3. Protecţia drepturilor consumatorului.

Într-o societate democratică drepturile omului trebuie să fie apărate prin lege. Drepturile omului în calitatea sa de consumator constituie o parte foarte importantă a legislaţiei şi merită o atenţie deosebită deoarece indiferent de vîrstă, profesie, viziuni politice, etc. zi de zi sîntem consumatori de produse şi servicii.

Protecţia consumatorilor se înscrie în cadrul politicilor sociale promovate de către orice stat. Totodată, ea trebuie să se constituie într-o politică de sine stătătoare cu obiective, priorităţi şi insrumente proprii.

Consumatorul este un agent al pieţei şi, de rând cu ceilalţi, are anumite drepturi. În marea majoritate a statelor sunt elaborate un şir de programe, legi, strategii care prevăd protecţia drepturilor consumatorilor prin diferite instrumente. În R. Moldova drepturile consumatorului sunt stipulate în Legea privind protecţia consumatorilor. Astfel conform acestei legi orice consumator are dreptul la: protecţia drepturilor sale de către stat; protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime; informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate; instruire în domeniul drepturilor sale ş.a.

Tema 9

1. Esenţa întreprinderii şi caracteristicile ei

Întreprinderea – principala unitate a economiei naţionale în cadrul căreia se produc majoritatea bunurilor materiale şi a serviciilor.

Întreprinderea ca unitate principală a economiei naţionale apare în baza diviziunii sociale a muncii şi autonomiei proprietăţii.

Factorii ce influenţează întreprinderea:

1. Gradul de înzestrare tehnică a întreprinderii;

2. Nivelul de calificare a lucrătorilor întreprinderii;

3. Gradul de independenţă economică a întreprinderii în luarea deciziilor: ce, cum, pentru cine de produs?

4. De nivelul de integrare în cadrul pieţei;

5. Nivelul de competenţă şi flexibilitate a conducerii întreprinderii;

6. Gradul de utilizare eficientă a factorilor de producţie în cadrul întreprinderii (muncii, capitalului, resurselor naturale).

Trăsăturile întreprinderii:

1. Întreprinderea este un organism social, care întruneşte un anumit număr de oameni, interdependenţa cărora contribuie la producerea de bunuri materiale şi servicii.

2. Întreprinderea este un organism tehnico-productiv, fiind înzestrată cu mijloace de producţie necesare pentru exercitarea procesului de producţie.

3. Întreprinderea este un organism economic, care dispune de independenţă economică, autonomie deplină, care se încadrează în procesul de producere şi realizare a produselor fabricate.

4. Întreprinderea este un organism dinamic, care este influenţat de progresul tehnico-ştiinţific şi de alţi factori interni şi externi

5. Scopul final al întreprinderii este obţinerea profitului (Adam Smith, sec.XVIII).

• Funcţiile întreprinderii:

1. Funcţia de cercetare-dezvoltare prevede:

   1. Cercetarea şi elaborarea proiectelor de dezvoltare a întreprinderii;

   2. Elaborarea programelor strategice de investire a capitalului;

   3. Perfecţionarea sistemului informaţional.

2. Funcţia de producţie prevede:

   1. Combinarea factorilor de producţie în scopul organizării proceselor de producţie;

   2. Producerea de bunuri materiale şi servicii;

   3. Exercitarea controlului asupra calităţii produselor fabricate;

   4. Crearea condiţiilor normale de lucru a personalului de producţie şi administrative;

   5. Obţinerea profitului.

3. Funcţia comercială prevede:

   1. Aprovizionarea întreprinderii cu materie primă, combustibil şi alte materiale necesare pentru exercitarea procesului de producţie;

   2. Organizarea comercializării produselor fabricate;

   3. Organizarea activităţii de reclamă.

4. Funcţia financiar-contabilă prevede:

   1. Analiza veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii;

   2. Utilizarea eficientă a resurselor financiare de care dispune întreprinderea;

   3. Organizarea controlului financiar intern al întreprinderii.

5. Funcţia de personal prevede:

   1. Angajarea şi destituirea din funcţii a personalului de producţie şi administrativ;

   2. Selectarea şi perfecţionarea cadrelor;

   3. Asigurarea stimulării materiale şi morale a lucrătorilor întreprinderii.

6. Funcţia statistică şi juridică prevede:

   1. Elaborarea şi prezentarea la timp a datelor statistice referitor la activitatea economio-financiară a întreprinderii;

   2. Argumentarea juridică a deciziilor luate de conducerea întreprinderii şi a contractelor încheiate între întreprinderi.

