4. Funcţiile managementului.

1. Funcţia de planificare. Planificarea strategică.

2. Funcţia de organizare.

3. Funcţia de motivare.

4. Funcţia de control.

1. Funcţia de planificare. Planificarea strategică.

Planificarea ca funcţie a procesului de conducere e tratată de Taylor ca un rezultat al diviziunii muncii - intelectuale şi fizice. în cartea sa "Principiile conducerii ştiinţifice" (1911) el scria: între lucrători şi conducător există diviziunea muncii şi a răspunderii. Conducătorul îndeplineşte lucrul pentru care dânsul este mai pregătit, decât muncitorii care vor lucra mai efectiv, productiv dacă lucrul lor va fi din timp planificat de către conducător."

H.Fayol analizează funcţia de planificare în felul următor: "A conduce înseamnă a prognoza, a planifica din timp", şi "...planul este în acelaşi timp rezultatul prognozat şi direcţiile de acţiune, şi metodele ce se vor folosi".

Planificarea ca funcţie a conducerii cuprinde 6 etape:

1) scopul şi estimarea lui.

2) determinarea premiselor de bază (condiţiilor);

3) realizarea alternativelor;

4) alegerea alternativei optime;

5) începutul realizării planului;

6) realizarea şi controlul realizării.

În practica managementului contemporan se folosesc, la nivel de conducător al firmei, ca regulă, 7 variante de planuri:

1) plan - scop sau scop;

2) program;

3) normativ;

4) regulă, regulament;

5) procedură;

6) metoda;

7) deviz de cheltuieli.

1) Ţel, scop sunt stabilite de conducerea firmei, care arată direcţia dezvoltării ei. P. Odiorn clasifică scopurile care se realizează în procesul conducerii în patru grupe:

1) scop inovator - nou;

2) scop pentru rezolvarea problemei date;

3) scop pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

4) scop de autoperfecţionare.

Scop sau scop inovator - realizarea lui necesită folosirea în procesul de conducere a metodelor noi, elementul ştiinţific, mijloace tehnice, analize, cercetarea noilor pieţe de desfacere a producţiei.

Scop pentru rezolvarea problemei - scopul, obiectivul final al oricărui proces.

Scop de serviciu - cu ajutorul lui conducătorul poate să-şi aprecieze lucrul său, de exemplu: "În luna septembrie am de ţinut o consfătuire cu managerii filialelor.

Autoperfecţionarea - analiza greşelilor proprii şi lichidarea lor.

2) Planuri-programe - noţiunea de program este mai vastă ca noţiunea de ţel, scop. Programul este o parte a planului, care determină timpul, rezultatul şi mijloacele folosite de lucrători pentru a atinge scopul, ţelul. Drept exemplu de program poate fi dat sistemul de legalizare a contractelor cu furnizorii, procesul de cumpărare şi instalare a utilajului.

3) Normative - planurile ce se folosesc pentru măsurarea, aprecierea cantităţii şi calităţii lucrului îndeplinit.

4) Plan - regulă sau regulament - apreciază limitele acţiunii aparatului de conducere. De exemplu, în unele firme funcţionează asemenea reguli:

- e interzisă primirea cadourilor de la reprezentanţii altor firme - furnizori ai firmei;

- fiecărui lucrător care are un stagiu de lucru mai mare de 5 ani la firma dată i se acordă o săptămână în plus la concediu.

5) Procedura - algoritmul (schema) îndeplinirii, realizării operaţiilor, mişcărilor în procesul de lucru. Procedura aprobării deciziei:

- etapa informativă;

- logică;

- organizatorică;

- tehnică.

6) Plan-metodă - procedeul, modelul, modul de executare a deciziei cu ajutorul realizării unor operaţii.

7) Plan ca deviz de cheltuieli - planificarea cheltuielilor pe o anumită perioadă.

În teoria şi practica managementului se foloseşte şi noţiunea de planificare strategică.

Planificarea strategică determină toate funcţiile manageriale; procesul planificării strategice asigură baza dirijării cu organizaţia şi membrii ei.

Planificarea strategică reprezintă o totalitate de acţiuni şi decizii ale managerilor, care dau o posibilitate de a elabora strategii specifice pentru organizaţie în vederea atingerii scopurilor. Planificarea strategică - totalitatea de acţiuni şi decizii pentru atingerea scopurilor.

Piter Loranj vede în planificarea strategică un instrument pentru adoptarea deciziei.

Planificarea strategică constă din 4 feluri de activităţi mangeriale:

1. Repartizarea resurselor.

2. Adaptarea la mediul ambiant.

3. Coordonarea internă.

4. Prevederea organizaţională.

Procesul planificării strategice poate fi reprezentat astfel: (vezi schema 5)

Strategia - este un plan complex pentru formarea căruia managementul trebuie să cunoască următoarele principii:

1. Strategia este formulată şi elaborată de managerii superiori. Realizarea ei este prerogativa tuturor nivelelor manageriale.

2. Planul strategic se elaborează drept perspectivă firmei.

3. Planul strategic trebuie să se bazeze pe cercetări minuţioase, profunde şi pe date factologice. Firma trebuie să adune informaţii despre: ramură, peţii, concurenţă.

4. Planul strategic trebuie să fie elaborat nu numai ca un program integral, dar şi ca un program mobil, flexibil.