- •Academia de Studii Economice
- •Catedra “Management General”
- •Natalia Burlacu, Vadim Cojocaru.
- •Management
- •Conceptele de bază ale ştiinţei management.
- •1. Noţiuni generale privind managementul.
- •2. Doctrine şi şcoli de management.
- •Noţiuni generale privind managementul.
- •Interdependenţa proceselor de conducere şi producţie.
- •Elementele principale ale ştiinţei managementului
- •Doctrine şi şcoli de management.
- •Corelaţia dintre conducerea empirică şi ştiinţifică
- •Şcoala clasică universală
- •S istem de funcţii propus de h.Fayol
- •Şcoala relaţiilor umane.
- •Şcoala sistemelor sociale
- •Şcoala empirică (practicistă), teoria situaţională.
- •Studii de caz: Evoluţia managementului. Testul 1. Teoria X - Teoria y.
- •Procedeul.
- •Chestionarul “Teoria X - Teoria y”
- •Punctajul pentru Teoria X - Teoria y
- •Testul 2. Aplicarea teoriilor manageriale
- •Procedeul.
- •Problemă-situaţie
- •Evoluţia Managementului.
- •Modelul integrat al teoriilor manageriale.
- •Ântrebări pentru discuţie:
- •Foaia de punctaj pentru problema-situaţie.
- •Procedeul.
- •Conceptul sistemic al organizaţiilor.
- •Modelul organizaţional sistemic.
- •Organizaţia (firma), managerul, dirijarea.
- •Determinarea organizaţiei (firmei), caracteristici generale.
- •Dirijarea orientată spre succes.
- •Determinarea organizaţiei (firmei), caracteristici generale.
- •Trăsăturile comune ale organizaţiilor complexe.
- •Mediul interior şi exterior al firmei.
- •Diviziunea muncii în cadrul firmei.
- •Organizaţia a, managerii au sfera de control egală cu 2 şi 5 niveluri manageriale
- •O rganizaţia b, sfera de control egală cu 4 şi 3 niveluri manageriale.
- •Influenţa managerială.
- •Interdependenţa factorilor interni ai organizaţiei.
- •Influenţa mediului extern.
- •F actorii principali ai mediului ambiant.
- •Sistemul Complet (după m. Porter)
- •Ciclul de viaţă al produsului.
- •Forţele concurenţiale.
- •Managerul, rolurile manageriale.
- •Zece roluri manageriale după Minţberg .
- •Conducătorul ca sistemă a prelucrării informaţiei.
- •Nivelurile dirijării verticale.
- •Structura ierarhică a 3 tipuri de manageri.
- •Managerii nivelului inferior.
- •Managementul nivelului mediu.
- •R epartizarea cheltuielilor de timp ale managerului superior.
- •Dirijarea orientată spre succes.
- •Studii de caz: Mediul organizaţiei şi eficacitatea.
- •Procedeul
- •Ântrebări pentru discuţie
- •Organizaţia şi mediul ei.
- •Mediul companiei Ford.
- •Procedeul
- •Ântrebări pentru discuţie
- •Mediul intern al companiei Ford
- •Procedeul
- •Ântrebări pentru discuţie
- •Schimbarea mediului, complexitate şi incertitudine
- •Fig. 3.4 Schimbarea mediului, complexitate şi incertitudine
- •Competitivitatea ca criteriu de bază al eficienţei managementului firmei.
- •Rolul competitivităţii firmei.
- •Nivelurile de competitivitate.
- •Metode tradiţionale de realizare a produsului întreprinderii (firmei)
- •Falimentul întreprinderilor în condiţiile de concurenţă rigidă.
- •Aprecierea managerială a capacităţii de concurenţă.
- •Funcţiile managementului.
- •Etapele planificării strategice.
- •Succesiunea planificării strategice.
- •Valorile managerului.
- •Factorii mediului extern.
- •Avantajele strategice.
- •Integrarea pe verticală.
- •Factorii competitivităţii.
- •Alternativele strategice.
- •Tipuri de factori cheie ai succesului
- •Studii de caz: Strategii de conducere şi planificarea strategică.
- •Procedeul.
