De la uniunea economică la cea politică

Ceea ce a început ca o uniune pur economică a evoluat treptat, devenind o organizație care acționează în numeroase domenii de politică, de la schimbări climatice, protecția mediului și sănătate, la relații externe și securitate sau la justiție și migrație. Această schimbare a fost reflectată de modificarea, în 1993, a numelui Comunității Economice Europene (CEE), care a devenit Uniunea Europeană (UE).

UE este întemeiată pe statul de drept. Toate acțiunile pe care le întreprinde se bazează pe tratate, asupra cărora au convenit toate statele membre, în mod voluntar și democratic.

UE respectă și principiul democrației reprezentative: cetățenii săi sunt reprezentați direct la nivelul Uniunii în Parlamentul European, în timp ce statele membre sunt reprezentate în Consiliul European și în Consiliul Uniunii Europene.

Mobilitate, creștere, stabilitate și o monedă unică

De mai bine de jumătate de secol, continentul european se bucură de pace, stabilitate și prosperitate. Populația sa trăiește la standarde ridicate și beneficiază de o monedă europeană comună, euro. În 2012, UE a primit Premiul Nobel pentru Pace ca recompensă pentru susținerea unor cauze majore precum pacea, reconcilierea, democrația și drepturile omului în Europa.

Au dispărut controalele la frontierele dintre statele membre, iar cetățenii pot circula liber pe aproape tot continentul. De asemenea, le este mult mai ușor să trăiască, să muncească și să călătorească în alte țări din Europa.

Piața unică sau „internă” este principalul motor economic al UE, facilitând libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor. Un alt obiectiv cheie este ca această resursă imensă să fie exploatată și în alte domenii, precum energia și piețele cunoașterii și capitalului, pentru a le oferi beneficii maxime cetățenilor europeni.

Egalitatea și drepturile omului

Unul dintre obiectivele principale ale UE este promovarea drepturilor omului, pe plan intern și mondial. Demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului sunt valorile intrinsece ale UE.

Din 2009, anul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a UE reunește toate aceste drepturi într-un singur act. Instituțiile UE sunt obligate prin lege să le respecte, la fel și guvernele statelor membre atunci când aplică legislația europeană.

Instituții transparente și democratice

Uniunea extinsă face în continuare eforturi pentru ca instituțiile europene să fie mai transparente și mai democratice. Parlamentul European, ai cărui membri sunt aleși prin vot direct, a fost învestit cu noi prerogative, iar parlamentele naționale joacă acum un rol mai important, participând la procesul decizional alături de instituțiile europene. De asemenea, cetățenii europeni beneficiază de mai multe mijloace de a participa la procesul politic european.

Asemenea unui stat, UE dispune de un braț legislativ (Parlamentul + Consiliul), de unul executiv (Comisia) și de un sistem judiciar independent (Curtea de Justiție).

Prerogativele instituțiilor europene sunt stabilite în tratatele fondatoare, care au fost negociate și ratificate de statele membre. Pentru domeniile politice care nu sunt vizate de tratate, guvernele naționale au libertatea de a-și exercita singure suveranitatea.

Cele mai importante două tratate sunt:

• Tratatul de la Roma (1958), prin care s-a creat ceea ce avea să devină Comunitatea Economică Europeană (CEE)

• Tratatul de la Maastricht  (1993), cunoscut și ca Tratatul privind Uniunea Europeană.

La acestea se adaugă Actul Unic European (1987), prin care s-a lansat piața unică europeană, Tratatul de la Amsterdam (1999) și Tratatul de la Nisa (2003). Cel mai recent este Tratatul de la Lisabona (2009), care a adus unele modificări tratatelor anterioare.

Triunghiul instituțional

De elaborarea politicilor și luarea deciziilor răspund trei instituții:

• Parlamentul European

• Consiliul Uniunii Europene

• Comisia Europeană.

Parlamentul European

Parlamentul European a fost creat pentru a asigura reprezentarea directă a cetățenilor UE. Competențele sale au fost extinse prin modificările succesive aduse tratatelor de bază ale UE. Primele alegeri parlamentare prin vot direct au avut loc în 1979. Parlamentul actual, ales în mai 2014, pentru o perioadă de cinci ani, numără 751 de membri provenind din toate cele 28 de țări ale UE.

Principala funcție a Parlamentului este să adopte, împreună cu Consiliul, propunerile legislative înaintate de Comisia Europeană. De asemenea, controlează și aprobă bugetul UE și exercită o supraveghere democratică asupra Comisiei, având autoritatea de a-i demite pe comisari în bloc, printr-o moțiune de cenzură.

