2. Stilul de conducere al firmei ibm.

Firma IBM are anumite particularităţi, care influenţează asupra formării stilului de conducere. Cele mai principale particularităţi ale organizării conducerii în cadrul acestei firme sunt următoarele:

• firma are o cultură de sine stătătoare, bogată în domeniul dirijării;

• invită la lucru specialişti, lucrători calificaţi, care după potenţialul intelectual, sunt în stare să îndeplinească un lucru creativ;

• practică angajarea la lucru pe viaţă.

A doua particularitate o constituie controlul direct şi indirect asupra lucrătorilor, ce se bazează pe:

• încredere;

• forma consensuală la luarea deciziilor;

• controlul metodelor ne financiare;

• controlul asupra numărului personalului constant;

• controlul asupra investiţiilor capitale.

A treia particularitate - cultura corporativă, care se cultivă de peste 50 de ani.

Si a patra particularitate - planificarea strategiei pe 5 ani, ciclu principal, şi pe 10 ani.

Stilul de conducere în cadrul firmei IBM se bazează pe 10 principii:

1. Relaţiile de încredere intre manageri şi lucrători, ce contribuie la flexibilitatea structurilor de conducere;

2. Convingerea profundă în valoarea etică a metodelor folosite în practica managementului, şi anume: ocupaţia deplină. adică participarea personală la constituirea viitorului firmei, îmbogăţirea conţinutului muncii lucrătorului, acordarea posibilităţilor de dezvoltare personală în cadrul corporaţiei puternice.

3. Politica ocupaţiei depline:

• politica corporaţiei în asigurarea ocupaţiei depline;

• aceasta politică formează un climat de încredere intre cei care angajează la lucru şi cei care vin să se angajeze la lucru;

• această politică dezvoltă la lucrători convingerea că toate acţiunile lor sunt pentru binele firmei;

• această politică promovează optimismul în rândurile lucrătorilor;

• prin această politică se arată respectul firmei faţă de lucrători;

• folosirea lucrătorilor temporari sau prin contract, care sunt concediaţi în primul rând, în caz de necesitate.

4. Intensificarea diversificării, îmbogăţirea locului de muncă:

• lucrătorul poate să aleagă sectorul de muncă în corespundere cu interesele sale profesionale;

• lucrătorul poate să-şi adauge de sine stătător anumite funcţii în activitatea sa ne consultându-se cu şeful;

• conducătorul trebuie să-i asigure subalternului său o activitate, care să-l satisfacă pe acesta;

• lucratorul are dreptul la greşeli proprii.

5. Stimularea individuală a lucrătorului:

• se bazează pe cultura corporaţiei;

• este determinată de sistemul de priorităţi ale firmei;

• se efectuează sub formă de premiere a grupelor de sarcini (Programe) ale firmei;

• are loc în baza aprecierii muncii, pornind de la discuţia, în care lucratorul şi managerul determină totalurile activităţii.

6. Cariera universală:

• lucrătorul îşi schimbă locul, specializarea în cadrul firmei;

• IBM permite ca lucrătorul să-si facă cariera conform specializării sale în (sfera de producere sau marketing) ;

7. Participarea personală a lucrătorului la luarea deciziilor:

• toţi membrii firmei participă la adoptarea hotărârilor, deciziilor;

8. Controlul:

• cifrele de control ce caracterizează toate direcţiile de activitate;

• schimbarea regulată a structurilor organizatorice.

9. Dezvoltarea culturii şi eticii firmei:

• clubul 100%;

• controlul secundar;

• lucrătorii-cetăţeni ai acestei firme.

10. Atitudinea “holistică” faţă de lucrători:

• conducerea formează modul de trai al lucratorului ca un aspect al culturii corporaţiei;

• conducerea se stăruie să determine, care sunt necesităţile generale ale colaboratorilor;

• rezolvarea problemelor de viată şi cele privind necesităţile lucratorilor, se situează pe primul plan în activitatea managerilor firmei şi sunt direcţiile prioritare ale lucrului cu personalul în cadrul firmei;

• managerii participă personal la rezolvarea problemelor de viaţă ale lucrătorilor;

• formarea relaţiilor de “parteneriat” între lucrători şi conducători, între managerul secţiei şi subalternul grupei, crearea unei atmosfere de încredere.

