Gunoiul de pasari

Este de aproximativ de 3 ori mai bogat ca gunoiul de grajd in azot, fosfor si potasiu.

Modul cel mai indicat de folosire a acestui ingrasamant este in forma de solutie, aplicata in timpul perioadei de vegetatie a plantei. Cu cateva zile inainte de intrebuintare, gunoiul maruntit se amesteca cu apa: 1 parte de gunoi si 2 parti de apa.

In ziua in care se face tratarea plantelor se adauga iarasi apa in proportie de 1:10 daca se foloseste pentru tomate, dovlecei, gulii, ceapa si de 1:20 daca se foloseste pentru castraveti, morcovi, praz.

La o planta se aplica 0,3-0,5 l de solutie.

Acesta se poate folosi in doua feluri:

1. Fie la cuiburile de rosii, ardei si vinete, in momentul imediat inainte de plantare, gainat uscat, adunat intr-un sac pe timp de iarna, amestecat cu urzici tocate si putina cenusa de lemne;

2. Fie depozitat in butoi peste care se toarna apa, cam o galeata de gainat si 20 de l de apa. Acesta se lasa cam zece zile la macerat dupa care se foloseste lichidul pana ajungem la materia sedimentata, fara sa amestecam, dupa care se adauga iar apa, se asteapta cateva zile si se foloseste. Se repeta procedeul cam de trei ori. Ultimul material ramas va contine mai mult nisip si pietricele pe care le-au inghitit gainile pentru digestie si se foloseste si el asa solid la dovlecei, de exemplu.

Este la indemana tuturor celor care au gaini, rate, gaste sau alte pasari in curte, poate mai la indemana decat orice alt ingrasamant. Trebuie retinut ca gainatul este extrem de acid ceea ce face ca el sa se foloseasca mai mult in stare uscata. Se faramiteaza foarte bine pana cand ajunge de consistenta malaiului si se imprastie pe pamant asa uscat inainte de plantarea rasadurilor cu cateva zile. Dupa ce-l imprastiem se uda foarte bine. Nu va feriti sa folositi in amestec cu balegar si paie; acestea sporesc cantitatea de celuloza marind astfel capacitatea calorica.

Urina umana

Urina umana poate fi folosita drept excelent ingrasamant in agricultura (urina si fecalele umane fac parte din ingrasamintele traditionale orientale si sunt folosite de secole fie dupa compostare, fie direct). Se pare ca efectul acesteia este cu atat mai spectaculos daca este intrebuintata impreuna cu cenusa rezultata in urma arderii lemnului. “In multe privinte substantele se completeaza in mod natural”, incearca sa explice fenomenul conducatorul studiului, Surendra Pradhan, cercetator al mediului la Universitatea Kuopio in Finlanda. Urina umana contine in procente destul de mari elemente precum azotul, fosforul si potasiul, iar cenusa este bogata in substante nutritive care nu se regasesc in urina, precum calciul si magneziul. Ambele au fost folosite separat, ca ingrasamant, de secole intregi, insa de-abia acum agricultorii au venit cu ideea de a le folosi impreuna, tocmai datorita proprietatilor eficiente mai degraba complementar, decat individual.

Urina se colecteaza de la toaletele eco-friendly sau, mai simplu, fermierii isi pot colecta propria urina in canistre, pentru a o utiliza mai apoi ca ingrasamant la propriile culturi de rosii. Dupa aplicarea urinei ca ingrasamant, la aproximativ trei zile distanta, se adauga si cenusa ca fertilizant secundar. Studiul a dovedit ca doar urina unei singure persoane poate fi suficienta pentru a fertiliza 6.300 de rosii pe an, cantitate care poate atinge chiar un volum de 2,4 tone de rosii.

O problema ridicata cu privire la utilizarea urinei pentru fertilizarea culturilor ar fi anumite elemente regasite in componenta acesteia, cu precadere ramasitele din anticonceptionale care, cred unii, ar putea afecta negativ recoltele. Cercetatorii nu neaga existenta acestei probleme, dar sunt de parere ca ”in mica masura, in cadrul unei familii, cantitatea de reziduuri farmaceutice prezente in urina este destul de scazuta si poate fi acceptabila”. Inclusiv ingrasamintele actuale comerciale contin, de ani de zile, reziduuri hormonale si farmaceutice si nu au prezentat niciun risc pentru agricultura, sustin expertii. In orice caz, cercetatorii privesc mai degraba latura eficienta a procedeului si spera ca descoperirile cu privire la utilitatea urinei vor contribui la dezvoltarea unei atitudini pozitive in ceea ce priveste folosirea acesteia impreuna cu cenusa, drept ingrasaminte. Rezultatele nu se afirma numai in cresterea productiilor si imbunatatirea calitativa a recoltelor de rosii, dar si in reducerea contaminarii apei si in controlul calitatii solului si al emisiilor de azot.

Ceaiul de alge

Daca locuiesti aproape de mare, poti sa beneficiezi de acest fertilizator bogat in substante hranitoare. Inainte de a le pune pe sol sau in compost, algele trebuie spalate de sare.

Reteta: se aduna alge cat sa umple jumatate dintr-un vas, se spala de sare si se acopera cu apa. Se lasa sa stea aproximativ 3 luni. Inainte de utilizare se ia din solutia rezultata o jumatate de cana si se dilueaza in 10 litri de apa. Daca nu este suficient de diluata, poate arde plantele. Cu aceasta solutie se stropesc frunzele sau se uda pamantul.

Coaja de banane

Azotul da verdele plantei, fosforul da rodul plantei si potasiul da imunitatea plantei, de aceea avem nevoie ca ingrasamant natural de coaja de banana sau alte materiale naturale care contin potasiu. Se stie ca rosiile sunt un mare rezervor de potasiu necesar inimii noastre, deci, mai ales la rosii e bine sa adaugam cojile de banane tocate marunt si adaugate in gropile pe care le pregatim sa le plantam.

Ingrasamintele verzi

Sunt diferite plante, mai ales leguminoase, care se cultiva in mod special, singure sau in amestec, pentru a imbunatati calitatea solului.

1. Leguminoase: bob, maazre, mazariche, lupin, fasolita, soia, trifoi, sulfina (Mellilotus officinalis), etc.

2. Brassicacee (Crucifere): rapita, mustar etc.

3. Graminee: secara, triticale (hibrid grau/secara) si ovazul in amestec cu leguminoase anuale.

Avantajele folosirii ingrasamintelor verzi

• in cursul cresterii, se comporta ca un mulci viu;

• absorb substante nutritive, impiedicand spalarea lor;

• odata incorporate in sol, elibereaza aceste substante nutritive;

• radacinile plantelor verzi au un efect pozitiv asupra solului.

Se recomanda ca aceste ingrasaminte sa fie tocate marunt, sa fie uniform imprastiate pe teren si sa nu se introduca direct in sol, ci numai dupa o perioada de compostare la suprafata.

Partile de planta (radacini, frunze, tulpini) ramase pe teren dupa recoltare constituie o sursa de humus.

Dezavantajele folosirii ingrasamintelor verzi