Consiliul European

Șefii de stat și de guvern din țările membre se reunesc de cel puțin 4 ori pe an, în cadrul Consiliului European. La cererea președintelui acestuia, pot fi organizate întruniri suplimentare ori de câte ori este necesar. Scopul reuniunilor este de a defini și impulsiona prioritățile politice ale UE. Deciziile se iau, de obicei, prin consens.

Consiliul, care este, în esență, o reuniune la nivel înalt, a primit, în baza Tratatului de la Lisabona, statutul de instituție europeană, condusă de un președinte ales.

Consiliul Uniunii Europene

Reprezintă guvernele naționale și reunește miniștrii din fiecare țară de câteva ori pe lună. Are o funcție legislativă, pe care o împarte cu Parlamentul și o funcție executivă, pe care o împarte cu Comisia. Miniștrii de resort se întâlnesc pentru a discuta și lua decizii pe teme specifice, de exemplu relații externe, afaceri economice și financiare, transport, energie, agricultură etc. Este denumit în mod uzual Consiliul de Miniștri sau, pur și simplu, Consiliul.

Cele mai multe decizii se iau prin majoritate calificată de voturi, însă în numeroase domenii, precum impozitarea, azilul și migrația, politica externă și de securitate, deciziile se iau în unanimitate.

Comisia Europeană

Comisia este un organism independent de guvernele naționale, care reprezintă interesele Uniunii, în general. Are patru funcții principale:

• propune politicile și legislația UE

• se asigură că prevederile tratatelor și legislației europene sunt respectate („gardian al tratatelor”)

• gestionează și pune în aplicare politicile și bugetul UE

• reprezintă UE în lume, în domenii care intră în responsabilitatea Comisiei.

O nouă Comisie este desemnată o dată la 5 ani, după alegerile pentru Parlamentul European. Președintele Comisiei este ales de Parlament, pe baza propunerii Consiliului European. Comisarii - câte unul din fiecare țară, inclusiv președintele și vicepreședinții - se supun aprobării Parlamentului European înainte de a-și intra în atribuții.

Respectarea legii

Curtea de Justiție a Uniunii Europene se asigură că legislația europeană este interpretată și aplicată în același fel în toate țările UE.

De asemenea, Curtea poate lua decizii în cazul disputelor în care sunt implicate statele membre, instituțiile UE, întreprinderi sau persoane fizice. Are sediul la Luxemburg, în componența sa intrând judecători din fiecare țară a Uniunii.

Instituțiile și organismele UE

UE numără alte opt organisme principale, cu sarcini specifice:

• Banca Centrală Europeană - are sediul la Frankfurt și gestionează politica monetară a zonei euro.

• Curtea de Conturi - se asigură că bugetul UE (finanțat din impozite și taxe vamale) este cheltuit corect.

• Serviciul European de Acțiune Externă - se ocupă de politica externă și de securitate, sub îndrumareaÎnaltului Reprezentant••.

• Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor - organisme consultative cu sediul la Bruxelles, care reprezintă angajatorii, sindicatele, societatea civilă și administrațiile locale și regionale.

• Banca Europeană de Investiții - are sediul la Luxemburg, finanțează proiecte în zonele mai puțin dezvoltate ale UE și ajută întreprinderile mici și mijlocii.

• Ombudsmanul European - investighează plângerile la adresa proastei administrări din instituțiile europene, venite din partea cetățenilor, a întreprinderilor și a altor organisme.

• Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor - se asigură că instituțiile sau organismele UE care prelucrează datele personale ale cetățenilor respectă dreptul acestora la viața privată.

Pentru punerea în aplicare, în detaliu, a legislației europene în diverse domenii, UE se bazează pe sprijinul a 40 de agenții de diferite tipuri și dimensiuni, care își au sediul pe tot teritoriul UE.

