6. Organizarea rațională a locurilor de muncă. Calculul suprafeței de producție și construirea planului sectorului.

Locul de muncă este cel mai mic compartiment productiv, înzestrat cu utilaje, SDV-le necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de producție. Nivelul înzestrării locului de muncă cu cele necesare influențează în mare măsură calitatea produselor, productivitatea muncii etc.

Un element al locului de muncă este spațiul de lucru și înzestrarea tehnică a acestuia. Utilizarea locului de muncă se face în funcție de sarcinile fixate pentru acesta și de forma de divizare a muncii adoptată de întreprinzător. Utilajul și instalațiile urmează tehnologia producției și specializarea locului de muncă.

Pentru asigurarea productivității muncii sporite, la locul de muncă trebuie să existe nu numai mijloacele necesare pentru executarea lucrărilor respective, ci și diferite instrucțiuni de folosire a acestora. La producția în serie mică unde la fiecare loc de muncă se execută lucrări variate, se stabilesc numai reguli generale privind îngrijirea locului de muncă, menținerea ordinii și curățeniei.

Pentru păstrarea diferitor mijloace auxiliare, care nu sunt folosite în permanență, sunt necesare dulapuri, miese etc.

Amenajarea spațiului de lucru trebuie să asigure efectuarea muncii cu economie de mișcări, astfel încât muncitorul să poată manipula obiectul supus prelucrării cu un efort și un consum de timp cât mai redus.

Economisirea mijloacelor și a suprafețelor de producție se face prin amplasarea rațională a mijloacelor de muncă cu care este înzestrat locul de muncă, prin așezarea cât mai aproape de muncitor a tuturor aparatelor de comandă, a sculelor și materialelor.

Componența cea mai importantă a locului de muncă este omul. Poziția muncitorului trebuie să fie optimă, ea influențează mărimea câmpului vizual, viteza și precizia mișcărilor, efortul și capacitatea de muncă a muncitorului.

Un alt element al locului de muncă este iluminarea și asigurarea cosespunzătoare a acestuia cu scule necesare. Analizând organizarea locului de muncă a muncitorilor de bază pentru varianta procesului tehnologic proiectat e necesar de menționat că vom avea un loc de muncă specific. La baza conceptului vom utiliza principiile organizării științifice a muncitorilor cu scopul de a exclude supraîncărcarea muncitorilor, perioada de înbolnăvire sau traumatizme precum și posibilitatea creării condițiilor de muncă optime în scopul atingerii producțivității maxime cu minime cheltuieli.

Conform recomandărilor organizării științifice a locului de muncă este precisă greutatea maximă pe care o poate ridica muncitorul în mod fizic (10 – 30 kg). La fiecare muncitor de bază trebuie să revină 4,5 m² din suprafața de producere și circa 1,5 m² din volum clădirii.

Mai jos se prezintă schema locului de muncă pentru muncitorul de bază ce deservește mașina unealtă ,,X”.

Ținând cont de cele menționate mai sus proiectăm sectorul.

Suprafața totală de producție a secției de prelucrare mecanică se determină după relația:

_16K20F3C5 =5,74+5,74+17,22=28,7m²

16K20T1 =3,34+3,34+10,02=16,7m²

6M12P =4,67+12,5+25,05=41,69m²

2A125 =0,8+2,4+4,8=8m²

_3B151 =6,51+6,51+19,53=32,55m²

unde: S_s – suprafața static;

S_g – suprafața de gravitație;

S_e – suprafața de evoluție.

Suprafața statică (S_s) – suprafața pe care se așează efectiv utilajul, se determină în funcție de dimenciunile acestuia

_16K20F3C5 Ss=a*b=3,36*1,71=5,74m²

16K20T1 Ss=a*b =2,78*1,2=3,34m²

6M12P Ss=a*b =2,39*1,74=4,17m²

2A125 Ss=a*b =0,98*0,82=0,80m²

3B15 Ss=a*b =3,1*2,1=6,51m²

Suprafața de gravitație (Sg) – suprafața necasară pentru servirea de către muncitor a locului de muncă, sau pentru depozitarea materialelor:

_16K20F3C5 =5,74*1=5,74m²

16K20T1 =3,34*1=3,34m²

6M12P =4,17*3=12,51m²

2A125 =0,8*3=2,4m²

3B15 =6,51*1=6,51m²

unde: n – numărul de locuri din care poate fi deservit utilajul.

Suprafața de evoluție (S_e) – suprafața necesară pentru deplasarea personalului prin secție pentru efectuarea diferitor transporturi:

16K20F3C5 =(5,74+5,74)*1,5=17,22m²

16K20T1 =(3,34+3,34)*1,5=10,02m²

6M12P =(4,17+12,51)*1,5=25,02m²

2A125 =(0,8+2,4)*1,5=4,8m²

3B15 =(6,51+6,51)*,5=19,53m²

unde: k – coeficient de suprafață (k=0,3…3).

În final determinăm suprafața totală de producție a atelierului, după formula:

=28,7*1=28,7m²

=16,7*1=16,7m²

=41,69*1=41,69m²

=8*1=8m²

=32,55*1=32,55m²

STS=28,7+16,7+41,69+8+32,55=127,64m²