4. Falimentul întreprinderilor în condiţiile de concurenţă rigidă.

Prin falimentul (insolvabilitatea) întreprinderii se subînţelege incapacitatea ei de a satisface cerinţele creditorilor privind plata mărfurilor (lucrărilor, serviciilor), inclusiv incapacitatea de a achita plăţile obligatorii în buget şi fondurile nebugetare în legătură cu faptul că datoriile debitorului depăşesc valoarea bunurilor sale sau din cauza structurii nesatisfacătoare a structurii bilanţului debitorului. Falimentul se consideră ca atare după recunoaşterea de către judecată a insolvabilităţii întreprinderii sau după ce debitorul şi-a anunţat insolvabilitatea la lichidarea binevolă a întreprinderii. Temeiul pentru intentarea acţiunii cu privire la falimentul întreprinderii îl constituie cererea debitorului ori a creditorului (creditorilor), precum şi din partea procurorului.

În rezultatul examinării cazului judecata adoptă una din următoarele decizii:

1. Despre recunoaşterea falimentului debitorului şi deschiderea procedurii de concurs;

2. Despre reorganizarea întreprinderii, ce include administrarea externă a bunurilor întreprinderii şi asanarea (redresarea) ei;

3. Despre înţelegerea amicală, când debitorul şi creditorii ajung la înţelegerea de a se amâna sau a se achita în rate plăţile ce se cuvin creditorilor sau a se reduce datoriile.

În cazul că se recurge la administrarea externă a bunurilor debitorului judecata desemnează (În caz de necesitate - prin concurs) gestionarul de arbitraj al întreprinderii (de specialitate economist, jurist sau o persoană cu bogată experienţă administrativă). Persoanele oficiale din administraţia întreprinderii-debitor sau a creditorului nu pot candida la funcţia gestionarului de arbitraj.

Gestionarul e arbitraj îşi asumă următoarele funcţii şi sarcini:

Administrarea întreprinderii-debitor în baza obligaţiunilor şi drepturilor acordate conducătorului întreprinderii prin actele legislative respective;

înlăturarea în caz de necesitate a conducătorului întreprinderii de la conducerea întreprinderii-debitor;

Angajarea şi concedierea lucrătorilor în corespundere cu cerinţele Codului muncii;

Dispunerea de patrimoniul întreprinderii-debitor;

Convocarea adunării (comitetului) creditorilor;

Elaborarea programului de administrare externă a bunurilor debitorului şi organizarea realizării acestui program;

Exercitarea altor funcţii prevăzute de Legea cu privire la faliment.

Adunarea creditorilor poate forma comitetul creditorilor şi stabili funcţiile lui. Această adunare este convocată de către gestionarul de arbitraj şi despre deciziile ei se comunică judecăţii arbitrilor.

Dacă după expirarea unui anumit termen prevăzut în Legea cu privire la faliment scopul administrării externe a bunurilor debitorului este atins sau, invers, dacă gestionarul de arbitraj s-a convins că atingerea acestui scop este imposibilă, le se adresează judecăţii arbitrilor cu cererea despre încheierea administrării externe a bunurilor debitorului.

Dacă se constată că există posibilităţi reale de a restabili solvabilitatea întreprinderii-debitor, judecata arbitrilor ia decizia cu privire la efectuarea asanării acestei întreprinderi, în care scop se anunţă concursul respectiv. La concurs se admit persoanele juridice (inclusiv străine) şi fizice, precum şi membrii colectivului de muncă al întreprinderii-debitor. Participanţii la asanare convoacă o adunare, la care se elaborează un acord, conţinând obligaţiunea de a se asigura satisfacerea cerinţelor tuturor creditorilor în termenele convenite cu ei, indicaţiile cu privire la durata perioadei de asanare, precum şi la distribuirea între participanţii la asanare a responsabilităţii faţă de creditori.

Atingerea obiectivelor asanării îI permite gestionarului de arbitraj să înainteze cererea de încheiere şi sistare a acţiunii cu privire la insolvabilitatea (falimentul) întreprinderii. Concomitent rămân în vigoare toate drepturile participanţilor la asanare, stabilite în acordul despre asanare.

Dacă însă debitorul este recunoscut falimentar (insolvabil) şi se adoptă decizia despre deschiderea procedurii de concurs, apoi intervin următoarele consecinţe juridice:

• se interzice transmiterea sau înstrăinarea în alt mod a bunurilor debitorului (cu excepţia cazurilor când înstrăinarea este autorizată de adunarea cerditorilor), şi stingerea datoriilor acestuia;

• intervin termenele de achitare a tuturor creanţelor debitorului;

• se suspendează calcularea penalităţilor şi dobânzilor la toate tipurile de datorii ale întreprinderii-debitor.

Totodată gestionarul de arbitraj:

- capătă dreptul de a dispune de bunurile debitorului;

- face analiza stării financiare a debitorului, studiază temeinicia cerinţelor din partea creditorului, le recunoaşte sau le respinge;

- formează masa pasivă, inclusiv desfăşoară activitatea de încasare a datoriei de debitor;

- prezintă judecăţii arbitrilor şi creditorilor informaţia necesară cu privire la starea financiară a debitorului şi a bunurilor sale la momentul deschiderii procedurii de concurs;

- exercită funcţiile de administrare a întreprinderilor-debitor;

- formează componenţa comisiei de lichidare şi dirijează activitatea ei;

- convoacă adunarea creditorilor.

La adunarea creditorilor au dreptul să participe creditorii, gestionarul concursului, reprezentantul colectivului de muncă al întreprinderii-debitor şi debitorul. Dreptul de decizie îl au numai creditorii participanţi la concurs.

Estimarea activelor debitorului şi determinarea mărimii datoriilor lui se face în modul următor: toate bunurile (activele) debitorului, ce figurează în bilanţul contabil sau în documentele ce îl înlocuiesc formează baza pentru formarea masei concursului. În masa concursului se includ obiectele din sfera social-comunală, ce se află la balanţa debitorului, cu excepţia fondului locativ, instituţiilor preşcolare şi a unor obiecte ale infrastructurii de producţie şi comunale de importanţă vitală pentru regiunea dată.

Masa concursului se distribuie în modul următor: cheltuielile legate de procedura concursului şi continuarea activităţii întreprinderii-debitor se sting în primul rând. După acesta cerinţele creditorilor se satisfac în următoarea ordine:

• cetăţenilor, în faţa cărora debitorul poartă răspundere pentru că le-a adus prejudicii vieţii sau sănătăţii lor;

• pentru retribuţia muncii lucrătorilor, defalcările în fondul de pensii, plata indemnizaţiilor etc.

• creditorilor participanţi la concurs;

• stingerea datoriilor etc.