3. Ciclul scurt sau ciclul mic

Are o durată de la 4-5 luni până la 3-4 ani. Se manifestă în următoarele forme:

• Ciclul investiţional;

• Ciclul variaţilor stocurilor de mărfuri;

• Ciclul inflaţionist;

• Ciclul energetic.

4. Particularităţile crizei economice din Republica Moldova

Criza economică – reflectă o stare de dereglare a economiilor naţionale şi se manifestă în următoarele forme:

• Crizele de subproducţie – care reflectă deficitul de produse alimentare. Aceste crize de regulă sunt generate de secetă, inundaţii sau războaie şi sunt caracteristice pentru perioada până la începutul secolului IX.

• Crizele de supraproducţie – care reflectă situaţia când mărfurile fabricate nu pot fi realizate din cauza capacităţii joase de cumpărare a populaţiei (surplus de mărfuri nerealizate).

• Crizele structurale care includ:

  • Crizele neciclice – cuprind scăderea producţiei în unele ramuri;

  • Crizele parţiale – cuprind numai unele ramuri.

  • Crizele agrare care au o durată de 20-30 ani care stopează creşterea producţiei agricole şi a ramurii de prelucrare a produselor agricole.

Particularităţile crizei economice din RM

1. Criza economică din RM a avut o perioadă îndelunată – 10 ani 1991-2000.

2. Criza economică din RM a avut un caracter sistemic deoarece a cuprins toate domeniile de activitate (industria, agricultura, sfera socială, politică).

3. Criza din RM a adus la scăderea tuturor indicatorilor macroeconomici anume:

1991-2000 PIB a scăzut de 2 ori;

Producţia industrială s-a redus cu 80%;

Producţia agricolă s-a redus cu 50%;

Investiţiile de capital s-au micşorat de 8 ori;

Şomajul a crescut de 10 ori;

Inflaţia a crescut de sute de ori.

4. Criza economică din RM a adus la scăderea nivelului de trai şi la divizarea societăţii în săraci şi bogaţi cu raportul 1/13.

Tema № 15: Interacţiunea dezvoltării economice şi sociale

1. Direcţiile politicii sociale ale statului

Politica socială a statului – reprezintă ansamblul căilor şi metodelor de implicare a statului în rezolvarea problemelor sociale.

Politica socială a statului cuprinde 3 niveluri:

1. nivelul naţional – care prevede rezolvarea problemelor sociale la nivel macro economic;

2. nivelul administrativ-teritorial – care prevede rezolvarea problemelor sociale la nivelul localităţilor;

3. nivelul individual – care prevede rezolvarea problemelor sociale la nivelul fiecărui individ.

Principalele probleme ale politicii sociale a statului sunt:

1. promovarea bunurilor publice (apărarea, securitatea, infrastructura, educaţia, sănătatea, cultura, ştiinţa);

2. promovarea socială a unor segmente ale populaţiei care se află în stare de dificultate (bătrâni, invalizi, şomeri);

3. acordarea garanţiilor sociale la muncă, sănătate, asigurarea socială, la grevă...

Direcţiile politicii sociale ale statului:

1. crearea condiţiilor necesare pentru sporirea veniturilor populaţiei (salariile, pensiile);

2. crearea noilor locuri de muncă şi reducerea şomajului;

3. asigurarea unui salariu minim garantat;

4. reducerea inegalităţii economice a populaţiei şi al nivelului de sărăcie;

5. asigurarea unui nivel înalt al calităţii vieţii şi al nivelului de trai al populaţiei;

6. exercitarea protecţiei sociale a populaţiei defavorizate (acordarea ajutoarelor sociale, indexarea salariilor pensiilor, compensarea cheltuielilor lunare);

7. asigurarea echitaţii sociale şi garantarea drepturilor economice, sociale şi politice ale omului (dreptul la alegere, dreptul la sănătate, dreptul la informaţie).