3. Stresul, metodele de evitare (ocolire) a lui.

Stresul e un fenomen, un eveniment foarte des întâlnit în viaţa colectivelor şi a persoanelor. Stresul este un fenomen fizic, natural în viaţa şi existenţa oamenilor în procesul de conducere, activitatea managerului e caracterizată de o încordare mare, emoţională, fiziologică şi psihologică. Fiziologic stresul influenţează - apar unele boli de inimă, astm, hipertensiune etc. Psihologic - iritare, lipsa poftei de mâncare, alte dereglări. Stresul poate fi cauzat de aşa factori:

1) Organizatorici - apariţia stresului din cauza că unii lucrători sunt prea încărcaţi cu lucru, fiind obligaţi să facă mai mult decât sunt în stare; cerinţe ne echitabile. Stresul apare şi din cauza lipsei de lucru - angajaţii nu sunt preţuiţi, nu sunt recunoscuţi de către şefi şi colegi.

2) Conflictul rolului (funcţiei îndeplinite) - când faţă de subaltern conducătorul formulează cerinţe contradictorii: să execute simultan câteva lucruri:

- să muncească repede, calitativ, fără mari cheltuieli;

- să asigure o înaltă productivitate şi calitate, iar cheltuielile să fie mici;

- un şef cere îndeplinirea unui lucru, altul - cu totul altceva.

3) Nedeterminarea, ne definirea, neîncrederea subalternului în lucrul său, în necesitatea îndeplinirii lui.

4) îndeplinirea unui lucru care nu-i permite lucrătorului să-şi manifeste din plin potenţialul său, înclinaţiile personale.

5) Condiţiile ne satisfăcătoare de lucru - zgomot, temperatura nefavorabilă etc.

6) Viaţa personală a fiecărui lucrător - moartea unui om apropiat, o boală, ieşirea la pensie, căsătoria, probleme financiare, relaţiile cu prietenii etc.

Pentru lucrătorii care des nimeresc în situaţie de stres, teoria recomandă unele metode de dirijare a stresului:

1) în activitatea de conducere trebuie să aveţi unele priorităţi:

- ce e cel mai important, mai esenţial - de îndeplinit în primul rând, după aceasta rezolvarea altor probleme.

2) învăţaţi să spuneţi "nu!" când simţiţi că sarcina e peste măsură de grea, explicaţi conducătorului că înţelegeţi însemnătatea lucrului suplimentar, după aceasta amintiţi-i că îndepliniţi la momentul actual altă poruncă, propuneţi-i ca el să aleagă ce-i mai important.

3) Mult depinde de capacitatea dumneavoastră de a lucra cu conducătorul - acceptaţi problemele lui, explicaţi-i greutăţile dumneavoastră, mergeţi la cooperare şi nu la confruntare, convingeţi-l de importanţa lucrului dumneavoastră, de supraîncărcarea şi neputinţa îndeplinirii unui lucru suplimentar.

4) Nu le permiteţi şefilor să vă de-a cerinţe-ordine contradictorii, nu vă străduiţi degeaba, nu încercaţi să le îndepliniţi, propuneţi-i ca el însuşi să decidă care-i sarcina principală, însă nu încercaţi să manifestaţi agresiune.

5) Anunţaţi conducătorul, că nu înţelegeţi ce se cere de la dumneavoastră, de aceea vreţi să concretizaţi, aveţi unele propuneri cu privire la problemă.

6) încercaţi să discutaţi cu conducătorul despre lucrul dumneavoastră, mai ales despre cauzele, factorii influenţa cărora nu permite să primiţi o satisfacţie de la lucru, convingeţi-l că sunteţi în stare să îndepliniţi un lucru mai important.

7) Căutaţi şi rezervaţi în regimul dumneavoastră de lucru pauze de odihnă şi recreaţie. Ieşiţi la vreme de la lucru, în unele cazuri abandonaţi-l chiar.

Aflându-vă în calitate de conducător, trataţi pe subalterni cu următoarele metode (pentru a-i ocoli de stres):

1) Studiaţi şi apreciaţi calităţile, capacităţile şi aptitudinile personale, individuale ale subalternilor, întotdeauna căutaţi să le daţi misiuni care ar corespunde potenţialului lor, delegaţi-le o parte din drepturile dumneavoastră, dacă sunteţi convins că le vor folosi raţional.

2) Nu-i pedepsiţi pe subalterni, dacă ei nu pot îndeplini un lucru suplimentar, dacă au argumente convingătoare.

3) Folosiţi pe deplin aşa resursă ca informaţia, concretizaţi drepturile şi obligaţiile fiecărui subaltern în parte.

4) Practicaţi acel stil de conducere, care corespunde condiţiilor de azi, curente.

5) Stimulaţi subalternii pentru lucrul calitativ.

6) Dezvoltaţi la subalterni capacităţile şi calităţile lor, discutaţi cu ei problemele lor de serviciu.

Stilul de viaţă şi stresul se află într-o dependenţa reciprocă, aşa pot fi menţionate persoanele care activează în condiţiile unui stres "cronic":

- nimeresc permanent în situaţie de stres;

- cu greu înving greutăţile apărute în viaţă;

- îndeplinesc un lucru monoton, ne interesant, ne apreciat;

- permanent se află în criză de timp;

- se neliniştesc în aşteptarea schimbărilor viitoare;

- au unele deprinderi dăunătoare - fumează, nu practică sportul, lucrul fizic etc.;

- practică un mod de viaţă monoton - numai lucru;

- nu folosesc şi nu acceptă gluma, umorul;

- stresul, greutăţile le primesc "închis" şi sunt pasivi, nu se împotrivesc, nu încearcă "să le învingă".

Personalitatea ce poate ocoli şi dirija stresul:

- ştie a-l evita şi acceptă numai "stresul de creaţie";

- cunoaşte şi foloseşte căi de ocolire, de recreare;

- caută să nu nimerească în condiţii, care pot crea stresul, îşi stimează prietenii, conducătorul;

- nu permite conducătorului să-i încredinţeze misiuni de lucru ne interesante, monotone, ne apreciate;

- foloseşte timpul raţional, cu pauze;

- schimbările le foloseşte în folosul său;

- se strădui să-şi menţină o bună formă fizică;

- nu uită şi de alte aspecte ale vieţii (sportul, hobby etc.);

- acceptă gluma, umorul;

• tot potenţialul său e orientat spre învingerea greutăţilor.