Scurtă prezentare a instituțiilor UE

• Parlamentul European

• Consiliul European

• Consiliul Uniunii Europene

• Comisia Europeană

• Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

• Banca Centrală Europeană (BCE)

• Curtea Europeană de Conturi

• Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

• Comitetul Economic și Social European (CESE)

• Comitetul Regiunilor (CoR)

• Banca Europeană de Investiții (BEI)

• Ombudsmanul European

• Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD)

• Organisme interinstituţionale

Un cadru instituțional unic

UE beneficiază de un cadru instituţional unic în lume, în care:

• priorităţile generale sunt stabilite de Consiliul European, care reuneşte liderii naţionali şi europeni

• deputaţii europeni, aleşi prin vot direct, reprezintă interesele cetăţenilor în cadrul Parlamentului European

• interesele Uniunii în ansamblu sunt promovate de Comisia Europeană, ai cărei membri sunt desemnaţi de guvernele naţionale

• guvernele promovează interesele statelor membre, în cadrul Consiliului Uniunii Europene.

Stabilirea agendei

Consiliul European stabilește direcția politică generală a UE, însă nu are putere de legiferare. Este condus de un președinte (în prezent, de Donald Tusk) și este format din șefii de stat sau de guvern și președintele Comisiei. Se reunește pe parcursul câtorva zile de cel puțin 2 ori într-un interval de 6 luni.

Adoptarea legislaţiei europene

Elaborarea şi adoptarea legislaţiei europene implică 3 instituţii:

• Parlamentul European, care reprezintă cetăţenii UE şi este ales direct de către aceştia

• Consiliul Uniunii Europene, care reprezintă statele membre. Preşedinţia Consiliului este deţinută, prin rotaţie, de statele membre.

• Comisia Europeană, care reprezintă interesele Uniunii în ansamblu.

Împreună, aceste trei instituţii elaborează politicile şi legislaţia care se aplică în toată Uniunea, prin intermediul „procedurii legislative ordinare” (fosta „codecizie”). În principiu, Comisia propune actele legislative, iar Parlamentul şi Consiliul le adoptă. Ulterior, Comisia şi statele membre le implementează, iar Comisia trebuie să se asigure că legislaţia europeană este corect aplicată.

Instituţiile Uniunii Europene

• Până în 1967, fiecare dintre cele trei comunităţi – CECO, Euratom şi CEE – aveau instituţii similare, dar separate. Prin tratatul de unificare, care a intrat în vigoare în 1967, instituţiile celor trei comunităţi au fost unificate.

• Au urmat ani în care extinderea și adâncirea, caracteristici ale integrării au adus numeroase modificări în plan instituțional. Tratatul de la Lisabona este tratatul care începând cu 2009 când a intrat în vigoare reglementează funcționarea instituțiilor europene. Prin acest tratat, UE și-a propus să devină: • Mai eficientă: proceduri mai simple, numirea unui preşedinte permanent al Consiliului etc. • Mai democratică: un rol mai important pentru Parlamentul European şi parlamentele naţionale, „Iniţiativa cetăţenilor", Carta drepturilor fundamentale etc. • Mai transparentă: atribuţii clar definite, ameliorarea accesului publicului la documente şi întâlniri etc. • Mai unită pe scena mondială: Înaltul Reprezentant pentru politica externă etc. • Mai sigură: noi posibilităţi de a combate schimbările climatice şi terorismul şi de a asigura aprovizionarea cu energie etc.

• La 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare, încheind astfel mai mulţi ani de negocieri pe tema aspectelor instituţionale.

În prezent, există trei instituţii de decizie principale:

• Parlamentul European (PE), care reprezintă cetăţenii UE şi este ales direct de către aceştia;

• Consiliul Uniunii Europene, care reprezintă statele membre individuale;

• Comisia Europeană, care reprezintă interesele Uniunii ca un tot unitar.

Acest „triunghi instituţional” elaborează politicile şi legile care se aplică pe întregul teritoriu al UE.

În principiu, Comisia propune legi noi, iar Parlamentul şi Consiliul le adoptă. Comisia şi statele membre aplică aceste legi, iar Comisia asigură respectarea lor.

Acest consiliu este alcătuit din şefii de stat sau de guvern ai tuturor statelor membre ale UE şi din preşedintele Comisiei Europene.

În funcţie de sistemul politic al fiecărei ţări, participantul la Consiliul European este preşedintele şi/sau primul ministru. În principiu, Consiliul European se reuneşte de patru ori pe an pentru a defini, de comun acord, politica UE şi pentru a analiza progresele Uniunii.

Este organismul decizional la cel mai înalt nivel al Uniunii Europene, de aceea reuniunile sunt numite în mod frecvent „reuniuni la nivel înalt”.

Consiliul Uniunii Europene Cunoscută anterior sub denumirea „Consiliul de Miniştri”, această instituţie este alcătuită din miniştrii guvernelor tuturor statelor membre. Consiliul se reuneşte regulat pentru a lua decizii detaliate şi a adopta legi europene.

