Foaia de calcul a punctajului pentru chestionarul "Modalitatea de soluţionare a problemelor"

Transferaţi răspunsurile Dvs. numerice din chestiuonar pe această foaie de calcul şi sumaţi pentru a afla pnctajul Dvs. De exemplu punctajul pentru modul raţional este suma răspunsurilor Dvs. la afirmaţiile 3, 5, 10, 16 şi 19

Modul raţional		Modul intuitiv		Bazat pe sentimente		Bazat pe opinii
3		4		2		1
5		8		6		7
10		11		9		12
16		13		14		15
19		18		17		20
Total:

10. Teoria şi organizarea managementului american. Analiza managementului în cadrul firmei “ibm”.

1. Modelul de conducere al firmei IBM.

2. Stilul de conducere al firmei ibm.

IBM este una din cele mai mari corporaţii din SUA şi din lume, sfera ei de activitate cuprinde:

• producerea maşinilor şi mecanismelor pentru organizaţii;

• maşinile de calcul, maşinile electronice de calcul, aparate telefonice, faxuri, xerox, calculatoarele.

1. Modelul de conducere al firmei “ibm”.

Modelul de conducere al corporaţiei IBM se compune din:

• sistemul de conducere;

• structura de conducere;

• metodele de conducere.

Sistemele da conducere diferă unul faţa de altul prin rolul acordat structurii.

Firma IBM a trecut prin două etape de organizare a sistemului de conducere. La prima etapă - sistemul formal de conducere şi la a doua - sistemul neformal (mecanistică, organizatorică-administrativă, tip de “fier”, tare), (organică, psihologică-socială, structură moale).

Sistemului formal îi sunt caracteristice:

• ierarhia stricta;

• subordonarea între secţii la un nivel structural şi dirijarea din centru, adică de tip liniar;

• subalternilor li se dau sarcini detaliate sub formă de instrucţiuni, reguli, ordine;

• colaboratorii sunt stimulaţi în funcţie de îndeplinirea sarcinii conform instrucţiunilor, regulilor;

• principalul pentru lucrător - executarea strictă a ordinelor şefului.

Sistemului neformal îi sunt caracteristice:

• permiterea acţiunii fără a se ţine cont de ierarhie;

• libertatea legăturilor orizontale;

• lucrătorul îşi formează postul singur, ne bazându-se pe instrucţiuni;

• subalternului i se dă sarcina, iar el o realizează după cum consideră de cuviinţă;

• se stimulează iniţiativa, munca creatoare;

• principalul pentru lucrător este să rezolve problema şi să obţină rezultatul;

• realizatorul participă personal la luarea deciziei şi formularea sarcinii.

Diferenţa dintre aceste două sisteme, constă în faptul că, sistemul formal se bazează pe structura organizatorică a întreprinderii, iar cel neformal - pe microcultura firmei. în cadrul sistemului formal omul se supune structurii, iar celui neformal –structura se supune lucrătorului.

A doua diferenţă dintre aceste tipuri de sisteme este că: sistemul formal se creează şi se perfecţionează, înlăturând împotrivirea oamenilor, supunând omul structurii, iar sistemul neformal este construit, selectat de oameni, în dependenţă de calificarea, cerinţele, capacităţile lor. Ca să fie mai clară înţelegerea metodelor de creare a sistemului format şi celui neformal putem aduce următorul exemplu:

Drumurile de trecere într-o grădină publică se fac de către constructori, aşternând asfalt peste totul deodată, după principiile sistemului formal.

Sistemul neformal aşteaptă până ce oamenii fac cărăruşe apoi le asfaltează.

Sistemul neformal înlocuieşte sistemul formal, tot astfel precum munca fizică este înlocuită cu munca intelectuală. Sistemul formal funcţionează atunci, când procesul de muncă poate fi:

1. reglementat;

2. determinat cantitativ;

3. comparat.

asemenea condiţii de lucru sunt tipice la fabricarea producţiei de larg consum.

Dar astăzi aceste condiţii se schimbă, şi anume:

1. În economie scade ponderea producţiei industriale şi creşte sfera de deservire, a cercetărilor ştiinţifice;

2. În industrie se micşorează partea producţiei de masă în folosul tehnologiilor flexibile;

3. În producţie pentru executarea operaţiilor identice se aplică mecanisme speciale.

Daci sfera folosirii sistemului formal se îngustează în mod obiectiv, factorul principal ce condiţionează acest proces este nestabilitatea peţii. ;

În sfârşit, odată cu creşterea bunăstării materiale, dezvoltarea asigurării sociale, amplificarea cerinţelor culturale se schimbă orientarea modului de trai, munca devine nu numai un mijloc de existenţă, ci şi un mijloc de realizare a obiectivelor vieţii.

Sistemul formal se bazează pe nivelul mediu al lucrătorilor.

Sistemul neformal se bazează pe personalităţi.

Înţelegând aceste schimbări de ordin economic, psihologic-social, firma IBM în managementul său foloseşte structura neformală, cea organică.

Dezvoltarea managementului cunoaşte câteva tipuri de structuri organizatorice:

• Liniară;

• funcţională;

• funcţional-liniară;

• devizională;

• matricială;

• program de sarcini.

Primele trei tipuri de structuri organizatorice sunt tradiţionale, care s-au dezvoltat în cadrul sistemului formal.

Structura de matrice e mai mult teoretica decât practică.

Firma IBM utilizează structura organizatorică-devizională şi programe de sarcini.

Structura divizională se construieşte după produs. Drept exemplu poate servi corporaţia - mamă “I.S. Marketing and Service” - care poartă răspundere de activitatea firmei IBM în SUA, sau conform principiului regional-corporaţia fiică IBM “Lorld Treid” ce uneşte filialele IBM din alte ţări.

Principalul element al structurii organizatorice în corporaţiile americane, mai ales în firma IBM, îl constituie secţiile.

Secţiile posedă următoarele drepturi:

• independenţă operativă;

• încheierea contractelor intre ele;

• primirea (obţinerea) profitului;

• autofinanţarea.

Structura “divizională” se completează cu structura “Program de sarcini”. Esenţa acestei structuri, constă în aceea că sarcinile ce apar în faţa corporaţiei se transmit pentru executare în grupe speciale sub formă de subsecţii;

• grupe de proiectare;

• grupe de sarcină;

• grupe de lucrători.

Cu timpul, aceste grupe pot fi transformate în firme locale sau în firme interne, în unităţi independente conform terminologiei IBM, care au o libertate mai mare decât secţiile firmei de bază.

Însuşi “programul de sarcini” nu complectează structura organizatorică a firmei după principiul “diviziuni”, dar o determină. De aceea structura organizatorică a firmei IBM poate fi caracterizată “ca structură divizată în permanentă înnoire”, construita şi dezvoltată după principiul programului de sarcini.

Acest principiu stă la baza metodei strategice a dirijării.

• Conducerea superioară a firmei IBM execută următoarele funcţii:

• luarea deciziilor strategice, ce determină dezvoltarea corporaţiei în perspectiva;

• determinarea scopurilor în perspectivă;

• modernizarea;

• lărgirea producţiei;

• trecerea la producţia nouă;

• reorganizarea structurilor de conducere ale corporaţiei.