- •Întrebările propuse pentru discuţie:
- •Analiza swot pentru Tracom
- •Strategiile diviziunilor organizaţiei
- •Procedeul.
- •Strategii funcţionale
- •Funcţia de organizare.
- •Tip de structură organizatorică
- •Structura organizatorică (de tip liniar-funcţională) a companiei "Marx end Spenser".
- •Structura organizatorică a unui magazin al companiei "Marx end Spenser".
- •Structura organizatorică a secţiei de cadre a firmei "Marx end Spenser".
- •Studii de caz: Componentele structurii organizaţionale.
- •Procedeul.
- •Problema situaţie a şcolii de business.
- •Întrebări pentru discuţii.
- •Procedeul.
- •Procedeul.
- •Întrebări pentru discuţie.
- •Funcţia de motivare.
- •Studii de caz: Motivarea performanţelor angajaţilor.
- •Procedeul.
- •Instrucţiuni asupra anchetei “Valorile postului/muncii”
- •Ancheta “Valorile postului/muncii”
- •Funcţia de control.
- •Studii de caz: Stabilirea sistemului de control în organizaţie.
- •Procedeul.
- •Problema - situaţie.
- •Întrebări pentru discuţie.
- •Comunicarea şi sistemul informaţional.
- •Elementele şi etapele procesului de comunicare.
- •Metode de perfecţionare a sistemului informaţional:
- •Comunicări organizatorice la nivelul firmei.
- •Studii de caz: Comunicarea în cadrul organizaţiei.
- •Procedeul.
- •Evaluarea punctajului la ancheta “Aptitudinile de comunicare”
- •Procedeul.
- •Scrisoarea de justificare.
- •Generatorul de expresii din jargoanele neînţelegibile.
- •Întrebări pentru discuţie.
- •Procedeul.
- •Experimentul I
- •Experimentul II
- •Punctajul.
- •Întrebări pentru discuţie.
- •Cadrele de conducere.
- •2. Tipologia cadrelor de conducere.
- •3. Selectarea personalului de conducere.
- •Noţiunea de cadru de conducere: sfera calităţilor, cunoştinţelor şi aptitudinilor.
- •Tipologia cadrelor de conducere.
- •Selectarea personalului de conducere
- •Studii de caz: Managementul şi munca managerului. Testul 1. Cine este managerul?
- •Procedeul
- •Întrebările pentru discuţie:
- •Testul 2. Resursele organizaţionale.
- •Procedeul.
- •Întrebări pentru discuţie:
- •Testul 3. Rolul managerului
- •Procedeul:
- •Întrebările propuse pentru discuţie.
- •Rolul managerului.
- •Punctajul pentru chestionarul “Rolul managerului”
- •Convorbirile (conversaţiile) şi rolul lor în procesul de conducere.
- •Elementele principale ale etapei de pregătire pentru organizarea convorbirii (discuţiei).
- •Începutul conversaţiei, scopurile şi metodele.
- •Etapa de transmitere a informaţiei.
- •Etapa de argumentare.
- •Etapa de neutralizare a replicilor şi observaţiilor.
- •Studii de caz: Conducerea sistemelor informaţionale.
- •Formularul de observare a clinicii Rumor.
- •Testul 2. Noua etică a Managementului Informaţional.
- •Procedeul.
- •Consecinţele (problemele) morale în managementul informaţional.
- •Conflictul în procesul de conducere.
- •1. Noţiunea de conflict, cauzele apariţiei lui.
- •2. Activitatea conducătorului în timpul conflictului.
- •Noţiunea de conflict, cauzele apariţiei lui.
- •Activitatea conducătorului în timpul conflictului.
- •Stresul, metodele de evitare (ocolire) a lui.
- •Studii de caz: Liderul şi procesele de influenţă.
- •Procedeul.
- •Abilităţi esenţiale.
- •Analiza abilităţilor esenţiale.
- •Managerul, influenţa şi puterea. Deciziile de conducere.
- •Formele principale ale puterii şi influenţei, caracterizarea lor.
- •Deciziile şi rolul lor în management.
- •Raţionalizarea soluţionării problemei.
- •Factori care influenţează asupra procesului de adoptare a deciziei.