Consiliul Europei Acesta nu este o instituţie a UE. Este o organizaţie interguvernamentală, iar câteva dintre obiectivele acesteia sunt: protejarea drepturilor omului, promovarea diversităţii culturale a Europei şi combaterea problemelor sociale precum intoleranţa şi prejudecăţile rasiale.

Consiliul Europei a fost înfiinţat în 1949 şi una dintre realizările sale timpurii a fost elaborarea Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. Pentru a permite cetăţenilor să îşi exercite drepturile în baza convenţiei respective, Consiliul Europei a înfiinţat Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În prezent, Consiliul Europei are 47 de ţări membre, inclusiv toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, şi are sediul în Palais de l’Europe („Palatul Europei”) la Strasbourg (Franţa).

P A R L A M E N T U L E U R O P E A N Parlamentul European (PE) este ales de cetăţenii Uniunii Europene pentru a le reprezenta interesele.

Îşi are originea în anii ′50 şi are la bază tratatele fundamentale.

Din 1979, membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot direct de către cetăţenii UE.

Alegerile au loc o dată la cinci ani şi fiecare cetăţean UE are dreptul de a vota şi de a candida, indiferent unde locuieşte în UE.

Astfel, Parlamentul exprimă voinţa democratică a celor aproximativ 500 de milioane de cetăţeni ai Uniunii şi le reprezintă interesele în discuţiile cu alte instituţii UE.

Ultimele alegeri pentru PE au avut loc în iunie 2009. Numărul de parlamentari europeni depinde de populaţia totală a fiecărei ţări (figura 3). România are în actuala legislatură 33 de europarlamentari din cei 753.

Membrii Parlamentului European (MPE) nu sunt grupaţi în funcţie de ţările de origine, ci de afinităţile politice la nivelul UE. La nivelul grupurilor politice de care aparţin, ei reprezintă toate punctele de vedere cu privire la aspectele politice şi integrarea europeană (figura 4). Parlamentul European îşi desfăşoară activitatea în trei sedii: Bruxelles (Belgia), Luxemburg şi Strasbourg (Franţa). La Luxemburg se află sediul administrativ („Secretariatul General”). Reuniunile întregului Parlament, cunoscute sub denumirea de „sesiuni plenare”, au loc la Strasbourg şi uneori la Bruxelles. Reuniunile comisiilor parlamentare au loc tot la Bruxelles.

Parlamentul îndeplineşte trei funcţii principale.

• Adoptă legile europene – în colaborare cu Consiliul, în multe domenii de politici publice. Faptul că PE este ales prin vot direct de către cetăţenii UE reprezintă o garanţie a legitimităţii democratice a legislaţiei europene.

• Parlamentul exercită controlul democratic asupra celorlalte instituţii UE, în special asupra Comisiei. Parlamentul deţine puterea de a aproba sau de a respinge comisarii nominalizaţi şi are dreptul de a cere întregii Comisii să demisioneze. 8

• Controlul finanţelor publice.

Împreună cu Consiliul, Parlamentul deţine autoritatea asupra bugetului UE şi poate influenţa cheltuielile UE. Parlamentul adoptă sau respinge întregul proiect de buget.

Distribuirea locurilor în Parlamentul European pe grupuri politice

Ungaria 22 Parlamentul European – vocea cetăţenilor 9 12 99 12 74 Lituania Letonia Italia 73 Irlanda Grecia 22 Germania Franţa Finlanda 13 Estonia 6 Danemarca 13 Cipru 6 Bulgaria 18 Belgia 22 Austria 19 Adoptă legislaţia şi bugetul UE, împreună cu Consiliul de Miniştri Asigură controlul democratic al activităţii tuturor instituţiilor UE Total 753 Suedia 20 Spania 54 Slovenia 8 Slovacia 13 România 33 22 Regatul Unit 72 Portugalia 22 Polonia 51 Olanda 26 Malta 6 Luxemburg 6 Numărul deputaţilor aleşi în fiecare ţară (ianuarie 2012) Republica Cehă 9

C O N S I L I U L D E M I N I Ş T R I – V O C E A S T A T E L O R M E M B R E

• Un ministru din fiecare stat membru

• Preşedinţie de şase luni, prin rotaţie

• Adoptă legislaţia şi bugetul UE, împreună cu Parlamentul

• Gestionează Politica Externă şi de Securitate Comună

• Majoritatea deciziilor se iau cu „majoritatea calificată”

Consiliul este principalul organ de decizie al UE. La fel ca Parlamentul European, Consiliul a fost înfiinţat prin tratatele fundamentale în anii ′50.

