproprierea;

• abuzul de folosinta;

Dreptul de uz si dreptul de abitatie sunt varietati ale dreptului de uzufruct , in ambele cazuri titularul acestor drepturi dobandeste dreptul de a folosi lucruri si de a le culege fructele, insa doar pentru nevoile sale si ale familiei proprii. Dreptul de abitatie poate avea ca obiect doar o casa de locuit. Aceste doua drepturi se constituie si se sting conform regulilor aplicabile uzufructului.

Dreptul de servituteeste un drept real care este conceput pentru a servi uzului si utilitatii unu imobil. Conform definitiilor doctrinei juridice, dreptul de servitute este defapt o sarcina impusa unui imobil denimit fond aservi pentru uzul si uitiliatea unui alt imobil care are un proprietar diferit si care este denumit fond dominant. Dreptul de servitute este un accesoriu al fondului dominant, servitutea fiind transferata numai in legatura cu acest fond. Servitutiile au caracter perpetuu , fiind accesorii ale dreptului de proprietate care este el insusi perpetuu. Servitutiile pot fi clasificate dupa mai multe criterii, conform Codului Civil:

• servituti naturale, care se nasc din situatia naturala a imobilelor, ca de exemplu: servitutea de scurgere a apelor, a accesului la izvor, etc;

• servituti legale, adica cele stabilite prin lege si care fac in practica posibila exploatarea imobilelor ; exemplu: servitutea de trecere, privind distanta plantatiilor, despatiturile comune, etc;

• servituti stabilite prin fapta omului (conventie sau testament).