Piaţa financiară şi structura ei
Piaţa financiară reprezintă piaţa în cadrul căreia are loc vânzarea-cumpărarea titlurilor de proprietate şi de credit. Ea mijloceşte plasamentele economiilor populaţiei, ale companiilor de asigurări, ale societăţilor pe acţiuni şi ale altor unităţi economice în hârtii de valoare sau valori mobiliare pe termen lung şi fără termen (acţiuni şi obligaţiuni) emise de societăţile pe acţiuni şi de administraţiile publice.
Prin intermediul pieţei financiare are loc acumularea resurselor băneşti ale persoanelor fizice şi juridice şi ale statului, care sunt utilizate pentru investiţiile capitale în sfera productivă şi neproductivă.
Piaţa financiară este compusă din următoarele pieţe: a acţiunilor, care deţine ponderea principală în structura pieţei financiare; ipotecară, în cadrul căreia au loc operaţiuni de vânzare-cumpărare a terenurilor de pământ; a obligaţiunilor emise de societăţile pe acţiuni; a obligaţiunilor emise de administraţiile publice.
Principalii subiecţi ai pieţei financiare în Republica Moldova sunt: Comisia Naţională a Pieţei Financiare; statul; brokerii şi casele de brokeraj; bursele de valori.
Piaţa financiară poate fi: primară şi secundară. În cadrul pieţei primare au loc tranzacţii cu hârtii de valoare mobiliare nou emise. Titlurile de valoare sunt emise şi scoase prima dată în vânzare prin intermediul băncilor comerciale. Mijloacele obţinute de la realizarea hârtiilor de valoare sunt folosite pentru finanţarea întreprinderilor care au emis aceste titluri de valoare.
În cadrul pieţei secundare se efectuează cumpărarea-vânzarea hârtiilor de valoare emise anterior. Pe piaţa secundară are loc schimbarea proprietarului hârtiei de valoare. Formele principale ale pieţei secundare sunt bursele de valori şi piaţa extrabursieră.
Hârtiile de valoare pot fi clasificate în:
hârtii de valoare pe termen scurt, prin care se fac plasamente pe un termen până la un an (aici se referă cambiile comerciale, certificatele bancare şi alte hârtii de valoare cu o scadenţă de până la un an);
hârtii de valoare pe termen lung, care asigură plasamentul pe un termen mai mult de un an (acţiuni, obligaţiuni);
hârtii de valoare cu venituri fixe (obligaţiuni şi acţiuni nominale şi privelegiate);
hârtii de valoare cu venituri variabile (acţiuni simple, ordinare).
Ca obiecte de tranzacţii pe piaţa financiară servesc:
acţiunea – este un titlu de proprietate, o hârtie de valoare pe termen lung, emisă de societatea pe acţiuni, care atestă deţinătorului dreptul la o parte din capitalul statutar al societăţii pe acţiuni şi primirea unui venit în formă de dividend şi acordă dreptul de vot la adunarea acţionarilor. Acţiunea se vinde şi se cumpără la bursa de valori. Preţul la care se vinde sau se cumpără acţiunea este numit cursul acţiunii. Formula cursului acţiunii: CA=
,
unde: CA – cursul acţiunii; D – dividendul; d’
– rata dobînzii;obligaţiunea este un titlu de credit pe termen lung, o hârtie de valoare emisă de societatea pe acţiuni pentru o anumită perioadă de timp. Posesorul obligaţiunii primeşte o dobîndă fixă anuală (numită cuponul obligaţiunii), iar la expirarea termenului obligaţiunii, societatea pe acţiuni răscumpără obligaţiunea la preţul nominal. Obligaţiunea are numersoase indicaţii: număr de ordine, valoare nominală, termene de plată, modul în care se achită dobânda, condiţiile de rambursare. Formula de calculare a randamentului obligaţiunii: P =
;
unde: P – preţul obligaţiunii; C – cuponul obligaţiunii; e –
randamentul obligaţiunii; n – termenul de scadenţă;bonul de tezaur, este un gen de obligaţie emisă de către stat pe termen de până la un an pentru finanţarea deficitului bugetar şi pentru alte necesităţi curente. Bonul de tezaur atestă, că posesorul acestuia a plasat mijloace băneşti la buget şi că are dreptul de a încasa, în termenul prevăzut de obligaţie, un anumit procent (dobândă) şi valoarea nominală a bonului de tezaur;
certificat bancar, este o hârtie de valoare care atestă că o persoană fizică sau juridică a depus mijloace băneşti la bancă şi posesorul certificatului are dreptul să primească la expirarea termenului fixat, depozitul şi dobânda stabilită.
Care sunt instituţiile pieţei financiare?1
În cadrul pieţei financiare funcţionează următoarele instituţii:
Comisia Naţională a pieţei financiare care îndeplineşte astfel de funcţii cum ar fi: coordonarea activităţii tuturor instituţiilor din cadrul pieţei financiare, înregistrarea tuturor hârtiilor de valoare emise pe piaţa primară şi confirmarea prospectelor de emisiune; atestarea brokerilor şi a caselor de brokeraj, precum şi controlul activităţii acestora; controlul activităţii burselor de valori, precum şi aprobarea instituirii noilor burse de valori.
casele de brokeraj, care constituie o instituţie specifică pieţei financiare şi care cuprinde trei niveluri: brokerul ca persoană fizică; asociaţiile de brokeri; casele de brokeraj, ca intermediar între cumpărătorii şi vânzătorii de hârtii de valoare. Funcţiile caselor de brokeraj: întroduc noile emisiuni pe piaţa primară; fac tranzacţii pe pieţele secundare, efectuează tranzacţii pe cont propriu (dealing); se ocupă cu gestionarea portofoliilor de hârtii de valoare; acordă consultanţă în probleme de investiţii financiare.
Bursa de valori este o piaţă publică (fictivă) organizată pentru a mijloci tranzacţii cu hârtii de valoare pe termen lung, emise anterior de către cele mai importante societăţi pe acţiuni, precum şi de către autorităţile publice. În cadrul bursei de valori: preţurile sunt stabilite zilnic ca balanţă a anticipărilor; preţurile se formează în cadrul şedinţelor de licitaţii, pe baza cererii şi ofertei care se egalează zilnic; licitaţia se desfăşoară într-un loc anumit, în zile şi la ore programate; şedinţele la licitaţie se organizează în baza câtorva principii: tranzacţiile se realizează în conformitate cu ordinile de vânzare şi cumpărare, care cuprind trei tipuri de preţuri – minim de vânzare, maxim de cumpărare şi preţul zilei; în cadrul unei şedinţe de licitaţie se stabileşte un preţ fix (al zilei) pentru fiecare categorie de hârtii de valoare; fiecare hârtie de valoare beneficiază de serviciile unui broker specialist.
În cadrul bursei de valori are loc formarea cursului hîrtiilor de valoare. Nivelul şi dinamica cursului hârtiilor de valoare pe termen lung se stabileşte în dependenţă de următorii factori: cererea şi oferta pe piaţa respectivă; mărimea dividendului asigurat; dinamica preţurilor; rata dobânzii.
Operaţiunile bursiere se împart în operaţiuni la vedere şi operaţiuni la termen. Operaţiunile la vedere presupun livrarea imediată, în limitele regulamentului, a titlurilor de valoare la cursul (preţul zilei) acceptat de agenţii participanţi. Operaţiunile la termen sunt acelea în care contractarea, înţelegerea privitoare la numărul titlurilor tranzacţionate la cursul de schimb şi la data scadenţei se va realiza la un moment dat, efectuarea tranzacţiei urmând a se derula ulterior, la data fixată, numită zi de scadenţă. Operaţiunile la termen au o tentă speculativă, deoarece unul dintre agenţii contractanţi câştigă, iar altul pierde, în dependenţă de mărimea cursului contractat şi cel existent în ziua derulării contractului.
Care este rolul bursei de valori în economia contemporană?2
Bursa de valori: stimulează procesul investiţional, transformând activele financiare în investiţii de capital; acţionează pozitiv asupra pieţei muncii, asupra pieţei bunurilor şi serviciilor de consum şi de capital prin preferinţa menajelor pentru patrimoniul financiar; transformă rapid, operativ, capitalul bănesc în capital real şi invers; favorizează libera intrare pe piaţă a capitalului şi înalta sa mobilitate; stimulează procesul de concentrare a puterii economice, de preluare a controlului asupra unor societăţi pe acţiuni prin deţinerea pachetului acţiunilor de control; este un barometru extrem de sensibil al stării economiei; scăderea bruscă a cursurilor prevesteşte declanşarea unei crize, ridicarea cursurilor, dimpotrivă, este un semn al expansiunii economice; operaţiunile speculative la bursă sustrag însă, disponibilităţi băneşti însemnate de la procesele economice reale.