1. Antigenul protector

2. Antigenul polizaharidic

3. Fimbrii

4. Glicocalix

E. Antigenul O somatic

46. Fenomenul “colierului de perle” este obţinut prin cultivarea B. anthracis pe mediu de cultură cu:

1. Ristomicină

2. Nistatină

3. Polimixină

4. Penicilină

E. Vancomicină

47. Cea mai frecventă formă clinică a antraxului este:

1. Antraxul pulmonar

2. Antraxul cutanat

3. Antraxul digestiv

4. Meningoencefalita cărbunoasă

5. Forma bubonică

48. În frotiuri preparate din prelevate de la pacient şi colorate Gram, pentru B. anthracis este caracteristic:

1. Streptobacterii nesporulate, acapsulate, gramnegative

2. Streptobacterii nesporulate, capsulate, gramnegative

3. Streptobacili nesporulaţi, capsulaţi, grampozitivi

4. Streptobacili sporulați, grampozitivi

E Streptobacili sporulați, gramnegativi

49. În frotiuri preparate din cultură pură şi colorate Gram, pentru B. anthracis este caracteristic:

A. Streptobacterii nesporulate, acapsulate, gramnegative

B. Streptobacterii nesporulate, capsulate, gramnegative

C. Streptobacili nesporulaţi, capsulaţi, grampozitivi

D. Streptobacili sporulați, grampozitivi

E. Streptobacili sporulați, gramnegativi

50. Parazitează la diverse specii de rozătoare în focare naturale şi se cultivă la temperaturi joase (26 – 28⁰):

1. B. anthracis

2. Y. pestis

3. B. pertussis

4. B. melitensis

E F. tularensis

51. Se manifestă preponderent forma bubonică sau pulmonară în:

1. Bruceloză

2. Tularemie

3. Antrax

4. Pestă

5. Infecţii stafilococice

52. Sporogeneza este caracteristică pentru:

1. N. meningitidis

2. B. anthracis

3. B. melitensis

4. F. tularensis

5. C. diphtheriae

53. Formează colonii mari, rugoase, nehemolitice, cu margini neregulate (cap de meduză):

1. S. aureus

2. B. anthracis

3. N. meningitidis

4. Y. pestis

E. S. pneumoniae

54. Reacţia de precipitare inelară se efectuează în diagnosticul:

1. Brucelozei

2. Pestei

3. Antraxului

4. Scarlatinei

5. Febrei recurente

55. Y. pestis aparţine familiei:

1. Clostridiaceae

2. Bacillaceae

3. Enterobacteriaceae

4. Bacteroidaceae

E. Streptobacillaceae

56. Agentul pestei aparţine genului:

1. Escherichia

2. Bacillus

3. Francisella

4. Yersinia

E Fusobacterium

57. Y. pestis în frotiuri-amprente colorate Gram reprezintă:

1. Streptococi gramnegativi

2. Streptobacili grampozitivi

3. Bastonaşe scurte, aranjate solitar, gramnegative

4. Bastonașe ovoide, gramnegative, colorate bipolar

5. Bastonaşe cu granulaţii de volutină bipolare, grampozitive

58. Temperatura optimală de creştere a Y. pestis este:

1. 10 – 12⁰C

2. Temperatura camerei

3. 26 – 28⁰C

4. 37⁰C

5. 43⁰C

59. Formează colonii mari, cu centrul opac, periferia transparentă şi margini ondulate:

1. S. aureus

2. N. meningitidis

3. Y. pestis

4. B. pertussis

5. S. pneumoniae

60.Pe medii de cultură speciale corinebacteriile patogene, biovar gravis, formează colonii caracteristice:

1. Negre, mici, lucioase, cu halou brun

2. Negre, mari, rugoase, cu halou brun

3. De dimensiuni medii, lucioase, roze

4. De dimensiuni medii, lucioase verzui e. Surii, mari, lucioase

61. Pe medii de cultură speciale corinebacteriile patogene, biovar mitis, formează colonii caracteristice:

1. Negre, mici, lucioase, cu halou brun

2. Negre, mari, rugoase, cu halou brun

3. De dimensiuni medii, lucioase, roze

4. De dimensiuni medii, lucioase verzui

E. Surii, mari, lucioase

62. Despre C. diphtheriae se poate afirma:

1. Produce o enterotoxină

2. Determină enterocolite hemoragice

3. In evoluţia bolii poate fi afectat miocardul

4. Este izolat uzual în hemoculturi

5. Sursa infecţiei o constituie animalele

63.Agentul cauzal al difteriei are următorul factor de patogenitate:

1. Capsula

2. Endotoxina

3. Exotoxina

4. Pilii

5. Hemolizina

64. C. diphtheriae:

1. Creşte lent pe medii uzuale

2. Provoacă o toxiinfecţie gravă cu sindrom intestinal

3. Produce o exotoxină cu acţiune asupra miocardului şi suprarenalelor

4. Formează spori situaţi central, care nu deformează celula

E. Sunt mobili cu flageli peritrichi

65. Intradermoreacţia Schick pozitivă depistează receptivitatea la:

1. Difterie

2. Tuberculoză

3. Bruceloză

4. Tusea convulsivă

5. Scarlatină

66. Profilaxia specifică a difteriei la 5 – 7 ani se efectuează cu:

1. ADTP

2. ADT

3. AD

4. Ser antitoxic antidifteric

E. Vacinul TABTe

67. Pentru izolarea agentului cauzal al difteriei se utilizează mediul de cultură:

1. Lowenstein – Yensen

2. Geloză cu cazeină şi cărbune

3. Geloză-sânge cu telurit

4. Popescu

5. Kitt-Tarozzi

68. C. diphtheriae morfologic reprezintă:

1. Bastonaşe măciucate, dispuse în unghiuri

2. Bastonașe ovoide colorate mai intens la extremități

3. Bastonaşe cu capete acuminate

4. Cocobacterii gramnegative

5. Bastonaşe grampozitive dispuse în palisade

69. In vitro toxigeneza C. diphtheriae se determină prin metoda: