3. Inegalitatea economică şi sărăcia

Inegalitatea economică se manifestă preponderent în nivelul veniturilor şi în avere.

Veniturile calculate la o persoană sau la o familie sunt exprimate în 3 forme:

1. venitul nominal – reprezintă cantitatea de bani de care dispune o persoană sau o familie într-o anumită perioadă de timp (săptămână, lună, an);

2. venitul disponibil – reprezintă acea parte a venitului nominal care rămâne după plata impozitelor şi altor plăţi obligatorii;

3. venitul real – reflectă cantitatea de mărfuri şi servicii care pot fi procurate de către o persoană sau o familie în baza veniturilor disponibile.

Veniturile persoanei sau a familiei se formează din următoarele surse:

1. veniturile obţinute de la utilizarea factorilor de producţie (de la muncă, capital şi resurse naturale, exprimate în formă de salariu, rentă şi profit);

2. veniturile băneşti obţinute de la operaţiunile financiar-creditare exprimate în formă de dobânzi şi dividende;

3. veniturile obţinute din contul programelor sociale exprimate în formă de pensii, indemnizaţii, compensaţii şi ajutoare sociale.

Cauzele inegalităţii economice (în venituri):

1. inegalitatea în dispunerea de proprietate;

2. inegalitatea în capacităţile fizice şi intelectuale ale persoanelor;

3. inegalitatea în nivelul de instruire a oamenilor;

4. inegalitatea locurilor de muncă.

Cauzele inegalităţii în avere:

1. dispunerea de avere moştenită care se transmite din generaţie în generaţie;

2. inegalităţi diferite în domeniul economisirii pentru copii şi urmaşi;

3. talentul şi norocul antreprenorului şi investiţional al unor persoane.

Inegalitatea veniturilor şi inegalitatea averii duce la apariţia sărăciei.

Sărăcia – reprezintă situaţia de lipsă materială inferioară a pragului minim de existenţă.

Sărăcia se manifestă în 2 forme:

1. forma absolută;

2. forma relativă.

Sărăcia absolută – exprimă statutul persoanei sau a familiei care nu dispune de condiţii minime de viaţă (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă...)

Sărăcia relativă – exprimă un nivel insuficient de resurse pentru un trai normal, comparativ cu posibilitatea existenţei în societate şi în comparaţie cu alte categorii de indivizi.

Criteriile sărăciei:

1. nivelul scăzut de venituri a persoanei sau familiei;

2. numărul mare de membrii ai familiei inapţi de muncă (copii, invalizi);

3. minimum mijloacelor de existenţă în ţară la etapa actuală.

Nivelul de sărăcie este diferit în diferite ţări şi depinde de nivelul de dezvoltare a economiei şi de politica socială promovată de statul respectiv. Astfel în ţările dezvoltate limita sărăciei este de 11$/zi iar în tarile în curs de dezvoltare 4$/zi.

Pentru a reduce nivelul de sărăcie în RM este elaborată o programă strategică orientată spre creşterea economiei şi reducerea sărăciei.

Tema № 16: Finanţele publice

1. Finanţele publice şi bugetul naţional. Deficitul bugetar şi datoria publică

În orice ţară bazată pe libera concurenţă există un anumit sistem de finanţe care include anumite elemente:

1. Finanţele publice de stat şi ale administraţiei publice locale care sunt utilizate pentru cerinţele publice;

2. Finanţele întreprinderilor (publice, private si mixte) care sunt utilizate pentru producţia de bunuri şi servicii la întreprindere;

3. Finanţele populaţiei sunt mijloacele băneşti obţinute în urma activităţii de muncă din diferite domenii;

4. Finanţele activităţii obşteşti sunt acele mijloace băneşti a sindicatelor, a partidelor politice, societăţilor de binefaceri.

Finanţele publice – reprezintă ansamblul veniturilor şi cheltuielilor statului şi administraţiei publice şi locale.

Politica statului în domeniul finanţelor publice este numită politica bugetar fiscală. În procesul de distribuire şi redistribuire a finanţelor publice apar următoarele relaţii financiare:

1. Relaţii financiare care apar între stat şi întreprinderi. Aceste relaţii se manifestă în acordarea subvenţiilor întreprinderilor de stat şi plata impozitelor.

2. Relaţii financiare care apar între agenţii economici publici şi cei privaţi, care se manifestă în încheierea contractelor bilaterale şi multilaterale între întreprinderi

3. Relaţii financiare care apar între întreprinderi şi bănci comerciale, care se manifestă în acordarea creditelor agenţilor economici şi plata dobânzilor pentru utilizarea acestor credite de către întreprinderi.

4. Relaţii financiare care apar intre diferite niveluri de administrare publică şi care se manifestă prin acordarea mijloacelor financiare organelor centrale şi plata impozitelor de către contribuabilii organelor centrale.

5. Relaţii financiare dintre organizaţiile obşteşti şi stat care se manifestă în plătirea de către acestea organizaţiilor

6. Relaţii financiare dintre stat şi populaţie care se manifestă în plata impozitelor de către populaţie şi plata salariilor de către organele statale.

Funcţiile finanţelor publice sunt următoarele:

1. funcţia de reproducţie care constă în asigurarea deservirii ciclului economic de producţie. Sursele de asigurare ale producţiei sunt:

   1. mijloacele proprii ale întreprinderii;

   2. alocările din bugetul de stat;

2. funcţia de repartiţie care constă în distribuirea şi redistribuirea venitului naţional prin intermediul bugetului de stat şi a sistemului de impozitare.

3. funcţia de stimulare care consta în stimularea progresului tehnico-ştiinţific şi stimularea productivităţii muncii.

4. funcţia de control care constă în controlul strict asupra utilizării mijloacelor financiare atât la nivel micro cât şi macroeconomic.

Bugetul Naţional şi componentele lui. Deficitul bugetar şi datoria publică

Rolul principal în sistemul finanţelor publice îl joacă bugetul naţional.

Bugetul naţional – reprezintă un set de documente juridice care reflectă sursele de venit şi direcţiile de cheltuieli publice.

Bugetul Naţional – reprezintă un document juridic elaborat de Guvern şi adoptat în formă de lege de către Parlament.

Bugetul Naţional include următoarele elemente:

1. Bugetul de stat ponderea căruia constituia în anul 2008 63%

2. Bugetele locale ponderea cărora constituie 13,6% ; bugetul de stat şi bugetele locale formează bugetul consolidat.

3. Bugetul asigurărilor sociale de stat care constituie 19,6%

4. Bugetul asigurărilor medicale obligatorii care cuprinde 3,8%

Bugetele la diferite niveluri include venituri şi cheltuieli.

Există 2 laturi ale bugetului de stat:

1. Veniturile bugetare

2. Cheltuieli bugetare

Veniturile bugetului naţional pe anul 2008 constituie 23,5 mlrd lei.

Sursele bugetului sunt:

• impozitele-82,7% ;

• încasările nefiscale - 6,3%;

• alte venituri - 11%.

Cheltuielile bugetului naţional pe anul 2008 constituie 23,723 mlrd lei, deficitul bugetar constituie 223,7 mln lei.

Structura cheltuielilor bugetare este următoarea:

1. pentru întreţinerea sferei sociale - 62,7%;

2. apărarea securităţii şi ordinea publică -7,9%;

3. pentru sfera economică -17,5%;

4. pentru serviciile întreţinerii aparatului de stat - 4,7%;

5. alte cheltuieli inclusiv rezerve - 7,2%;

Procesul de elaborare a bugetului are următoarele principii:

1. Anualitatea care prevede elaborarea bugetului pe termen de un an ;

2. Previzionalitatea care prevede planificarea în timp atât a veniturilor cât şi a cheltuielilor;

3. Universalitatea care prevede includerea în buget a tuturor cheltuielilor şi veniturilor;

4. Echilibrul bugetar care prevede echilibrarea cheltuielilor în dependenţă de sursele de venituri;

5. Publicitatea bugetului.

Diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile bugetare constituie soldul bugetar. În dependenţă de volumul soldului bugetar , bugetul poate fi:

1. buget echilibrat când cheltuielile sunt egale cu veniturile iar soldul bugetar este egal cu zero;

2. buget excedentar când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile iar soldul bugetar este pozitiv;

3. buget deficitar când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile iar soldul bugetar este negativ.

Deficitul bugetar în ansamblu are consecinţe negative şi pentru ca economia naţională să reducă deficitul bugetar sunt necesare următoarele măsuri :

1. recurgerea la împrumuturi interne de la Banca Internaţională sau de la populaţie;

2. utilizarea veniturilor de la privatizarea întreprinderilor de stat;

3. emisia de către Banca Naţională a unei cantităţi suplimentare de bani;

4. atragerea împrumuturilor externe;

Totalitatea sumelor împrumutate de stat nerambursate formează datoria publică.

Datoria publică se divizează:

1. Datoria internă – se referă împrumutul guvernului de la BN şi împrumutul de stat de la populaţie.

2. Datoria externă –se referă la creditele obţinute de guvern şi de către agenţii economici de la instituţiile financiare internaţionale.

3. Datoria publică.

Datoria publica include:

1. datoria internă - 3,8 mlrd de lei

2. datoria externă - 3,3 mlrd de $

La datoria internă se referă împrumuturile guvernului de la Banca Naţională şi împrumuturile de la populaţie. Datoria internă faţă de Banca Naţională a Moldovei a constituit în 2008 - 2,251 mlrd de lei, iar datoria internă faţă de populaţie a constituit 1,459 mlrd de lei.

La datoria externă se referă creditele obţinute de guvern şi agenţii economici din alte ţări şi organizaţiile internaţionale financiare.

Datoria externă poate fi divizată în:

1. datoria publică garantată - 938 mln de $ ;

2. datoria publică negarantată (datoria agenţilor economici privaţi) - 2.360 mlrd de $;

În componenţa bugetului de stat st incluse următoarele fonduri bugetare:

1. fondul sistemului de administrare

2. fondul de editare a manualelor

3. fondul republican de susţinere a populaţiei, a ştiinţei

4. fondul de susţinere şi dezvoltare a turismului

5. fondul de finanţare a elaborării bazei normative în domeniul construcţiei

6. fondul naţional de protecţie ecologică

7. fondul de stimulare şi susţinere a turismului