- •Dependenţa dintre informaţie şi profit în procesul decizoriu.
- •Studii de caz: Primirea deciziei manageriale.
- •Procedeul
- •Întrebări pentru discuţie.
- •Testul 2. Modalitatea (stilul) de rezolvare/soluţionare a problemelor.
- •Procedeul
- •Întrebări pentru discuţie.
- •Chestionarul "Modalitatea de rezolvare a problemelor"
- •Foaia de calcul a punctajului pentru chestionarul "Modalitatea de soluţionare a problemelor"
- •Teoria şi organizarea managementului american. Analiza managementului în cadrul firmei “ibm”.
- •Stilul de conducere al firmei ibm.
- •Modelul de conducere al firmei “ibm”.
- •Stilul de conducere al firmei ibm.
- •Metodele organizării sistemului de management.
- •Teoria “z”, sistemul angajării pe viaţă;
- •Teoria “z”, sistemul angajării pe viaţă.
- •Determinarea activităţii şi cariera universală.
- •Mecanismul funcţionării managementului firmei japoneze.
- •Strategia şi structura firmelor japoneze.
- •Mediul exterior şi influenţa lui asupra formării sistemului de management.
- •Dirijarea multinaţională.
- •Mediul exterior şi influenţa lui asupra formării sistemului de management.
- •Valorile morale.
- •Sistemul scopurilor în firmele japoneze.
- •2. 2 Scopuri de lungă durată includ:
- •3. 3. Politica de lungă durată.
- •Tipologia cadrelor de conducere.
- •Patru strategii “Produs-piaţă”.
- •Dirijarea multinaţională.
- •Strategia şi structura managementului multinaţional japonez.
- •Particularităţile managementului scandinav.
- •Noţiuni generale privind managementul scandinav.
- •Reţele de comunicare.
- •Poziţia liderilor în sistemul suedez.
- •"Democraţie industrială" - baza managementului scandinav.
- •S tructura ierarhică a firmelor convenţionale şi democratice.
- •Corporatismul managementului scandinav.
- •Indicatorii economici comparativi ale unor state (1990).
- •Rata şomajului în unele ţări, 1973-1976, 1980-1989.
- •Mecanismul salarizării solidaristice.
- •Aspecte conceptuale ale activităţii de reclamă în procesul elaborării şi realizării strategiei manageriale.
- •Reclama ca componentă a marketingului.
- •Efectele pozitive şi negative ale reclamei.
- •R eclama şi strategia de afaceri.
- •P rocesul dirijării reclamei.
- •Rolul reclamei în planul de marketing.
- •Tipurile de pieţe.
- •Domeniile de activitate a specialiştilor în "public relations"
- •B ugetul pentru reclamă
R eclama şi strategia de afaceri.
Schema arată că, vorbind despre reclamă în sistemul marketing, este necesar să se ţină cont de specificul ei comunicativ, ceea ce în primul rând are importanţă la realizarea funcţiei ei informative.
Dar în afară de aceasta reclamei îi sunt caracteristice numaidecât şi elementele convingerii, fapt apreciat în mod diferit de către specialişti. Astfel, marketologul Shelby D. Hunt a elaborat următorul silogism pentru dramatizarea naturii contradictorii şi neunivoce a separării elementelor convingerii şi informării:
1. Dacă reclama informativă este acceptabilă (cum consideră majoritatea criticilor) şi
2. Dacă reclama informaţională multă convinge (fapt despre care nu se îndoieşte nimeni din cei avizaţi în domeniul reclamei), şi
3. Dacă scopul oricărei reclame este de a convinge (ceea ce chiar şi criticii reclamei nu neagă), apoi
4. Apoi reclama atotconvingătoare nu poate fi acceptabilă.
La rândul său, economistul Davi N. Laband menţiona: tehnica convingerii se foloseşte de către proprietarii reclamelor pentru informare, dar ceea ce cu adevărat « «convinge» consumatorii este faptul că «informaţia recepţionată« pur şi simplu intensifică eficienţa emisiunii informative».
Astfel, argumentele teoretice şi rezultatele cercetărilor luate la un loc permit să concludem: reclama oferă informaţie utilă pieţei, însă consumatorii determină dacă este perceput conţinutul reclamei ca informaţie sau nu.
