Particularităţile managementului scandinav.
Noţiuni generale privind managementul scandinav.
Modelul economic scandinav şi-a căpătat o popularitate mondială datorită nivelului foarte înalt de viaţă, pe care îl asigură, şomaj aproape nominal şi o rezistenţă sporită faţă de crizele economice mondiale. Explicarea avantajelor acestor fenomene este de prisos. însă acest sistem atât de bine pus la punct are un mare neajuns deloc neglijabil: povara fiscală fără precedent. ţările scandinave se menţin stabil printre primele cinci ţări ale lumii după mărimea cotelor de impozitare. Aşa, povara fiscală alcătuia în ultimii zece ani 50% din P.I.B. În Suedia, 48% - în Danemarca şi 46% - în Norvegia, pe când media West-Europeană era de 39%, iar nivelul S.U.A. - de 29% din P.I.B.. Faptul că în aşa condiţii firmele scandinave nu pur şi simplu supraveţuiesc, ci şi se impun cu promptitudine şi siguranţă pe piaţa mondială (exemple fiind Volvo, Electorux, Saab-Scania, S.A.S., Esselte, Ericsson, Statoil etc.) ne dovedeşte o dată în plus eficienţa superioară a managementului scandinav.
Pentru a înţelege complexul managementului scandinav e nevoie de înţeles mai întâi particularităţile scandinave la îndeplinirea unor asemenea procedee ca comunicarea, luarea deciziilor, motivarea etc. Să le analizăm pe rând:
1) Comunicarea. Comunicarea interpersonală în Suedia ar fi caracterizată de un nesuedez ca fiind indirectă, în timp ce un suedez ar numi-o foarte directă. Comunicarea între suedezi posedă un sens implicit, care le permite de a fi «implicit de direcţi». Comunicarea în grup este ceva mai clară. Ea este organică, bazată pe consens şi ocupă mult timp, în schimb rezultatele sunt satisfăcătoare pentru toţi participanţi. Particularităţile comunicării manageriale scandinave pot fi mai lesne înţelese în baza figurei 29.
Reţele de comunicare.
Modelului managerial scandinav sunt caracteristice două tipuri de reţele de comunicaţie. Pentru comunicarea între nivelurile manageriale se folosesc reţele de tip «roată«, în centru fiind managerul mai superior, pe când pentru comunicarea cu personalul executiv se utilizează modelul de legături reciproce. Aceste reţele permit fiecărui participant la comunicare să comunice liber cu toţi ceilalţi. în reţeaua cu legături reciproce nu există nici poziţie centrală şi nici restricţii la alegerea interlocutorului, toţi participanţii fiind egali. asemenea reţea poate fi comparată cu un comitet, în care nici un membru nu-şi asumă, formal sau neformal, poziţia dominantă. Toţi membrii sunt liberi să-şi împărtăşească ideile, opiniile şi sugestiile;
2) Luarea deciziilor. Pentru un ne suedez, maniera suedeză de a lua decizii seamănă a «sprint pe perete». Suedezii sunt suspectaţi că tărăgănează deciziile şi le fac greu de interpretat pentru un nesuedez. Luarea deciziilor se caracterizează printr-un proces lent de căutare a consensului. Acest proces se concentrează asupra examinării detailate a situaţiei înainte de a face careva concluzii. Dar în rezultatul acestui proces lung se ia o decizie clară pentru toţi şi care poate fi implementată rapid. Deciziile se iau într-o manieră personalizată neformală şi, probabil, mai mult intuitiv, decât bazându-se pe fapte concrete;
3) Motivarea. Necesităţile sociale sunt acele elemente ale ierarhiei lui Maslow, care cel mai bine caracterizează motivarea în Suedia. După terminologia lui Herzberg, motivaţii sunt mai importanţi, decât factorii igienici. Dar pentru un scandinav, un mediu de lucru sănătos este mai important, decât remunerarea obţinută. Aici, iarăşi, se simte impactul individualismului şi feminităţii. Motivarea prin rezultate după McClelland, de asemenea, nu poate fi utilizată ca concept pentru Suedia, deoarece este incompatibilă cu dimensiunea feministă. Reieşind din sistemul de valori scandinave, motivarea prin aşteptări poate avea un oarecare efect aici, însă până acum motivarea în Scandinavia aşa şi nu a primit o descriere şi fondare teoretică.
4) Rolul de lider. Conceptul de lider poate fi conceput doar în contextul feminist al culturii scandinave. Capacitatea de a fi lider este definită ca abilitate de a lua măsuri unilateral după o largă utilizare a intuiţiei şi a consensului. Faptele nu există independent de oameni ce le determină, de aceea realitatea poate fi descoperită doar de ochii unui observator neimplicat, spun suedezii. Ca rezultat, nimeni în afară de suedezi nu înţelege conceptul lor de lider. Liderul, în concepţia lor, urmăreşte un proces lent pentru a întreprinde acţiuni indirecte. De asemenea, acest concept presupune că managerul-lider este obligat să fie deschis pentru orice fel de intervenţii din partea subalternilor şi să nu aibă predispoziţii pe viitor. îndeplinirea rolului de lider este un proces organic, în care abilitatea de gestiune cu mijloacele de atingere a scopului este mai importantă, decât însăşi atingerea lui. Poziţia liderilor suedezi poate fi arătată prin următoarea figură: