Tema 1: moneda și rorul său economic
1. Moneda: concept, esenţă, evoluţia.
2. Formele monedei: moneda metalică, moneda de hîrtie, titlurile de credit.
3. Funcţiile monedei.
4. Rolul banilor în economia mondială.
- 1 -
Banii sunt cunoscuţi încă din antichitate, şi au apărut ca rezultat al dezvoltării forţelor productive şi relaţiilor marfă. Economia naturală se caracterizează printr-un nivel scăzut de dezvoltare a forţelor de producere şi de aceea tot ce se producea, de obicei, şi se consuma. Schimbul se produce numai la nivelul surplusurilor.
Schimbul reprezintă mişcarea mărfurilor de la un producător la altul în direcţia opusă, contra altei mărfi. El presupune comensurarea (compararea) mărfurilor de diferit tip, calitate, formă, destinaţie, etc. Această evaluare cerea o bază reală de comparare. Aşa bază poateservi valoarea mărfii, adică, cantitatea de muncă materializată în procesul producerii mărfii şi încorporată în marfa dată.
Munca depusă pentru producerea unei mărfi atare, poate varia de cantitatea demuncă materializată în altă marfă şi din acest considerent şi valoarea acestor bunuri este diferită. De aici apare şi necesitatea utilizării valorii de schimb.
Valoarea de schimb – capacitatea de schimb a unei mărfi pe altele în anumite proporţii sau compararea cantitativă a mărfurilor. În economia naturală mărfurile aveau numai valoare de întrebuinţare sau de consum. În economia de schimb pe producătorul de mărfuri îl interesează, mai întâi, valoarea de schimb sau costul, apoi cea de întrebuinţare, deoarece dacă marfa n-are valoare de întrebuinţare, n-are rost de a fi produsă.
În procesul schimbului marfa trebuie să aibă valoare de întrebuinţare pentru cumpărător şi de schimb – pentru vânzător. Această particularitate a mărfurilor se prezintă ca o unitate de contrarii: unitate prin faptul că fiecare marfă trebuie să posede ambele valori, iar contrariul se manifestă prin aceea că pentru una şi aceeaşi persoană, marfa data nu poate avea ambele valori.
Se cunosc mai multe forme în evoluţia schimburilor de mărfuri.
I formă – simplă sau stihiinică, când valoarea de schimb se stabilea în proporţiede 1:1. Acest tip de schimb avea următoarele neajunsuri:
nu se ţinea cont de principiul de echivalenţă la schimbarea mărfurilor;
în aceste condiţii nu se asigura accesul liber al oricărui producător la oricemarfă ce se producea în societate (conflictul de interese).
II formă – completă sau reversibilă se caracterizează printr-un flux mare a schimburilor și mărfurilor produse pentru schimb. Neajunsul acestei forme – apariția multor mărfuri echivalente, ce nu a dus la definitivarea exprimării valorice a valorii fiecării mărfi.
III formă – generală, când marfa devine principalul scop al producerii. În această perioadă fiecare producător tinde spre producerea mărfii, care este necesară tuturor. Ca marfă generală se utiliza grâul, sarea, etc. Neajunsul acestei forme este – aceste echivalente erau alterabile şi greu transportabile.
IV formă – bănească sau monetară, care a dus la înlocuirea echivalentului de mărfuri cu cel de metale preţioase. Dezvoltarea formei lingoului din metal preţios a dus la apariţia monetelor (partea din faţă – nominalul, cea opusă – stema statului). Odată cu apariţia relaţiilor economiei de piaţă, iarăşi a devenit incomod folosirea monetelor din metale preţioase pentru deservirea afacerilor în legătură cu creşterea rapidă a numărului afacerilor şi a sumei fiecărei afaceri. În aceste condiţii apare moneda-semn sau acea monedă propriu-zisă care s-a păstrat până în prezent.
Esenţa banilor se manifestă prin faptul că sunt o formă specifică de mărfuri, cu formă naturală care îndeplinesc funcţia de etalon general al valorii.
Banii sunt un echivalent general al valorii tuturor mărfurilor. Esenţa banilor ca o categorie economică se manifestă prin următoarele trei forme:
a) în formă de valoare de schimb nemijlocit şi general;
b) în formă de valoare de schimb de sine stătătoare;
c) în formă de măsură reală a muncii.
După conţinutul lor banii sunt o marfă. Ca şi mărfurilor le este specifică şi valoarea de întrebuinţare şi cea de schimb. Însă în comparaţie cu celelalte mărfuri, banii sunt o marfă specifică:
în afară de valoarea de întrebuinţare pe care o au mărfurile, mai au şi o valoarea e întrebuințare globală. Cu ajutorul lor omul își poate satisfice orice necesitate;
valoarea de schimb a banilor se manifestă prin aceea, că ei pot fi schimbaţi peorice marfă, pe când valoarea de schimb a celorlalte mărfuri apare numaiatunci când ea poate fi schimbată pe piaţă.
Banii asigură fluxul între două valori. Odată cu apariţia banilor, lumea mărfurilor s-a divizat în două: prima parte reprezintă banii şi a două restul mărfurilor.
Valoarea de consum este concentrată de partea mărfurilor, iar cea de schimb – decea a banilor. Mărfurile participante în cadrul schimbului se prezintă ca valori de consum,iar banii se prezintă ca valori de consum, iar banii se prezintă ca un echivalent al tuturor mărfurilor, prin însăşi valoarea lor.
Periodizarea procesului monetary grupează 3 etape importante: