Subiectele dreptului de proprietate:

Sunt titularii acestuia, adica statul in privinta bunurilor din domeniul public de interes national, precum si judetul, orasul sau comuna in cazul bunurilor din domeiul public de interes local.Niciun alt subiect de drept nu poate si titularul dreptului de proprietate publica.

Bunurile care formeaza obiectul proprietatii publice- aceste bunuri sunt prevazue de Legea213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia care detaliata art.136 din Constitutie, care enumera principalele categorii de bunuri in cauza. Acesta lege cuprinde o anexa care enumera pe categorii toate bunurile care fac obiectul proprietatii publice.

Bunurile aflate in domeniul public sunt supuse inventarierii. Inventarierea se face atat la nivel central , cat si la nivel local in functie de titularul dreptului de proprietate. Inventarul trebuie aprobat fie prin hotarare de Guvern, fie prin hotarare de Consiliu Local sau Consiliu Judetean. Toate aceste autoritati sunt libere ca in momentul identificarii uzului sau interesului public sa transfere bunurile din proprietatea lor in proprietatea publica.

Modul de dobandire a dreptului de proprietate publica:

1. Pe cale naturala;

2. Prin achizitii publice;

3. Prin expropriere pentru o cauza de utilitate publica;

4. Prin donatie sau legate acceptate de Guvern sau de autoritatile publice locale , daca bunul astfel dobandit intra in domeniul public;

5. Prin transferul de bunuri din domeniul privat in cel public;

6. Prin alte moduri prevazute de lege.

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica:

Regimul juridic diferit aplicabil proprietatii publice rezula din cele trei ccaractere juridice ale dreptului de proprietate publica:

1. Inalienabilitatea – este un caracter juridic care rezulta din Constitutie , care precizeaza ca bunurile aflate in proprietate publica nu pot fi niciodata instrainate, ci doar date in administrare, concesionate sau inchiriate. Este concesionata si de Legea 213/1998, care prevede ca asupra bunurilor aflate in proprietate publica nu se pot constituii nici dezmembraminte ale dreptului de proprietate, si nici drepturi de servitute. Bunurile aflate in domeniul public nu pot fi instrainate nici de institutiile publice care le au in administrare, urmarindu-se defapt doar valorificarea folosintei acestor bunuri prin exploatare.

2. Imprescriptibilitate – deoaece aceste bunuri sunt scoase din circuitul civil, rezulta ca in cazul lor functionarea prescriptiei extinctive, cat si functionarea prescriptiei achizitive. Din punct de vedere extinctiv, revendicarea bunurilor aflate in proprietate publica poate fi facuta oricand , neexistand un termen de prescriptie. Din punct de vedere achizitiv, nimeni nu poate invoca cu privire la aceste bunuri dobandirea proprietatii prin scurgerea termenului de prescriptie achizitiva sau prin posesia de buna credinta.

3. Insesizabilitatea – deoarece nu se afla in circuitul civil, bunurile aflate in proprietate publica sunt insesizabile, adica nu pot fi urmarie de creditorii statului sau ai unitatii administrativ-teritoriale. Nu se pot constituii nici garantii in privinta acestor lucruri.

Exercitarea dreptului de proprietate publica:

Dreptul de proprietate publica poate fi exercitat nu numai de catre titularii sai (stat, unitati administrativ-teritoriale), ci si de alte persoane desemnate de proprietar, insa in limitele stabilite de lege. Modalitatile de exercitare a dreptului de proprietate publica sunt: administrarea, concesionarea, inchirierea si darea in folosinta. Aceste modalitati sunt specifice dreptului de proprietatea publica.

Dreptul de administrare:

Dreptul de administrare este un drept care se refera specific la proprietatea publica si este prevazut chiar de art. 136 din Constitutie.

Administrarea se constituie prin incredintarea bunului afla in proprietatea publica prin intermediul de acte administrative unor autoritati publice , unor institutii sau unor regii autonome. Darea in administrare se efectueaza prin hotarare de Guvern si ale autoritatile locale. Prin aceste acte se constituie raporturi de subordonare intre beneficiari si stat. Insasi beneficiarii sunt de-obicei infintati pri acte specifice autoritatilor centrale si locale, in scopul realizarii unor inerese publice sau a indeplinirii unor servicii publice.

Dreptul de administrare este un drept real care este in acelasi timp opozabil tuturor sebiectelor de drept. Si dreptul de administrare este un drept imprescriptibil si insesizabil, fiind la fel ca dreptul de proprietate publica si inalienabil.

Continutul dreptului de administrare inseamna ca beneficiarul poate sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de bunul respectiv in conditiile actului prin care i-a fosr dat in administrare. Dreptul de dispozitie ramane in limite stranse si nu se poate referii nicipdata la instrainarea bunului administrat.

Dreptul de administrare poate fi revoca de catre autoritatea de stat care l-a constituit in cazul in care beneficiarul nu isi exercita dreptul si nu isi executa oblicatiile asa cum au fost prevazute.