14. Sistemul Complet (după m. Porter)

Cunoştinţele: stocul naţional de cunoştinţe ştiinţifice, tehnice şi de piaţă cu privire la bunurile sau serviciile produse.

Resursele de Capital: cantitatea şi costul capitalului disponibil pentru finanţarea sectorului. Resursele de capital se prezintă sub diferite forme şi depinde de rata de economisire şi de structura pieţelor de capital naţionale.

Infrastructura: tipul, calitatea şi costul folosirii infrastructurii disponibile ce afectează concurenta din sector, inclusiv sistemele de transporturi şi telecomunicaţii, serviciile poştale şi de livrare a coletelor, sistemul de plăţi, sistemul medical, fondul de locuinţe şi instituţiile culturale.

Mix -ul factorilor antrenaţi diferă de la un sector la altul. Avantajul concurenţial a acestor factori depinde de cat de eficient şi eficace sunt antrenaţi ei. Aceasta reflecta alegerile făcute de firmele unei naţiuni privitor la modul de mobilizare a factorilor ca şi a tehnologiilor. şi mai mult, valoarea factorilor poate fi schimbata dramatic de tehnologiile alese. Nu numai cum dar şi unde vor fi antrenaţi aceşti factori contează, deoarece experienţa tehnologica şi cea mai mare parte a resurselor pot fi utilizate intr-o varietate de sectoare.

Pentru a înţelege rolul factorilor pentru avantajul concurenţial este necesar sa distingem intre diferitele categorii de factori. Doua lucruri pot fi menţionate aici. Primul e cel dintre factorii avansaţi şi cei de baza. Factorii de baza includ resursele climaterice, naturale, amplasamentul geografic, muncitorii ne calificaţi sau semicalificaţi. Factorii avansaţi includ infrastructura digitala, personalul cu studii superioare şi institutele de cercetare universitare în disciplinele sofisticate.

Puţini factori sunt cu adevărat moşteniţi de o naţiune. Cea mai mare parte sunt dezvoltaţi de-a lungul timpului prin investiţii. Factorii de baza sunt moşteniţi pasiv sau crearea lor necesita investiţii sociale şi private relativ modeste sau ne sofisticate.

Factorii avansaţi sunt necesari pentru atingerea avantajelor concurenţiale aşa ca diferenţierea produselor sau tehnologiile de producţie patentate. Ei sunt mai deficitari deoarece dezvoltarea lor necesita investiţii mari şi deseori susţinute atât în capitalul uman cat şi în cel fizic.

Al doilea lucru în diferenţierea factorilor este specificitatea acestora. Factorii generalizaţi includ factorii care pot fi antrenaţi în mai multe sectoare. Factorii specializaţi implica personal înalt specializat, infrastructura cu proprietari specifice, cunoştinţe de baza în anumite domenii şi alţi factori cu relevanta pentru câteva sectoare sau chiar pentru un singur sector.

CEREREA: trei atribute mari caracterizează cererea : (1) compoziţia cererii, (2) mărimea şi rata de creştere a cererii, şi (3) mecanismul prin care preferinţele consumatorilor interni sunt transmise pe pieţele externe.

Exista 3 caracteristici a compoziţiei cererii:

• structura pe segmente de consumatori a cererii;

• existenta consumatorilor sofisticaţi şi exigenţi;

• daca sectorul poate sa anticipeze necesităţile consumatorilor.

Mărimea şi rata de creştere a cererii pentru produsele/serviciile sectorului arată cum a evoluat acesta de-a lungul timpului, investiţiile care au fost efectuate, existenta efectelor economiilor de scara , existenta consumatorilor independenţi, cum a apărut cererea pentru produsele sectorului, maturitatea/saturarea cererii-toate acestea examinate prin implicaţiile care le-au avut asupra evoluţiei sectorului.

Exista şi a treia caracteristica a cererii şi anume modalităţile prin care condiţiile cererii interne contribuie la internaţionalizarea cererii interne şi împing produsele şi serviciile la export.

Efectul condiţiilor de cerere asupra avantajului concurenţial depinde de asemenea şi de alte părţi a diamantului.

Sectoarele înrudite: al treilea mare factor a avantajului naţional dintr-un sector îl reprezintă prezenta sectoarelor furnizoare sau a celor înrudite care sunt competitive pe plan internaţional.

Prezenta sectoarelor furnizoare competitive pe plan internaţional creează avantaje pentru sectoarele din aval în câteva moduri. Primul e prin accesul eficient, timpuriu, rapid şi uneori preferenţial la materiile prime cu cele mai mici costuri. Al doilea mod tine de coordonarea continua care exista dintre furnizori şi sector. Dar cel mai important beneficiu îl reprezintă existenta procesului de inovare şi modernizare continuu.

Prezenta intr-o naţiune a sectoarelor competitive care sunt înrudite deseori conduce la noi sectoare concurenţiale pe plan internaţional. Sectoarele înrudite sunt acele sectoare în care firmele pot coordona şi partaja activităţi din lanţul valoric în procesul concurenţial, sau acelea care implica produse care sunt complementare (calculatoarele şi soft-u corespunzător). Partajarea activităţilor poate avea loc în dezvoltarea tehnologiilor, producţie, distribuţie, marketing sau deservire.

Strategia firmei, structura şi rivalitatea: reliefarea caracteristicilor dominante a fiecărui sector, a forţelor care au influenţat major structura concurenţial a sectorului, enumerarea principalilor concurenţi şi reliefarea factorilor cheie a succesului competitiv vor fi tratate pe larg în capitolele următoare.

