2. Determinarea activităţii şi cariera universală.

Cariera managementului japonez, are următorul algoritm:

• 10 ani el va primi acelaşi salariu şi premiu ca şi alţi 15 colegi ai săi; activitatea lui va fi determinată după 10 ani de lucru, până atunci el nu va fi avansat în post;

• anume procesul îndelungat al aprecierii managerului îl împiedica pe acesta sa participe la proiectele pe termen scurt ale firmei. El n-are nevoie, nu este cointeresat să elaboreze aceste proiecte şi să insiste pentru realizarea lor.

• viitorul manager nu poate de sine stătător să-şi îmbunătăţească situaţia, cariera, sau să primească un post pa socoteala altuia, el ştie, că activitatea sa o să fie determinată după expirarea a 10 ani;

• lucrătorii din aceeaşi secţie, subdiviziune, ştiu că vor lucra toată viaţa alâturi unul de altul, de aceea se strădui să fie îngăduitori unul faţă de altul.

• acest proces, foarte lent de determinare a tânărului specialist, le cultivă oamenilor relaţii de încredere, de colaborare, de lucru. Acest sistem permite ca lucrătorul să fie apreciat obiectiv, conform capacităţilor sale individuale.

Structura unei secţii în firma japoneză, spre exemplu: secţia de realizare în firma de automobile:

• Locul de muncă e o cameră mare cu câteva rânduri de mese lungi, la care stau angajaţii, care rezolvă diferite problem legate de realizarea producţiei în America de Sud, Europa. Şeful secţiei se află în capul mesei, managerul stă la întrarea în cameră.

Postul oficial şi lucrul efectuat în cadrul firmelor japoneze de regulă, nu coincid. Managerul secţiei deţine postul respectiv, dar conducerea activităţii şi răspunderea pentru activitate sunt puse şi pe seama unui lider neformal. Anume această necoincidenţă a postului formal şi răspunderii pentru activitatea practică neutralizează relaţiile între puterea formală şi neformală .

Celui capabil i se încredinţează o sarcină de răspundere dar oficial postul respectiv îl va primi atunci, când el se va manifesta pe deplin. Persoanele care au adus venit firmei în trecut vor fi mai apreciate decât concurentul tânăr. Acest proces îndelungat de avansare îi determină pe viitorii manageri să aştepte răbdător momentul lor de avansare.

Dar cum se întâmplă că lucrătorul tânăr acceptă răspundere mare şi mari dificultăţi fără recompensă? Toţi lucrătorii sunt împărţiţi în grupe. Fiecare lucrător din structura ierarhic superioară şi inferioară colaborează în mai multe grupe - circa 80, fiecare are sarcina sa. Aceste grupe lucrează în contact direct, şi cu toate că numărul de oameni se schimbă, toţi ştiu că fiecare va participa la activitatea multor grupe.

Membrii grupei ţin cont de:

• activitatea şi rezultatele colegilor;

• cultura organizatorică şi etica managerială;

• relaţiile neformale, influenţa liderului.

Grupa influenţează asupra convingerilor, comportării faţă de lucru şi propriilor aprecieri ale angajatului.

Firma japoneza, angajând, de regulă, numai tineri lucrători, incluzându-i în grupe şi ţinând cont de influenţa grupei educă viitorii manageri în spiritul firmei, le cultivă devotamentul faţa de firmă. Important pentru acest sistem este faptul, că soarta viitorului manager o decid colegii săi, pe care nu-i poţi impune, forţa, aceasta metodă este reglorul principal al comportării viitorilor manageri.

O trăsătură importanta a sistemului de management japonez o constituie faptul că acest sistem determină dinamica carierei fiecărui specialist.

Candidatul tânăr timp de un an este elevul unui manager, el se întâlneşte cu oamenii, studiază situaţia, îndeplineşte diverse misiuni, sarcini.

După asta el este trimis în una din filialele băncii unde studiază operaţiile bancare, munceşte de rând cu lucrătorii bancari, operează cu informaţii, documente, primeşte vizitatori.

Apoi el din nou este chemat la Banca centrală pentru a studia operaţiile bancare comerciale, procesul acordării creditelor firmelor mari. şi din nou este trimis la filială, unde studiază problemele departamentului de creditare: cum se oferă împrumuturi persoanelor şi altor consumatori, întreprinderi mici. După acea iarăşi este trecut la Banca centrală, de data aceasta în secţia de cadre. Acest proces de studiere a activităţii practice de viitor ţine 10 ani, apoi el poate să devină şef de secţie, aplicând relaţiile “oiabun cobun”. în acest post, el va fi trimis iarăşi la filială, după care va fi întors la Banca centrală în secţia internaţională, unde se va ocupa de coordonarea necesităţilor firmelor japoneze, de operaţiile bancare cu SUA, Franţa şi alte ţări.

Din acest moment lucrătorul tânăr devine manager de calificare foarte înaltă, în stare să efectueze orice operaţie bancară, în orice filiala a Băncii centrale. Procesul schimbării posturilor în cadrul angajării pe viaţă îi vizează pe toţi lucrătorii şi managerii şi este de fapt o carieră universală.