- •Cuprins
- •Preambul
- •Implicaţii generale ale psihologiei în medicină
- •Comunicarea în medicină. Principiile comunicării medicale
- •3. Aspecte psihologice ale afectivităţii în medicină
- •Aspecte psihologice ale sferei volitive a personalităţii
- •Psihologia conduitei şi activităţii
- •6. Metode de cercetare în psihologie
- •Psihologia medicală. Reprezentări generale în delimitarea domeniului
- •2. Câmpul de preocupări al psihologiei medicale
- •3. Relaţiile psihologiei medicale cu ale discipline
- •Definirea personalităţii
- •2. Biopsihotipologiile personalităţii
- •I. Tipologiile morfofiziologice
- •II. Tipologiile psihologice
- •3. Dezvoltarea personalităţii. Condiţiile de dezvoltare a personalităţii
- •4. Mecanismele de apărare ale personalităţii
- •5. Tulburările de conştiinţă ale personalităţii
- •5. Tulburările conştiinţei de sine
- •Conceptul de normalitate. Criterii de normalitate
- •Normalitatea ca proces. Limitele normalităţii
- •Normalitatea ca sănătate
- •Anormalitatea. Criterii de definire a anormalităţii
- •Psihologia sănătăţii. Delimitarea domeniului
- •Dimenisunile sănătăţii şi factorii ce influenţează sănătatea
- •3. Modele explicative clasice ale bolii şi sănătăţii
- •4. Sănătatea mintală. Caracteristicile principale ale sănătăţii mintale
- •1. Stresul. Simptomele şi cauzele stresului
- •2. Relaţia sănătate – stres
- •3. Mecanisme şi strategii de coping în stres
- •4. Tehnici de relaxare şi exerciţii antistres
- •1. Particularităţile şi componentele bolii
- •2. Modele de explicare a bolii
- •3. Clasificarea internaţională a bolilor: (isd-10 şi dsm-IV)
- •4. Durerea şi perceperea durerii
- •1. Domeniul medicinei psihosomatice
- •2. Conceptul de tulburare psihosomatică (somatoformă)
- •3. Rolul factorilor psihici în etiologia bolilor psihosomatice
- •4. Acuzele bolnavului psihosomatic
- •5. Clasificarea tulburărilor psihosomatice
- •6. Metode de tratament al tulburărilor psihosomatice
- •7. Tulburarea somatopsihică. Particularităţile psihologice ale pacientului somatic
- •1. Relațiile interpersonale. Aspecte generale
- •3. Etapele întâlnirii medic-pacient
- •4. Aspectele comunicării medicului cu pacientul
- •5. Cauzele comunicării deficiente dintre medic și pacient
- •6. Comunicarea în situații speciale. Comunicarea prognosti-cului infaust (nefavorabil)
- •1. Actul terapeutic. Caracterizare generală
- •2. Psihologia folosirii medicamentului. Efectul placebo
- •3. Complianţa terapeutică. Posibilităţi de optimizare
- •4. Evaluarea complianţei terapeutice. Alianţa terapeutică
- •1. Factori ce ţin de pacient sunt:
- •Caracteristicile schemei terapeutice:
- •Caracteristicile bolii:
- •5. Comunicare şi confidenţialitate în actul terapeutic
- •Definirea conceptului iatrogenie
- •2. Frecvența iatrogeniei. Cauzele iatrogeniei
- •3. Tipuri de iatrogenii
- •4. Prevenirea producerii iatrogeniilor
- •5. Culpa medicală. Malpraxisul
- •1. Statutul de medic
- •2. Trăsăturile de personalitate şi cele profesionale ale unui medic
- •3. Factorii stresogeni din viaţa profesonală a medicului
- •4. Comportamentul adictiv al medicilor
- •4. Sindromul arderii profesionale (burnout) în profesia de medic
- •1. Modificări comportamentale induse de boală
- •2. „Rolul” de bolnav
- •3. Atitudinea pacientului faţă de boala sa
- •4. Tipuri de pacienţi cu trăsături psihopatologice de personalitate
- •1. Calitatea vieţii şi sănătatea
- •2. Psihoprofilaxia bolilor psihice şi somatice
- •3. Modele de educaţie a sănătăţii organice şi mintale
- •4. Psihoigiena individuală și cea colectivă
- •1. Definirea psihoterapiei
- •2. Analiza tipurilor de psihoterapie în funcţie de modalitatea de derulare a ședințelor
- •3. Analiza orientărilor în psihoterapie
- •4. Psihoterapia și consilierea psihologică
- •Intrebari şi exerciţii pentru consolidarea și autoevaluarea cunoștinţelor:
I. Tipologiile morfofiziologice
1. Tipologia lui Hipocrate (bazată pe constituţia corporală şi corelaţia ei cu frecvenţa mai mare a unui anumit tip de afecţiune):
tipul fizic – dezvoltare mai intensă a membrelor faţă de trunchi, cu predispoziţie către tuberculoză;
tipul apoplectic – predominanţă a toracelui şi abdomenului faţă de membre, predispoziţie pentru apoplexie.