Evenimentele aleatorii: în istoria multor sectoare un rol important l-au avut de jucat şi evenimentele aleatorii. Acestea sunt întâmplări care au puţin de-a face cu circumstanţele dintr-o naţiune şi sunt deseori în afara puterii de intervenţie a firmelor. Câteva exemple care sunt importante mai ales pentru avantajul concurenţial ţin de :

• actele de invenţii;

• discontinuităţile majore;

• discontinuităţile preturilor materiilor prime;

• schimbări importante pe pieţele financiare mondiale şi a ratelor de schimb;

• restrângerea cererii mondiale sau regionale;

• deciziile politice ale guvernelor străine;

• războaiele

Rolul guvernului: rolul real pe care îl joaca guvernul este de a influenţa cei patru determinanţi ai diamantului.

Guvernul poate influenţa (si poate fi influenţat) de fiecare din cei patru determinanţi fie în sensul dorit, fie în cel ne dorit. Factorii de producţie sunt influenţaţi prin subvenţii, politici cu privire la pieţele de capital, învăţământ ş.a.m.d. Rolul guvernului în modelarea condiţiilor de cerere este mult mai subtil. Organismele guvernamentale stabilesc normative şi standarde sau reglementari care împuternicesc sau influenţează necesităţile consumatorilor.

Guvernul poate modela circumstanţele sectoarelor furnizoare sau susţinătoare. Politicile guvernamentale, de asemenea, mai influenţează strategia firmei, structura şi rivalitatea prin astfel de mecanisme ca reglementările referitoare la pieţele de capital, politicile de impozitare şi legile de antimonopol.

Guvernul, la rândul lui, poate fi influenţat de aceşti determinanţi. Optimile referitoare la unde sunt efectuate investiţiile în învăţământ sunt influenţate de un număr de concurenţi locali. Cererea mare internă pentru un anumit produs poate conduce la o introducere mai timpurie a standardelor de siguranţă. Clar, guvernul poate influenta şi poate fi influenţat cu/de cei 4 determinanţi aşa cum se vede în figura 2-1, aceste influente fiind reprezentate prin linii întrerupte.

Deoarece sectoarele diferă mult în caracterul lor de baza, analiza concurenţial începe cu reliefarea trasaturilor economice dominante a sectorului. Factorii de luat în consideraţie sunt de obicei aceeaşi:

• Mărimea pieţei: pieţele mici nu atrag competitori mari /noi; pieţele mari atrag interesul marilor corporaţii pentru achiziţionarea companiilor cu poziţii competitive formate în sectoarele atractive;

• Orizontul rivalităţii concurenţiale: concurenta poate fi locala, regională, naţională şi globală;

• Rata de creştere a pieţei: creşterea rapida da naştere la noi întrări; încetinirea creşterii plodeşte o rivalitate intensa şi ieşirea firmelor mai slabe;

• Ciclul de viata a sectorului;

• Surplusuri sau dificile de capacităţi de producţie: surplusurile fac preturile şi marjele de producţie mai mici; deficitele le fac mai mari;

• Numărul rivalilor şi mărimile lor relative: acest indicator reflecta gradul de fragmentare sau de concentrare;

• Profitabilitatea sectorului: sectoarele cu profituri mari atrag intrări noi, in timp ce condiţiile presante încurajează ieşirea;

• Numărul şi mărimea cumpărătorilor;

• Inovarea tehnologică;

• Caracteristicile produsului;

• Economiile de scara:

• Efectele curbei de experienţa;

• Rata de inovare a produsului;

• Gradul de diferenţiere a produselor.

Caracteristicile economice a unui sector sunt importante din cauza implicaţiilor pe care le au asupra strategiei. De exemplu, când sectorul înregistrează investiţii mari în fabrici şi echipamente, firma poate uşura povara costurilor fixe mari prin urmărirea unei strategii care ar promova un grad înalt de utilizare a capacităţilor de producţie şi ar genera mai multe venituri la 1000 lei investiţii. Astfel, liniile aeriene aplica strategii care ar reduce timpul de staţionare la pământ (mai multe zboruri pe zi cu acelaşi avion) şi prin diferenţierea tarifelor pentru completarea locurilor, care altfel ar rămâne ne ocupate. în sectoarele bunurilor de larg consum aşa ca cele a beri, a fast-food-urilor , a anvelopelor unde exista economii de scara considerabile datorita unor reţele de distribuţie extensive şi a unei publicităţi naţionale sau chiar internaţionale, strategiile concurenţiale vor fi orientate spre obţinerea unui acces de distribuţie puternic şi spre captarea unor cote de piaţă cat mai mari pentru a fi în stare sa suporte cheltuielile cu publicitatea de sute de milioane.

Trăsăturile economice ne spun multe despre natura mediului sectorial, dar aproape nimic despre modul în care ar putea evolua. Toate sectoarele sunt caracterizate prin tendinţe şi dezvoltări noi, care gradual sau mai rapid produc schimbări destul de importante pentru a solicita firmelor participante sa răspundă în mod corespunzător. Ce se întâmpla şi de ce se întâmpla sunt întrebările la care voi încerca sa răspund în capitolul pe care îl citiţi.

Ciclul de viata al produsului este cel mai popular şi cel mai familiar concept folosit în explicarea evoluţiei unui anumit sector de activitate. Conform acestui concept sectorul trece printr-un număr de etape sau faze-lansare. creştere, maturitate şi declin-ilustrate în figura de mai jos: