Etapele planificării strategice.
Priorităţile planificării strategice.
1. Prognozează viitorul: problemele posibilităţii.
2. Asigură conducerea superioară cu mijloace pentru crearea planurilor de lungă durată, creează baza pentru luarea deciziilor.
3. Ştiind scopurile organizaţiei, managerii pot determina metode efective pentru acţiuni.
4. Planificarea strategică micşorează riscul la luarea deciziilor.
Managerii, bazându-se pe decizii planificate, micşorează riscul adoptării deciziilor incorecte privind posibilităţile organizaţiei sau privind mediul ambiant.
Pentru a înfăptui planificarea strategică sistemul managerial contemporan evidenţiază următorii factori:
1. Secţia de planificare, nu prea mare (5-6) oameni, se completează cu planificarea nivelară;
2. Termenul optim de aplicare a planificării strategice - 10 ani.
3. Planul strategic se acceptă la consfătuirile anuale ale managerilor superiori.
4. Planul anual se completează cu planul financiar anual. Planurile sunt prezentate în scris.
Formularea planului strategic reprezintă o pregătire minuţioasă pentru viitor, algoritmul poate fi redat cu ajutorul schemei:
Succesiunea planificării strategice.
Esenţa misiunii. Misiunea are o însemnătate primordială, fiindcă pe baza ei se elaborează scopurile organizaţiei, care la rândul lor alcătuiesc o bază pentru procesul decizional al organizaţiei.
Misiunea detalizează statutul firmei şi asigură direcţiile de activitate strategică la diferite niveluri manageriale.
Formularea misiunii firmei are următorul conţinut:
1. Sarcina firmei - tipul ei de activitate.
2. Mediul ambiant - influenţa lui asupra activităţii firmei determină principiul ei de lucru.
3. Cultura organizaţiei - dezvoltarea morală a firmei, etica în relaţiile interne şi externe.
De exemplu, misiunea Băncii - constă în contribuirea la dezvoltarea economică şi creşterea bunăstării asociaţiilor ce deservesc cetăţenii pe baza acordării serviciilor bancare calitative în aşa fel şi în aşa volum care corespunde standardelor profesionale şi etice, asigurând un bun profit acţionarilor.
Alegerea misiunii. E necesar de menţionat că profitul e problema interioară a organizaţiei, şi practic nu este evidenţiat în celelalte misiuni ale firmei.
Organizaţia (firma) acţionează ca un sistem deschis numai în cazul când misiunea sa corespunde cerinţelor mediului ambiant.
Pentru a alege misiunea, managerii trebuie să răspundă la 2 întrebări:
1) cine sunt clienţii noştri?
2) ce necesităţi suntem în stare să le satisfacem?
Consumatorul este cel care beneficiază de serviciile organizaţiei; din această cauză misiunea trebuie să corespundă necesităţilor consumatorului.
Henri Ford, ştiind necesitatea consumatorului, a formulat misiunea sa astfel mai multe automobile ieftine, iar Teodor Levit presupune că căile ferate şi-au pierdut capacitatea de a concura, fiindcă managerii au determinat drept misiune a lor exclusivă organizaţia căilor ferate dar nu de transport în general. Ei n-au prevăzut aşa factori:
- schimbarea tehnologică, apariţia concurenţei;
- n-au apreciat corect dezvoltarea transportului auto, aerian, maritim.
De exemplu: principalul factor de bancrotizare a firmei "Peun Reiloud" a fost orientarea numai la căile ferate.
Ştiinţa managerială cunoaşte 6 categorii de valori. Scopurile şi valorile misiunii (vezi Tabela 1)
Scopurile organizaţiei sunt formulate pe baza misiunii şi anumitor valori. Scopurile trebuie să aibă următoarele caracteristici:
- să fie concrete şi măsurabile
- să fie orientate în timp, să aibă orizont concret de prognozare:
a) Scop de lungă durată - 5 ani
b) de scurtă durată - 1 an
c) de durată medie de la 1 an până la 5
Să fie posibile , realizabile, reale.
Să aibă domeniile sale:
profit
pieţe
productivitate
producţie
resurse financiare
resurse materiale
cercetări şi realizarea inovaţiilor
organizare
resurse umane
răspundere socială.