4. Esenţa, funcţiile şi formele preţului

Preţul – reprezintă expresia bănească a valorii mărfurilor şi serviciilor.

Preţul – reprezintă cantitatea de monedă care trebuie plătită pentru cumpărarea sau

vânzarea unui bun economic.

Structura preţurilor:

Preţul include 2 componente:

1. costul de producţie (cheltuielile);

2. profitul.

Între aceste componente ale preţului există un raport invers proporţional: dacă creşte costul de producţie atunci scade profitul şi invers, dacă scade costul de producţie atunci creşte profitul.

Funcţiile preţului:

1. funcţia de calcul şi de măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor obţinute, preţul serveşte ca instrument de fundamentare a deciziilor agenţilor economici pentru sporirea volumului de producţie sau invers;

2. funcţia de echivalent de schimb a tuturor mărfurilor şi serviciilor, toate tranzacţiile de vânzare sunt intermediate de preţ;

3. funcţia informaţională. Preţul serveşte ca clopoţel care informează participanţii peţii referitor la resursele limitate şi referitor la cerinţele peţii (cererea şi oferta mărfurilor şi serviciilor);

4. funcţia de stimulare. Preţul înalt stimulează agenţii economici în direcţia sporirii volumului de producţie. Dacă preţul creşte aceasta duce la stimularea extinderii procesului de producţie;

5. funcţia de recuperare a costurilor de producţie şi obţinerea unui anumit profit.

Factorii care influenţează preţul:

1. Factorii interni la care se referă:

   1. cererea (dinamica);

   2. oferta;

   3. masa monetară aflată in circulaţie.

Dacă creşte masa monetară aflată în circulaţie peste volumul de mărfuri şi servicii (ne fiind acoperită cu mărfuri şi servicii), atunci apare (are loc) tendinţa de creştere a preţurilor şi apar procese inflaţioniste.

2. Factorii externi:

   1. reglarea (intervenţia) directă şi indirectă asupra procesului de formare a preţurilor de către stat;

   2. stabilirea preţurilor administrate de către stat şi monopoluri.

Tipurile (categoriile) preţurilor:

1. preţuri libere – care se formează în urma confruntării cererii şi ofertei pe piaţa respectivă;

2. preţuri administrate – care sunt stabilite de către organele statale şi monopoluri;

3. preţuri mixte – care sunt formate sub influenţa factorilor interni şi externi.

Formele preţului:

1. În dependenţă de natura şi obiectul peţii:

   1. preţuri la mărfuri corporale;

   2. preţuri la mărfuri incorporale;

   3. preţuri la servicii numite tarife;

   4. preţuri la factorii de producţie;

   5. preţuri la hârtiile de valoare.

2. În dependenţă de natura şi obiectul schimbului:

   1. preţuri industriale;

   2. preţuri agricole;

   3. preţurile la mărfurile de producţie;

   4. preţurile la terenurile de pământ;

   5. preţurile la materialele de construcţii.

3. În dependenţă de stadiul tranzacţiei (de realizare a mărfurilor):

   1. preţul cu amănuntul;

   2. preţul angro (cu ridicata).

4. În dependenţă de specificul tranzacţiei:

   1. preţuri de bursă;

   2. preţuri de licitaţie.

5. Preţul marginal – reprezintă preţul care include (acoperă) cheltuielile ultimei partide de mărfuri absorbită de către piaţă;

6. Preţul tare – este cel contractual, care include preţurile la mărfurile incluse în contractele comerciale. Aceste preţuri prevăd o perioadă îndelungată de timp şi în decursul contractului preţurile nu se modifică.

7. Preţuri mobile sau preţuri de sezon;

8. Preţuri riscante – sunt preţurile unde ponderea inovaţiei în produsul respectiv este destul de înaltă.

9. Preţuri închise – sunt preţurile în care se formează pe piaţa tenebră.

Preţul în mişcarea sa are 2 tendinţe:

1. tendinţa de creştere;

2. tendinţa de scădere (micşorare).

Asupra acestor 2 tendinţe în dinamica preţului influenţează următorii factori:

1. dinamica costurilor de producţie;

2. dinamica (coraportul) cererii şi ofertei;

3. capacitatea de cumpărare a monedei;

4. modificarea (dinamica) preţului pe piaţa mondială.