3. Deciziile şi rolul lor în management.

Managerul este un lucrător care permanent, în fiecare zi ia zeci şi sute de decizii (hotărâri).

Decizia este o rezolvare, o alegere a alternativelor (din câteva - una optimă). Deciziile sunt foarte diferite - de a convoca o convorbire, de a face un schimb de informaţie, de a-l reduce pe un lucrător, de a modifica tehnologia. De competenţa conducătorului, de calităţile sale depinde şi eficienţa deciziilor adoptate, cea ce îl evidenţiază pe un manager bun de unul slab pregătit.

Deciziile adoptate de manager pot fi clasificate după anumite criterii:

I. După funcţii:

Planificarea:

a) aprecierea strategiei şi tacticii firmei, alegerea scopului, ţelului;

b) ce schimbări au loc pe piaţă şi cum ele pot influenţa asupra activităţii firmei;

c) ce metode, forme noi pot fi aplicate la firmă.

Organizarea:

a) ce structură organizatorică e raţional să se folosească la firmă;

b) cum de organizat specializarea şi cooperarea subdiviziunilor, secţiilor, filialelor;

c) ce drepturi trebuie acordate specialiştilor liniari şi funcţionali;

d) raţionalizarea structurii organizatorice.

Motivarea:

a) aprecierea cerinţelor subalternilor - ce vor ei?

b) în ce măsură sunt îndestulate cerinţele subalternilor;

c) prin ce mijloace pot fi satisfăcute cerinţele subalternilor;

d) ridicarea nivelului de satisfacţie a subalternilor în urma muncii prestate de ei.

Controlul. Criteriile principale ale aprecierii lucrului subalternilor:

- ce metode de control pot fi folosite;

- metode de stimulare şi de pedeapsă;

- delegarea drepturilor la subalterni şi darea de seamă.

Totalitatea acestor tipuri de decizii constituie deciziile organizatorice, care pot fi divizate în programate şi ne programate:

Programate - se adoptă după o anumită schemă, algoritm, program, un şablon cunoscut. Deciziile:

- câţi oameni să lucreze în secţia de planificare (m², volumul de lucru, necesităţi);

- situaţiile care se repetă foarte des, fără schimbări, însă în unele cazuri deciziile programate nu mai pot fi folosite.

Ne programate - în aşa cazuri când conducătorul nu cunoaşte, nu poate prevedea ceva (care sunt metodele de optimizare a structurii organizatorice, ce concurenţi vor apărea), adică există, sunt foarte multe variante din care trebuie de ales una eficientă. în practică e foarte greu de divizat aceste 2 tipuri de decizii, ele sunt undeva 50% la 50%; eficienţa lor depinde de bunul simţ, experienţa personală a managerului.

Adoptarea deciziilor - este un proces contradictoriu, sunt cunoscute 2 aspecte de tratare a procesului decizoriu:

1) pentru a lua o decizie nu e nevoie de mari eforturi, e relativ uşor de a o adopta;

2) e greu, anevoios de a lua o decizie eficientă, în procesul decizoriu conducătorul îşi foloseşte atât logica, intelectul, cât şi emoţiile, simţul, intuiţia.

Decizii bazate pe intuiţie - conducătorul alege anume această variantă, bazându-se pe senzaţiile sale, bunul simţ, pe calitatea sa pur anume intuitiv, după unele date - 80%. Din aceasta cauza mulţi susţin că conducătorul este numai un practicist, empirist, nu un bun teoretician.

Decizii bazate pe raţiune, pe cunoştinţe, pe logică - în acest caz conducătorul foloseşte cunoştinţele sale, sau cele sistematizate de teorie, acea hotărâre, care e luată şi de alţii în situaţii similare.

De exemplu:

Hotărârea de a-i da unele drepturi subalternului, criteriile de angajare la lucru, testele.

Dezavantajele: în unele cazuri conducătorul poate să nu adopte decizia optimă - una nouă, inconştient se opune formelor noi de lucru.