1. Domeniul medicinei psihosomatice

Domeniul psihosomaticii se referă în acelaşi timp la corp şi la spirit în legătură cu tulburările viscerale organice sau funcţionale provocate de factori de natură psihoafectivă. Conceptul datează din prima jumătate a secolului al XX-lea, având scopul de a reduce separaţia dintre maladiile determinate de fizic (somatic) şi cele determinate de psihic. Termenul de psihosomatic a fost elaborat de către J. L. Halliday (1943) şi derivă din cuvintele greceşti psyche (suflet, minte) şi soma (corp).

În literatura de specialitate se evidenţiază următoarele caracteristici ale medicinei psihosomatice:

- răspunde exigenţelor unei viziuni de tip umanitar, fiind concepută ca o medicină a omului privit sub toate laturile existenţei sale;

- presupune un mod nou de a concepe medicina, în vederea înţelegerii unitare a bolnavului, pornind de la aprofundarea relaţiilor dintre biochimie, fiziologie, fiziopatologie, pe de o parte şi sociologie, antropologie, psihopatologie, psihologie, pe de altă parte;

- se situează pe o poziţie clinică, continuând şi promovând tradiţiile medicinei hipocratice.

Medicina psihosomatică caută să înţeleagă manifestările afective ale omului şi rolul lor în producerea numeroaselor tulburări funcţionale sau organice. Domeniul psihosomatic este constituit din toate bolile somatice care conţin componente psihologice (T. B. Karusu, 1980).

Orientarea psihosomatică în medicină a cunoscut o anumită evoluţie. Astfel, în civilizaţia greacă Hipocrate a descris influenţele moralului asupra fizicului şi a enunţat unitatea corpului uman în care sufletul este parte integrantă. Hipocrate considera că pentru a vindeca corpul uman este necesar să avem o cunoaştere a întregului. În civilizaţia greacă târzie şi la începutul celei romane, prin teoria sa, numită hormonală, Galen a postulat ideea că, boala este determinată de perturbări ale fluidelor corpului. Acești doi medici ai Antichităţii (Hipocrate şi Galen) sunt consideraţi primii teoreticieni ai psihosomaticii (Kaplan, 1980).

Concepţia psihosomatică modernă a fost dezvoltată de specialişti ca Heyer, Kretschmer, Jaspers, Alexander care pun bazele teoretice şi experimentale ale acestei teorii, în prima jumătate a secolului al XX-lea, „promovând modul de abordare unitară a persoanei, căutând să readucă în centrul preocupărilor medicale, în primul rând, bolnavul, care în subiectivitatea sa suportă şi influenţează, iar uneori dezvoltă şi autoântreţine fenomenologia chimică a bolii” (G. Ionescu, 1975).

În prezent domeniul cercetării psihosomatice este mult mai larg şi termenul este pe cale de a fi înlocuit cu cel de medicină comportamentală, un domeniu interdisciplinar care atrage specialişti din psihologie, sociologie şi medicină. Aceasta caută să afle cum se combină variabilele sociale, psihologice şi biologice, pentru a determina boala şi cum poate fi modificat comportamentul şi mediul ambiental, pentru a menţine sănătatea.

Principalele obiective ale medicinei psihosomatice sunt:

- studierea etiologiei bolilor cu manifestare somatică, în care un rol important îl au factorii psihologici;

- cunoaşterea tipurilor de factori psihosociali care duc la declanşarea, la evoluţia suferinţelor, precum şi a celor care determină menţinerea stării de sănătate a individului;

- identificarea mecanismelor de producere a tulburărilor psihosomatice;

- abordarea bolii în perspectiva unei cauzalităţi multifactoriale şi adoptarea tratamentului corespunzător ierarhizării şi interrelaţiei dintre factorii etiopatogenetici;

- abordarea bolnavului atât sub aspectul biografiei acestuia, cât şi al inserţiei sale în mediul social (familial, profesional);

- pregătirea medicilor privind specificul diagnosticării şi tratamentului persoanelor care somatizează (exprimă domeniul psihic conflictual prin planul somatic);

- cercetarea şi stabilirea celor mai potrivite tehnici de tratament a persoanelor care somatizează stresul;

- realizarea unei legături între diversele specialităţi clinice;

- accentuarea tendinţei profilactice a demersului terapeutic privind reducerea factorilor de risc (M. Manea, T. Manea).

În afara simptomelor somatice sau psihice produse de boala propiu-zisă, se manifestă modificări psihice generate de conştiinţa persoanei că „are o afecţiune”. În fiecare boală se manifestă elemente de psihopatogenie, ele fiind rezultatul reacţiei subiectului faţă de agresiunea somatică sau psihică. Caracteristicile acestora sunt determinate de factori cum sunt: natura bolii; intensitatea (gravitatea) bolii; momentul evolutiv (perioada copilăriei, adultă, profesională); personalitatea premorbidă; experienţa patologică a bolnavului.

Factorii existenţi în mediul extern influenţează starea de echilibru psihobiologic a organismului, favorizând fie o stare de echilibru sau de normalitate, fie provocînd o stare de dezechilibru, de anormalitate sau boală prin intermediul a două categorii de factori:

a) factorii sanogenetici, reprezentând totalitatea elementelor care influenţează în mod pozitiv starea de normalifate, de sănătate, contribuind la echilibrul psihobiologic intern al individului;

b) factorii morbigenetici, reprezentând totalitatea influenţelor negative din mediul extern, care contribuie la tulburarea stării de echilibru psihobiologic al individului sau chiar la dezorganizarea structurală a acestuia, participând în felul acesta la înlocuirea stării de normalitate sau de sănătate cu cea de anormalitate sau de boală.

Rezultatele acţiunii factorilor morbigenetici pot fi simple, uşoare, manifestate prin tulburări pasagere ale stării de normalitate, sau, dimpotrivă, pot fi deosebit de severe, condiționând tulburări organice sau funcţionale de diferite forme, grade de intensitate şi durată a evoluţiei clinice. Acestea pot fi: boli somatice sau psihice.

Suferinţele psihosomatice sunt rezultatul unor interacţiuni complexe, reciproce între somatic şi psihic, constituind o „patologie” cu o configuraţie psihic raportată la conflictele de viaţă (de ordin fizic sau psihic), trăite de persoana bolnavului, interiorizate de acesta şi „exprimate” clinic prin suferinţe somatice.