2. Tipologia lui Sheldon, ce se bazează pe dezvoltarea şi rolul în economia organismului a derivatelor celor trei foiţe embrionare.
tipul endomorf – cu dezvoltare corporală predominant internă, rotund, afabil, iubitor de comoditate, de spectacole şi de tovărăşie, curios şi tolerant, satisfăcut de sine însuşi, ataşat de familie şi de trecut; se caracterizează prin dragoste de confort fizic, reacţii încete, amator de ceremonii, uniformitate în curgerea emoţională, trăsături netemperate, fire extravertită;
tipul mezomorf – cu dezvoltare corporală echilibrată, sistem muscular şi cardiovascular bine dezvoltat; este puternic, plin de energie, uneori dur, curajos, combativ şi chiar agresiv, amator de aventură şi de excitaţii, cu tendinţe dominatoare, trăind mai ales în prezent; voce nereţinută, fără inhibiţii, maturitate în prezentare;
tipul ectomorf – are sistemul nervos dezvoltat şi sensibil; fizic, este slab şi fragil, cu mişcări dizarmonice, dar cu reacţii fiziologice vii; sensibil la durere; iubitor de singurătate, nesigur de sine, introvertit, egoist, aşteptând fericirea de la viitor; activism mental; neexprimarea sentimentelor, voce reţinută, evitarea zgomotului, prezentare infantilă.
3. Tipologia lui E. Kretschmer, bazată pe constituţia corporală asociată cu constituţia psihică şi cu predispoziţia psihopatologică. Această tipologiile cuprinde următoarele tipuri ale personalităţii:
tipul picnic – constituţie orizontală, scund, sistem osteomuscular plăpând (cu membrele inferioare mai scurte), strat de grăsime la suprafaţa trunchiului, trunchi în formă de butoi, cap rotund (frecvent cu chelie), faţă rotundă, cu ten fin, gât scurt. Constituţia sa psihică este de tip ciclotim (cu oscilaţii / cicluri între euforie şi depresie, cu trei variante: hipomaniac (vesel, mobil), sintonic (realist, umorist, benign, în acord cu sine şi cu ambianţa) şi greoi (dintre care se vor manifesta psihoticii maniaco - depresivi; manifestă adaptare pasivă, supunere, extraversie).
tipul leptosom (cu varianta sa extremă, astenicul) – consituţie verticală, trunchi cilindric, sistem osteomuscular firav, faţă ovală şi uscăţivă, gât lung, corp subţire, torace lung şi plat, adipozitate şi musculatură reduse. Are trei variante: hiperestezic (iritabil, idealist, delicat, interiorizat); intermediar (rece, energic, calm, aristocrat) şi anestezic (rece, nervos, solitar, indolent, eronat, obtuz). Tipul leptosom este generator de tulburări de tipul schizofreniei, având în perioada premorbidă o adaptare deficitară şi introversie;
tipul atletic – se caractecrizează printr-o bună dezvoltare musculară, trunchi piramidal, cu baza mare în sus, corp înalt, cu capul adesea rotund, corp bine proporţionat. Este liniştit în mişcări, mai degrabă greoi; imaginaţie redusă, dar perseverenţă considerabilă. La polul extrem, caracteristica vieţii lui psihice este „viscozitatea psihică”, întreruptă de manifestări paroxistice, explozive. Predispoziţia neuropatologică este către epilepsie, iar cea psihiatrică - către catatonie.
Cele trei tipuri descrise sunt considerate tipuri „normale”, la care se adaugă şi tipurile displastice („anormale”, submorbide sau chiar morbide), caracterizate prin diverse malformaţii corporale.