În genera, se poate spune că reclama este o activitate sau un complex de activităţi, orientate spre informarea consumatorului cu privire la întreprindere sau produse, spre întreţinerea relaţiilor dintre întreprindere şi consumatori, trezirea în rândurile populaţiei a unor noi cerinţe şi crearea în modul acesta a noilor pieţe de desfacere.
Reclama se prezintă ca un promotor al avântului economic, mijloc efectiv de formare şi stimulare a cererii. Ea contribuie la redistribuirea pieţei între concurenţi şi sporeşte capacitatea generală a pieţelor la diverse mărfuri, creează noi pieţe.
La momentul actual reclama este o componentă importantă a sistemului managerial şi asupra caracterului ei influenţează concentrarea producţiei, lansarea producţiei în partide mari, extinderea ariei geografice şi a capacităţii pieţelor de desfacere - toate acestea îndepărtând producţia de la consumator în spaţiu şi timp. în condiţiile date lipsa contactului personal dintre producător şi consumator a făcut necesară utilizarea pe scară largă a unor forme nepersonale de familiarizare a consumatorului cu marfa, calităţile ei de consum, modalităţile de utilizare şi condiţiile vânzării.
Orice informaţie are un plan de activitate de reclamă. La întocmirea acestuia trebuie să se ţină cont de următoarele cerinţe:
- reclama trebuie să fie sistematică;
- noilor mărfuri pentru magazinele nou deschise urmează să li se facă reclamă mai intensă;
- reclama mărfurilor bine cunoscute în scopul menţinerii cererii pentru ele trebuie repetată periodic şi să aibă caracter de memorizare;
- reclama mărfurilor de înlocuire trebuie să fie deosebit de intensă;
- reclama mărfurilor ce se realizează la preţuri reduse trebuie să fie mai operativă şi să poarte în teme caracter informativ.
În ansamblu, procesul de dirijare a reclamei este un lucru mare şi important. Considerăm că această activitate presupune stabilirea obiectivelor globale ale stimulării, obiectivelor reclamei, determinarea bugetului reclamei, elaborarea temelor, selectarea mijloacelor de reclamă, crearea mesajelor de reclamă, estimarea eficienţei, şi multe altele ce pot fi demonstrate grafic.
În literatura noastră economică elaborarea cerinţelor faţă de programul reclamei ocupă destul loc. Credem că planul activităţii de reclamă poate fi examinat numai în legătură strânsă cu planul marketing general, ignorarea acestei interacţiuni duce nu numai la cheltuirea fără folos a mijloacelor băneşti, ci poate cauza şi prăbuşirea activităţii marketing, ceea ce e caracteristic în mod special pentru piaţa noastră actuală. De aceea o problemă importantă este determinarea locului reclamei în planul marketing, întocmirea căruia o exemplificăm prin schema de mai jos.
Planul activităţii de reclamă este determinat, astfel, de programul complex al marketingului şi depinde în primul rând de alegerea pieţei cu destinaţie specială, de volumul acesteia, aşezarea ei geografică şi ramură.
Mai există o problemă care îi nelinişteşte atât pe economişti, cât şi pe consumatori - influenţa reclamei asupra preţului la mărfuri şi servicii. Chiar şi businessmanii care alocă pentru reclamă uneori sume mari nu sunt convinşi că dacă reclama duce la creşterea sau reducerea preţurilor. Anchetarea a 2700 de abonaţi ai revistei «Harvard Business Review» (În temei manageri) a arătat că 35% cred că «reclama în ansamblu contribuie la reducerea preţurilor».
asemenea economişti ca John Kenneth Galbraith şi Pol Samuelson afirma că reclama duce la concentrarea industriei, la condiţiile în care se limitează concurenţa, deoarece:
1. Legităţile «volumului mare» în domeniul reclamei duce la înlăturarea micilor posesori de reclamă de către cei mari.
2. Necesitatea efectuării unor cheltuieli mari pentru reclamă şi crearea atmosferei de loialitate din partea clienţilor pentru o marfă sau alta face ca alte firme să se decepţioneze în intenţia lor de a pătrunde pe piaţa deja formată.