Consiliul reprezintă statele membre, iar la reuniuni participă un ministru din fiecare guvern al statelor UE.

În funcţie de subiectele de pe agenda de lucru, la reuniuni participă diferiţi miniştri. Spre exemplu, dacă în Consiliu se vor discuta probleme de mediu, la reuniune va participa ministrul de resort din fiecare stat membru UE şi reuniunea va avea titlul „Consiliul pentru Mediu”.

Fiecare ministru din Consiliu este împuternicit să îşi asume angajamente în numele guvernului pe care îl reprezintă.

Cu alte cuvinte, semnătura ministrului este semnătura întregului guvern.

Mai mult, fiecare ministru din Consiliu răspunde în faţa parlamentului naţional şi a cetăţenilor pe care parlamentul ţării sale îi reprezintă.

Alături de implicarea Parlamentului European în procesul decizional, prin aceasta se asigură legitimitatea democratică a deciziilor Consiliului.

Preşedinţia Consiliului este asigurată prin rotaţie, la fiecare şase luni.

Cu alte cuvinte, fiecare stat membru UE preia controlul agendei Consiliului şi prezidează toate reuniunile pentru o perioadă de şase luni, promovând deciziile legislative şi politice şi negociind pentru realizarea unui compromis între statele membre.

În perioada ianuarie – Iunie 2013, Irlanda are preşedenţia Consiliului UE.

România va asigura preşedenţia în perioada iulie – decembrie 2019.

1. Să adopte legi europene – în colaborare cu Parlamentul European, în multe domenii de politici publice.

2. Să coordoneze politicile economice şi sociale generale ale statelor membre.

3. Să încheie acorduri internaţionale între UE şi alte ţări sau organizaţii internaţionale.

4. Să aprobe bugetul UE, în colaborare cu Parlamentul European.

5. Să definească şi să pună în aplicare politica externă şi de securitate comună a UE (PESC) pe baza orientărilor prevăzute de Consiliul European.

6. Să coordoneze cooperarea între instanţele naţionale şi autorităţile poliţieneşti în materie penală.

Consiliul de Miniştri – numărul de voturi pe ţară 10

S U M M I T U L C O N S I L I U L U I E U R O P E A N

• Summitul şefilor de stat şi de guvern din ţările member

• Are loc de cel puţin 4 ori pe an

• Stabileşte liniile generale ale politicilor UE

• Preşedinte: Herman Von Rumpuy Preşedinţii şi/sau prim-miniştrii ţărilor UE, împreună cu Preşedintele Comisiei Europene, se reunesc sub denumirea de Consiliu European de până la patru ori pe an. Aceste reuniuni „la nivel înalt” stabilesc orientările de politică generală ale UE şi soluţionează probleme care nu au găsit rezolvare la nivelurile inferioare (adică la nivel de miniştri în cadrul reuniunilor obişnuite ale formaţiunilor Consiliului). Consiliului îi revin şase responsabilităţi esenţiale.

C O M I S I A E U R O P E A N Ă – P R O M O T O A R E A I N T E R E S U L U I C O M U N 27 de membri independenţi, câte unul pentru fiecare stat membru Propune acte legislative Este organ executiv Este „gardian al tratatelor” Reprezintă Uniunea pe scena internaţională

C U R T e A E U R O P E A N Ă D E J U S T I Ţ I E 27 de judecători independenţi,câte unul pentru fiecare stat membru Stabileşte regulile de interpretare a legislaţiei UE Garantează că legislaţia UE se aplică uniform în toate statele member

B A N C A C E N T R A L Ă E U R O P E A N Ă • gestionează moneda Euro • garantează stabilitatea prețurilor • gestionează rezervele monetare și stabilește rata dobânzii • este independentă față de guvernele naționale

A P A R A T U L B I R O C R A T I C A L U N I U N I I E U R O P E N E • Comisia Europeană angajează aproximativ 23 000 de funcţionari titulari şi 11 000 de agenţi temporari sau contractuali • Alte instituţii ale UE: aproximativ 10 000 de angajaţi • Funcţionari permanenţi • Selecţionaţi prin concurs • Originari din toate statele membre • Salarii fixate prin acte normative • Administraţia UE îl costă pe cetăţeanul european 15 € pe an