18.3. Circuitul economic mondial şi fluxurile economice internaţionale

Circuitul economic poate fi privit şi analizat la nivel naţional şi la nivel mondial. La nivel naţional circuitul economic reflectă fluxurile reale şi monetare care concretizează interacţiunile de natură tranzacţională dintre agenţii economici componenţi ai unei economii naţionale. Circuitul economic naţional asigură desfăşurarea neîntreruptă şi articulată a activităţilor din economie.

Circuitul economic naţional include:

• activităţi economice care constituie cauza tranzacţiilor economice ce se referă la totalitatea operaţiunilor economice;

• subiecţii tranzacţiilor economice, care sunt agenţii economici;

• obiectele tranzacţiilor economice, care reprezintă bunurile economice, serviciile factorilor de producţie şi activele financiare.

Tranzacţiile principale, care au loc în cadrul circuitului economic naţional, sunt fluxurile reale ( de mărfuri şi servicii) şi fluxurile monetare.

Circuitul economic internaţional, privit în ansamblu, dispune de următoarele caracteristici:

a)are caracter obiectiv, deoarece fiecare ţară simte necesitatea participării la fluxurile economice internaţionale;

b) are caracter istoric, deoarece formele şi mecanismele de interdependenţă – dintre state diferă de la o perioadă la alta;

c) are caracter dinamic, deoarece ritmurile de sporire a fluxurilor reale şi monetare internaţionale sunt destul de înalte;

d)are caracter complex, deoarece rezultă din diversificarea tot mai mare a fluxurilor economice componente şi din creşterea interdependenţelor dintre ele.

Fluxurile internaţionale (mondiale) reprezintă mişcarea valorilor materiale, financiare şi spirituale dintre ţări diferite, precum şi migraţia populaţiei dintr-o ţară în alta. Fluxurile economice internaţionale pot fi clasificate în baza următoarelor criterii:

1. Din punct de vedere al obiectului relaţiilor economice dintre ţări, pot fi evidenţiate:

• fluxuri comerciale internaţionale, determinate de exporturi şi importuri de mărfuri dintre ţări;

• fluxuri de prestări şi servicii, cum ar fi :servicii de turism, transport, consulting, servicii bancare etc.

• fluxuri de investiţii directe de capital şi de portofoliu;

• fluxuri de cunoştinţe tehnico- ştiinţifice şi tehnologice ( sub formă de brevete, licenţe, utilaje, engineering, leasing etc.);

• fluxuri de cooperare economică internaţională, care au la bază efortul comun al diferitor ţări pentru realizarea anumitor obiective comune;

• fluxuri de forţă de muncă dintre ţări, atât organizate şi reglementate, cât şi neorganizate (migrare ilicită internaţională);

• fluxuri valutar- financiare internaţionale, generate de mişcarea banilor şi a creanţelor din diferite ţări.

2. Din punct de vedere geografic fluxurile economice pot fi grupate în :

• fluxuri dintre ţările dezvoltate cunoscute sub denumirea de fluxuri Nord – Nord şi care cuprind ţările Uniunii Europene, Statele Unite ale Americii, Japonia şi alte state dezvoltate;

• fluxuri de schimb dintre ţările dezvoltate şi cele aflate în curs de dezvoltare, cunoscute sub denumirea de fluxuri Nord – Sud;

• fluxuri de schimb dintre ţările occidentale şi cele din Est, numite fluxuri Est – Vest;

• fluxuri de schimb între ţările în curs de dezvoltare, cunoscute sub denumirea de fluxuri Sud – Sud.

3. Din punct de vedere al gradului de modificare în fluxurile economice internaţionale pot fi evidenţiate următoarele tendinţe :

• diminuarea ponderei fluxurilor materiale şi creşterea ponderei serviciilor prestate;

• amplificarea fluxurilor de cunoştinţe tehnico – ştiinţifice şi de tehnologii noi;

• scăderea volumului de fluxuri a produselor finite şi creşterea fluxurilor de materii prime, semifabricate, piese şi ansambluri de piese;

• creşterea considerabilă a fluxurilor de cooperare economică regională;

• creşterea intrerdependenţelor dintre fluxurile economice internaţionale.