2. Profitul ca recompensă a activităţii antreprenoriale

Scopul final al activităţii întreprinderii este obţinerea profitului. Profitul reprezintă un venit (o recompensă) pentru activitatea antreprenorială.

Profitul – reprezintă diferenţa dintre cifra de afaceri şi cheltuielile de producţie.

Funcţiile profitului:

1. funcţia de stimulare a iniţiativei şi a riscului întreprinzătorului;

2. funcţia de orientare generală a activităţii antreprenoriale;

3. funcţia de autofinanţare a firmei;

4. funcţia de asigurare a veniturilor în bugetul de stat şi bugetele locale;

5. funcţia de educare a simţului de economisire a resurselor.

Formele profitului:

1. Profit brut – diferenţa dintre veniturile (cifra de afaceri) şi cheltuielile (costul de producţie) întreprinderii;

2. Profit normal – venitul întreprinzătorului pentru activitatea de antreprenoriat (salariul, dobânda, venitul de la arendă); reprezintă câştigul întreprinzătorului care exercită funcţii manageriale, obţine dobândă de la capitalul propriu, obţine plată de arendă de la patrimoniul propriu. Profitul normal se include în Costul de producţie

3. Profit pur / net – reprezintă acea parte din profitul brut care rămâne de la excluderea profitului normal (diferenţa dintre Profitul brut şi Profitul normal);

4. Profitul de monopol – profitul obţinut de întreprinderile monopoliste; reprezintă profitul obţinut de întreprinzători care exercită activităţi monopoliste în domeniul de producţie sau realizare.

5. Dividendul – venitul obţinut de la acţiuni şi alte hârtii de valori, adică de la proprietarii acţiunilor.

Mărimea absolută a profitului constituie – masa profitului.

Mărimea relativă – rata profitului.

Rata profitului este influenţată de următorii factori:

1. Dinamica productivităţii muncii (dacă creşte productivitatea muncii creşte respectiv şi rata profitului);

2. Schimbările în costurile de producţie. Dacă cresc costurile de producţie, atunci rata profitului scade, şi invers.

3. Nivelul preţului (dacă creşte preţul, atunci sporeşte respectiv masa şi rata profitului şi invers).

4. Volumul de producţie (dacă creşte volumul de producţie, atunci creşte respectiv şi masa profitului).

5. Viteza de rotaţie a capitalului (dacă creşte viteza de rotaţie a capitalului, atunci rata profitului creşte).

Tema № 12: Economia naţională

1. Macro economia şi economia naţională. Economia tenebră.

Macroeconomia ca noţiune economica poate fi privită în 2 aspecte:

1. în aspectul economiei reale;

2. în aspectul ştiinţei economice.

În aspectul economiei reale macro economia reflectă ansamblul de relaţii dintre diferite mărimi globale (agregate macroeconomice). Astfel de agregate macroeconomice sunt:

• cererea agregată;

• oferta agregată;

• produsul intern brut;

• venitul naţional;

• ocuparea forţei de muncă şi şomajul;

• circulaţia monetară şi inflaţia;

• alte mărimi globale.

În aspectul ştiinţei economice macroeconomia reprezintă un comportament, o disciplină din sistemul ştiinţelor economice, care are ca obiect de studiu analiza parametrilor macroeconomici şi analiza mecanismelor de funcţionare a economiei luate în ansamblu.

Macroeconomia studiază şi analizează:

1. expansiunile şi recesiunile economice;

2. consumul, economiile şi investiţiile ca mărimi macroeconomice;

3. şomajul şi inflaţia;

4. veniturile şi cheltuielile guvernamentale;

5. echilibrul şi dezechilibrul economic;

6. balanţa de plăţi externe şi datoria publică.

Principalele obiective ale macroeconomiei sunt:

1. asigurarea echilibrului economic dintre cererea şi oferta agregată şi crearea condiţiilor de creştere şi dezvoltare economică durabilă;

2. asigurarea ocupării depline a forţei de muncă şi reducerea ratei şomajului;

3. reglarea masei monetare aflate în circulaţie şi reducerea ratei inflaţiei;

4. elaborarea şi realizarea politicii bugetare şi fiscale;

5. integrarea problemelor macroeconomiei în strategiile de dezvoltare a economiei naţionale;

6. asigurarea balanţei de plăţi externe pozitive şi asigurarea securităţi economice a statului;

7. alocarea şi utilizarea eficientă a resurselor naturale, financiare şi de muncă în scopul asigurării competitivităţii mărfurilor pe piaţa internă şi externă.

Principalii indicatori macroeconomici sunt:

• produsul global brut (PGB);

• produsul intern brut (PIB);

• produsul intern net (PIN);

• produsul naţional brut (PNB);

• produsul naţional net (PNN);

• venitul naţional (VN);

• sistemul conturilor naţionale, etc.

Indicatorii macroeconomici menţionaţi nu reflectă în întregime activitatea macroeconomiei deoarece paralel cu economia oficială există economia neoficială numită economia tenebră.

Principalele cauze ale existenţei economiei tenebre sunt:

1. presiunea fiscală care influenţează negativ asupra activităţii agenţilor economici;

2. ascunderea veniturilor în scopul reducerii impozitelor (contabilitatea dublă);

3. corupţia;

4. imperfecţiunea legislaţiei în vigoare;

5. contrabanda în exportul şi importul mărfurilor;

6. indiferenţa populaţiei faţă de activitatea ilegală a unor agenţi economici;

7. instabilitatea social-politică din ţară.

Activitatea în cadrul economiei tenebre se manifestă în următoarele forme:

1. nedeclararea veniturilor reale ale agenţilor economici în scopul reducerii impozitelor;

2. producerea şi comercializarea mărfurilor contrafăcute;

3. nerepatrierea valutei în urma exportului de mărfuri şi servicii;

4. exercitarea salarizării ilicite a lucratorilor (salariul in plicuri);

5. menţinerea unor preţuri înalte de monopol;

6. privatizarea ilicită;

7. evaziune fiscală;

8. falsificarea banilor şi hârtiilor de valoare;

9. dezvoltarea „răketului”.

În diferite ţări ponderea economiei tenebre faţă de PIB este diferită:

• în ţările dezvoltate ea constituie 15-16 %

• în ţările aflate in tranziţie – 25-35 %

• în ţările în curs de dezvoltare 45% şi mai mult.