1. Modificări comportamentale induse de boală

Orice boală este un proces care se infiltrează progresiv în viaţa unui individ, îl influenţează atât fizic, cât si psihic, îi slăbeşte capacitatea de adaptare şi-l determină să adopte un alt comportament decât cel obişnuit. Boala nu trebuie privită doar ca un simplu eveniment personal, ci şi ca un eveniment social, deoarece nu modifică numai condiţia fizică şi psihică a individului, ci însăşi poziţia lui socială în cadrul grupului.

Persoanele îşi percep boala în mod diferit (spre exemplu, un coleric îşi poate exagera boala din cauza trăsăturilor sale temperamentale; la fel, un histrionic îşi poate accentua sau chiar simula unele simptome, pentru a fi în centrul atenţiei).

Astfel, fiecare persoană işi personalizează boala, conferindu-i aspect particular. De aceea există diferenţe şi deosebiri între persoane care suferă de aceeaşi boală: un pacient poate fi agitat imaginându-şi tot felul de scenarii negative privind evoluţia bolii, în timp ce altul poate fi calm şi linistit, poate chiar indiferent. În apariția bolilor somatice anumiți factori psihici pot fi implicați, cum ar fi:

Factori nepatologici: procese afective, cognitive, volitive, personalitatea şi comportamentul individului.

Factori patologici: tulburări comportamentale, nevroze, psihoze, dereglări ale proceselor psihice.

Comportamentul persoanelor bolnave se deosebeşte prin anumite manifestări mai mult sau mai puţin pronunţate, ca:

- schimbări de ordin relaţional;

- la unii dintre cei internaţi scad contactele cu familia; la alţii creşte securitatea;

- pentru unii este un prilej de a-şi analiza relaţiile familiale;

- scade capacitatea de îndeplinire a sarcinilor, ceea ce duce fie la reproşuri, fie la menajare excesivă din partea celorlalţi;

- scad mijloacele materiale, ceea ce antrenează modificări în conduita familiei;

- se limitează contactele cu prietenii;

- se dereglează raporturile conjugale, afective şi sexuale.

Trăind starea de boală, pacientul uneori este stresat de:

• ceea ce ştie despre boală (complicaţii, recidive);

• ceea ce nu ştie (teama de necunoscut);

• exemplele nefericite – inducţii iatrogene;

• anxietatea legată de investigaţii, acte terapeutice;

• antecedente alergice, medicamente ce „nu-i fac bine”;

• reinserţia familială şi profesională (ideea de a fi o povară).

Pentru J. Delay şi P. Pichot, elementele comportamentului modificat al bolnavului sunt următoarele:

a) Dependenţa în boală: slăbiciunea şi suferinţa bolnavului fac ca alţii să se ocupe de el, acesta găsindu-se într-o stare mai mult sau mai puţin pronunţată de dependenţă.

b) Evadarea sau evaziunea: unele boli favorizează apariţia unor forme de evaziune, reprezentînd pentru pacienţi modalităţi de rezolvare a unor dificultăţi personale. Aceste manifestări pot prelua următoarele forme:

- retragerea: îngustarea orizontului bolnavului şi suprimarea multora dintre legăturile sale cu mediul;

- introversia: închiderea în sine şi localizarea intereselor asupra propriei sale persoane;

- regresiunea: dependenţa faţă de medic face ca bolnavul să adopte un comportament de tip infantil.

c) Exaltarea eului. Se manifestă prin următoarele aspecte:

- narcisismul: exaltarea în cursul evoluţiei bolii a sentimentului propriei sale valori, la care se adaugă dorinţa de a fi ocrotit, ajutat şi iubit;

- demonstrativitatea: constă, ca şi narcisismul, în adoptarea unui statut social „în boală" ca importanţă (bolnavul devine un ,,caz interesant");

- valorizarea statutului social: cu cât bolnavul are un statut social mai inferior, cu atât nevoia lui de valorizare prin boală creşte.

Comportamentul de bolnav presupune capacitatea individului de a-şi percepe starea de boală, de a o interpreta adecvat şi de a lua decizii care facilitează însănătoşirea. Acest comportament poate oscila între un pol de normalitate şi unul de exagerare, catastrofizare.

Printre factorii de menţinere a comportamentului de bolnav se enumeră:

• Trăsăturile de personalitate (depresia, hipocondria, anxietatea).

• Educaţia (învăţaţi să se plângă, sau dimpotrivă, să nu spună nimic).

• Modelul cultural.

• Starea socioeconomică (asigurările de sănătate etc).

• Beneficiile secundare.