- •Metode moderne in procesarea alimentelor capitolul 1
- •1.1. Utilizarea radiaţiilor în tratarea termică a alimentelor-radiaţii infraroşii
- •Tabelul 1.1 Tipuri de radiaţii electromagnetice
- •Tipuri de radiaţii infraroşii
- •1.2. Utilizarea microundelor în industria alimentară
- •Proprietăţi dielectrice ale alimentelor
- •1.3. Utilizări ale microundelor
- •1.4. Încălzirea cu ajutorul curenţilor de înaltă frecvenţă
- •Capitolul 2 tehnici de separare cu membrane
- •Capitolul 3 extruderea termoplastică
- •3.1. Tipuri de extrudere
- •3.1.1. Factori care influenţează operaţia de extrudere
- •3.1.2. Caracterizarea curgerii în extruder
- •3.2. Transferul termic în extruder
- •3.3. Transformări fizico-chimice ale amidonului la extrudere
- •3.4. Aplicaţii ale extruderii termoplastice în industria alimentară
- •Capitolul 4
- •Instalaţii frigorifice
- •4.1. Procedee de răcire în circuit deschis
- •4.2. Procedee de răcire în circuit închis
- •4.2.1. Sisteme frigorifice cu comprimare
- •4.2.2. Utilaje specifice instalaţiilor frigorifice
- •4.2.3. Tipuri de agenţi frigorifici
- •8.2.7 Refrigerarea produselor alimentare
- •Temperaturi de refrigerare pentru fructe şi legume şi deteriorările acestora la păstrare la temperaturi scăzute
- •Parametrii p şi r ai relaţiei 4.9
- •Liofilizarea
- •Capitolul 5 tehnici de extracţie
- •5.1. Operaţii preliminare pentru pregătirea materialului vegetal
- •5.1.1. Uscarea şi măcinarea materialului vegetal
- •5.2. Metode de extracţie primară
- •5.2.1. Alegerea solventului şi a metodei de extracţie
- •5.2.2. Macerarea
- •5.2.3. Percolarea
- •5.2.4. Extracţia cu Soxhlet
- •5.2.5. Extracţia cu solvent presurizat
- •5.2.6. Distilarea cu abur şi extracţia la reflux
- •5.2.7. Extracţia cu solvenţi în stare supercritică
- •5.2.7.1. Aplicaţii ale extracţiei cu fluide supercritice
- •1) Decofeinizarea cafelei
- •2) Extracţia taxolului cu co2 supercritic
- •Capitolul 6 Metode moderne de uscare
- •6.1. Introducere
- •6.2. Mecanismul uscării
Capitolul 5 tehnici de extracţie
Plantele reprezintă un rezervor imens pentru noi descoperiri ale unor principii active care pot fi folosite în medicină, cosmetică sau în alimentaţie (alimente nutraceutice, de exemplu).
Înainte de a fi izolate şi purificate substanţele utile trebuie extrase din matricea vegetală, obţinându-se ceea ce se numeşte un extract primar. Odată ce metaboliţii au fost identificaţi în extractul primar se poate continua cu extracţia primară la scară mai mare folosind o cantitate mare de material vegetal. Prima problemă care trebuie rezolvată este alegerea celei mai eficiente metode de extragere primară a metaboliţilor din materialul vegetal. Metodele folosite pot fi metode de laborator şi metode industriale. Unele metode de laborator au devenit în timp metode industriale, altele au rămas doar la scară de laborator. În acest capitol se va insista, mai ales, pe metodele de laborator, şi numai tangenţial şi pe unele procedee industriale.
5.1. Operaţii preliminare pentru pregătirea materialului vegetal
Metaboliţii secundari ai plantelor se pot acumula în diferite părţi ale plantei, părţi care trebuie colectate separat. Uneori, pentru a obţine o caracterizare a metaboliţilor reprezentativi trebuie colectată întrega plantă. De asemenea, metaboliţii secundari variază atât calitativ, cât şi cantitativ între speciile de plante înrudite, ca şi între membrii aceleiaşi populaţii. Există suficiente referinţe în domeniu care descriu toate etapele de la identificarea regiunii în care se face recoltarea şi până la etichetarea materialului vegetal cules. Din punct de vedere ingineresc interesează, mai ales, etapele în care intervin operaţii unitare cum ar fi: uscarea şi măcinarea.
5.1.1. Uscarea şi măcinarea materialului vegetal
Se recomandă uscarea materialului vegetal la temperaturi mai mici decât 30 0C pentru a evita descompunerea compuşilor termolabili. Uneori materialul trebuie protejat de lumina solară, deoarece există riscul iniţierii unor reacţii chimice sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete. Pentru îndepărtarea umidităţii şi pentru a preveni supraîncălzirea materialului, se recomandă asigurarea unei bune circulaţii a aerului. Din acest motiv materialul vegetal nu trebuie uscat în strat compact. Când se foloseşte material vegetal proaspăt este de preferat o extracţie rapidă cu solvenţi organici, cum ar fi etanol sau metanol, care dezactivează enzimele prezente în plantă. Extractul va conţine şi o anumită cantitate de apă. Dacă se doreşte separarea părţii apoase se poate utiliza un solvent organic nemiscibil cu apa, produşii existenţi în extractul primar hidroalcoolic repartizându-se între cele două faze nemiscibile.
În ceea ce priveşte măcinarea, este deja cunoscut că un grad mare de mărunţire a oricărui material măreşte suprafaţa de transfer şi conduce la micşorarea cantităţii de solvent necesar. Cu toate acestea, la materialele vegetale trebuie considerate şi alte aspecte, cum ar fi necesitatea măcinării materialului într-o soluţie tampon sau solvent tamponat, pentru a preveni reacţiile de hidroliză din cauza schimbărilor de pH care apar atunci când acizii organici prezenţi în celulă vegetală sunt eliberaţi. Ca alternativă se recomandă congelarea materialului sau păstrarea sa în alcool. De asemenea, pentru materialele vegetale nu se recomandă măcinarea chiar până la pulbere, deoarece dacă particulele sunt prea fine pot pluti în solvent fără a mai fi în contact foarte bun cu acesta, în plus, în timpul măcinării se mai pot pierde din substanţele volatile, iar compuşii mai sensibili se pot degrada termic (din cauza căldurii care se degajă prin frecare), sau se pot oxida. Pentru extracţia compuşilor volatili din plante se recomandă antrenarea cu abur şi mărunţirea materialului prin tăiere (Jones şi Douglas Kinghorn, 2005).