44. S tructura ierarhică a firmelor convenţionale şi democratice.

Ca să nu pară că Carlzon a adoptat stilul laissez faire, trebuie de ţinut cont de accentul lui pe punctualitatea zborurilor. Imediat după anunţul său că S.A.S. va deveni cea mai punctuală companie aeriană, el şi-a instalat în oficiul său un terminal, astfel încât putea controla personal¹ timpul decolării şi aterizării avioanelor. Câteva luni mai târziu Asociaţia Liniilor Aeriene Europene a denumit S.A.S. drept numărul unu ca punctualitate în Europa şi Atlanticul de Nord şi Sud¹. Astfel managementul liniilor aeriene scandinave a fost schimbat timp de jumătate de an aproape complet, ce ne dovedeşte o dată în plus că managementul scandinav nu este o dogmă, ci un set foarte dinamic de principii şi procedee de organizare, gestiune, motivare etc.

Aşa dar, pe scurt, esenţa managementului scandinav constă în următoarele. Firmele scandinave activ implementează codeterminarea, participarea în comun la luarea deciziilor şi crearea unui set de valori comune managementului şi personalului executiv. Ele sunt concepute ca fiind importante la dezvoltarea culturii şi spiritului corporatist şi cruciale pentru eficienţa şi competitivitatea. Forţa motrică sunt managerii inspiraţi de filosofii manageriale contemporane, axate pe corelaţia dintre eficienţa, succes şi respect personal şi care includ înţelegerea că talentul şi munca grea şi nocivă trebuie apreciate diferenciat. Distribuţia profitului este o altă cale naturală de a înconjura autoidentificarea salariaţilor cu firma sa.

Astfel, în centrul preocupărilor manageriale scandinave se află omul. Imperativul managementului scandinav este: comportă-te cu subaltern aşa, cum ai vrea ca el să se comporte cu tine. Din acest imperativ reiesă şi la el se reduce totul expus în acest capitol.

3. Corporatismul managementului scandinav.

După părerea savanţilor scandinavi, dacă o economie este condusă bine, atunci neapărat se vor manifesta următoarele trei rezultate dorite:

1) întărirea economică, inclusiv reducerea şomajului, sărăciei şi a altor cauze materiale de disperare socială;

2) creşterea economică, ce va da resurse pentru îmbunătăţirea serviciilor sociale şi a standardelor individuale de trai;

3) economia dinamică, orientată spre micşorarea diferenţelor în bunăstare, venit şi putere economică dintre indivizi¹.

Au reuşit oare ţările scandinave să obţină aceste rezultate ? Datele calitative şi cantitative din tab,1 şi 2 (vezi mai sus) şi tab.3 şi 4 ne dovedesc că au reuşit. Apare fireasca întrebare: cum au reuşit ?

Managementul macroeconomic scandinav prezintă o continuitate remarcabilă în perioada postbelică. în acelaşi timp, guvernele în continuare acomodează instrumentele lui şi cheltuielile publice în corespundere cu schimbările mediului economic şi rezultatele electorale.

Continuitatea include două laturi ale formării şi implementării politicii economice:

1) continuitatea procedeelor macroeconomice ale economiei de piaţă coordonate;

2) accentul pus pe menţinerea angajării totale.

În primii ani postbelici, partidele de guvernământ din aceste ţări, lucrau în cooperare strânsă cu sindicatele şi patronatul, au formulat şi au iniţiat o întreprindere destinată spre un dublu obiectiv social-economic:

1) angajare totală;

2) adoptare structurală la factorii modernizării.