Trăsăturile de bază ale managementului firmei americane contemporane pot fi determinate în felul următor:

• Sistemul de management în cadrul firmei IBM reprezintă o filozofie specifica a firmei, unde exista celule organice în structurile firmei, ce se dezvoltă în condiţiile revoluţiei informative.

Folosirea acestor celule organice permite dezvoltarea structurilor mici: la nivel de fundament, adică la nivelul persoanei, de aici rezultă şi importanţa personalităţii individuale şi, în acelaşi timp, sunt susţinute structurile ce asigură pătrunderea informaţiei.

Fiindcă la etapa contemporană, pentru lucrătorii firmei este foarte importantă calitatea modului de trai, această formă de organizare - structura celulară va fi dominantă în sistemul managementului, care se va baza pe:

• libertatea personală;

• responsabilitate;

• lucrătorii nu vor fi asiguraţi cu carieră rapidă;

• folosirea tehnologiei informative va mări viteza aplicării metodelor contemporane de 3-5 ori.

Sistemul de management în cadrul firmei IBM se bazează pe încrederea fermă în individualism:

• baza acestei încrederi o constituie convingerea de necesitatea introducerii corelaţiei business - individualism;

• aceasta convingere trebuie s-o posede consiliul de directori;

• aceasta convingere trebuie s-o accepta şi lucrătorii;

• legăturile ierarhice se fac pe orizontală şi nu pe verticală;

• manageri! secţiilor trebuie să aibă contact cu celulele.

Un element primordial în sistemul managerial american îl constituie programele de selectare, reciclare a cadrelor de conducere, de exemplu:

Programul “Resurselor de dirijare” se foloseşte în cazul pregătirii managerilor superiori:

1. candidaturile de manageri superiori se determină din rândurile managerilor treptei de jos, sau ale managerilor secţiei;

2. ei sunt pregătiţi pentru cariera de “stea”, acest proces poate dura 10 ani, în această perioadă candidaţilor li se oferă posturi unde ei îşi cizelează experienţa şi deprinderile. în aceasta perioada ei au persoane, care le ajută, îi călăuzesc.

Sistemul managementului în firma IBM utilizează la maximum responsabilitatea - principiul transmiterii răspunderii.

Sistemul managementului firmei IBM include de asemenea stimularea părerilor opuse:

• managerii practică susţinerea opiniilor opuse;

• se creează posibilităţi anumite pentru o asemenea practică;

• lucrătorii semnează planul decizional de realizare a hotărârilor respective, numărul semnăturilor este de 20-30.

Sistemul de management al firmei IBM se bazează pe principii care asigura cadre stabile, garanţia păstrării individualităţii lor:

• se practica plângerile anonime;

• principiile “uşilor deschise”, ce permit lucrătorului să converseze la direct cu şeful sau;

• testarea sociologică a tuturor membrilor IBM o data la dol ani. Aceste cercetări apreciază cum se realizează programele firmei;

• toate rezultatele testării se analizează deschis şi se traduc în viata.

Sistemul de management al firmei IBM se bazează pe un statut unic:

• lucratorul inferior, daca e profesionist şi destul de experimentat, vorbeşte la egal cu managerul superior.

Sistemul de management al firmei IBM se bazează pe munca unor cadre de calificaţie superioara. Pentru pregătirea cadrelor firma cheltuieşte 5% din mijloacele destinate întreţinerii firmei; pentru aceasta, firma:

1. Asigura mijloacele necesare pentru dezvoltarea personală a lucratorului;

2. Planifica dezvoltarea personală a lucrătorului la general şi în mod individual. Se alcătuieşte un plan anual de pregătire a lucrătorului.

În sistemul managerial al firmei IBM, convorbirile asupra deciziilor sunt îndelungate, iar realizarea lor rapidă, fiindcă fiecare a semnat decizia dată. Orice colaborator pe parcursul discuţiilor poate să-şi exprime dezacordul şi să nu semneze o anumită decizie.

Sistemul managementului firmei IBM practica legaturile orizontale. Schimbarea cadrelor se face regulat o dată în doi ani.