7. Funcţia managerială prevede:

   1. Determinarea obiectivelor care trebuie să fie realizate într-o anumită perioadă de timp;

   2. Determinarea structurii întreprinderii şi coordonarea activităţii tuturor subdiviziunilor întreprinderii;

   3. Exercitarea controlului tuturor subdiviziunilor din întreprinderea respectivă.

8. Funcţia de marketing prevede:

   1. Studierea cerinţelor consumatorului (clienţilor) faţă de produsele întreprinderii şi a gradului de satisfacere a cerinţelor acestora;

   2. Căutarea noilor pieţe de desfacere;

   3. Elaborarea şi promovarea produselor noi pe anumite segmente ale pieţii respective;

   4. Promovarea produselor prin intermediul canalelor directe şi indirecte de distribuţie a mărfurilor;

   5. Determinarea canalelor de distribuţie a produselor destinate pentru realizare;

   6. Organizarea publicităţii loiale a produselor şi serviciilor şi imaginii întreprinderii.

2. Criteriile de clasificare şi formele organizatorice ale întreprinderilor

• Principalele criterii de clasificare a întreprinderilor sunt:

1. În dependenţă de forma de răspundere patrimonială:

   1. Întreprinderi-persoane fizice (răspundere nelimitată, cu întreg patrimoniul);

   2. Întreprinderi-persoane juridice (răspunde cu acea parte cu care a contribuit).

2. În dependenţă de forma de proprietate:

1. Întreprinderi private;

2. Întreprinderi publice;

3. Întreprinderi mixte.

3. În dependenţă de ramura de activitate:

1. Întreprinderi industriale;

2. Întreprinderi agrare;

3. Întreprinderi de transport;

4. Întreprinderi de construcţie.

4. În dependenţă de forma de asociere:

1. Societăţi pe acţiuni (S.A.);

2. Societăţi cu răspundere limitată (S.R.L.);

3. Societăţi cooperative (de consum, de producţie).

5. În dependenţă de dimensiune:

1. Microîntreprinderi (întrunesc până la 9 lucrători; au o cifră de afaceri până la 3 mln. lei);

2. Întreprinderi mici (întrunesc până la 49 lucrători; au o cifră de afaceri până la 25 mln. lei);

3. Întreprinderi mijlocii (întrunesc până la 249 lucrători; au o cifră de afaceri până la 50 mln. lei);

4. Întreprinderi mari (întrunesc peste 250 lucrători; iar cifra de afaceri este de peste 50 mln. lei).

• În conformitate cu legislaţia în vigoare în R.M. există următoarele forme organizatorico-juridice de întreprinderi:

  1. Î.I. (întreprindere individuală) – persoana fizică, răspundere nelimitată.

  2. Societate în nume colectiv – întruneşte 2 sau mai multe persoane care activează în baza de contract; persoană fizică şi răspunde cu întreg patrimoniul.

  3. Societate în comandită – întruneşte 2 sau mai multe persoane dintre care o persoană – comandit, iar restul – comanditari.

Comanditul – răspunde pentru obligaţiunile societăţii cu întregul patrimoniu

Comanditarul – răspunde cu acea parte a capitalului care a fost depusă în momentul iniţierii întreprinderii (cu ponderea de capital pe care a alocat-o în societate).

4. S.R.L (societate cu răspundere limitată) – persoană fizică, răspundere limitată, întruneşte de la 2 până la 50 persoane. Fiecare depune o anumită sumă de bani pentru care şi răspunde. 5400 lei – capitalul iniţial

5. S.A. (societate pe acţiuni) – persoana juridică, răspundere limitată, întruneşte mai multe persoane. Întreprinderea este bazată pe capitalul divizat în acţiuni.

S.A. are de la 50 lucrători în sus; capitalul statutar fiind de – 500.000 lei. S.A. emite acţiuni şi obligaţiuni (cca. 80% acţiuni, şi cca. 20% obligaţiuni).

S.A. înfăptuieşte emisia acţiunilor simple(ordinare) – venit variabil şi acţiuni privilegiate (preferenţiale) – venit stabil indiferent de rezultatele muncii.

Acţiunea – hârtie de valoare posesorul căreia primeşte venit sub formă de dividend.

Posesorul acţiunii primeşte dobânda fixă, iar după expirarea termenului, întoarce obligaţiunea întreprinderii respective primind nominalul ei. Acţiunile se vând şi se cumpără la bursa de valori.

Obligaţiunea – reprezintă o hârtie de valoare care aduce posesorului un venit sub formă de dobândă (procent).

6. Întreprinderea cooperativa de producţie – reprezintă o persoană juridică care întruneşte 3 şi mai multe persoane. Această întreprindere activează în scopul exercitării activităţii antreprenoriale.

7. Întreprinderea de arendă – persoană fizică sau juridică; răspundere limitată. Este întemeiată pe baza arendei patrimoniului de la agenţi economici privaţi sau întreprinderile publice pentru o anumită perioadă de timp.

8. Întreprindere colectivă – care aparţine lucratorilor întreprinderii respective. Fiecare lucrător dispune de o pondere în patrimoniul întreprinderii.

9. Întreprindere de stat – care este creată din contul mijloacelor bugetului de stat şi dirijată de către organele respective.

10. Întreprindere municipală – care este creată din mijloacele organelor municipale respective.

11. Întreprindere mixtă – sunt bazate pe capitalul public şi cel privat.