Organizaţia a, managerii au sfera de control egală cu 2 şi 5 niveluri manageriale
O rganizaţia b, sfera de control egală cu 4 şi 3 niveluri manageriale.
Clasificarea tehnologiei după Tompson:
1. Tehnologia în flux multiramurală
2. Tehnologia intermediară (activitate bancară)
3. Tehnologia intensivă (folosirea metodelor speciale).
Un alt factor principal al organizaţiei sunt oamenii. Managerul realizează scopurile firmei numai prin oameni. Algoritmul influenţei manageriale e dat în schema 19.
Influenţa managerială.
Comportarea omului în societate şi la lucru este rezultatul corelaţiilor între caracteristicile individuale şi mediul ambiant. Caracteristicile individuale sunt foarte variabile. Putem alege unele dintre ele:
- capacităţi - capacitatea de a efectua, executa o muncă mai bine, care în mare măsură depinde de potenţialul intelectual şi fizic
- predispoziţie şi talent
- necesităţi (starea psihologică, senzaţia fiziologică)
- aşteptare (se bazează pe experienţa şi aprecierea situaţiei reale)
- imaginaţie (imaginarea conştientă intelectuală a stimulentelor prin senzaţii)
- comportarea, punctul de vedere
- valorile
- influenţa mediului asupra personalităţii şi comportării sale
- grupe - formale şi neformale
- liderii
Toate aceste mărimi variabile în procesul managerial trebuie să fie analizate într-o dependenţă reciprocă:
Interdependenţa factorilor interni ai organizaţiei.
Asemenea sisteme manageriale sunt numite sisteme socio-tehnice (socială - oamenii + tehnică - tehnologia)
Importanţa analizei influenţei factorilor mediului exterior (ambiant) asupra activităţii (firmei) a fost evidenţiată de şcoala sistemică la sfârşitul anilor 50, sec. XX.
Elver Eibing scria "Mediul exterior al organizaţiei tot mai mult devine izvorul problemelor pentru managerii contemporani". Managerii trebuie să ţină cont de mediul extern, fiindcă organizaţia ca sistem deschis depinde de el din punct de vedere a resurselor, cadrelor, energiei etc.
Pentru a supravieţui, organizaţia trebuie să se acomodeze, să se aclimatizeze la schimbările mediului.
Mediul intern al organizaţiei include aşa elemente:
1. Consumatori
2. Concurenţi
3. Organizaţii guvernamentale
4. Furnizori
5. Organizaţiile financiare şi de resurse de muncă
Mediul influenţei indirecte Elementele mediului ambiant pot fi delimitate în 2 grupe:
1. Mediul influenţei directe
2. Mediul influenţei indirecte
Influenţa mediului extern.
F actorii principali ai mediului ambiant.
Caracteristica mediului ambiant:
1) Factorii mediului extern sunt reciproc dependenţi. Aşa criza petrolului în anii 70 a cauzat creşterea preţului de materie primă şi, ca rezultat, au crescut preţurile la multe mărfuri, iar firmele producătoare de automobile erau la hotarul falimentului; în acelaşi timp pentru alte firme situaţia era favorabilă: firmele producătoare de materiale de izolare termică, ce elaborau tehnologii noi au avansat.
Legătura reciprocă a diferitor factori a mediului ambiant transformă mediul organizaţiei într-un mediu schimbător şi-i impune pe manageri să ţină cont şi să adapteze activitatea firmei la influenţa lor .
2) complicitatea mediului ambiant - numărul factorilor de influenţă directă şi indirectă creşte permanent, putem afirma că organizaţia are un mediu ambiant complicat.
3) Mediul mobil - schimbările atât calitative, cât şi cantitative în mediul ambiant se produc cu o viteză rapidă mai ales în aşa ramuri ca: chimică, electronică, farmaceutică.
4) Neclaritatea mediului ambiant - managerii firmei nu sunt în stare să posede toată informaţia despre factorii externi, dar numai o parte din ea.
Mediul influenţei directe:
Furnizorii - dependenţa dintre organizaţie şi furnizori este cea mai directă influenţă a mediului ambiant, primirea resurselor de peste hotare poate fi convenabilă din punct de vedere a preţurilor, calităţii sau cantităţii, dar şi periculoasă din punct de vedere a mobilităţii mediului - schimbarea cursului valutar, instabilitatea politică etc.
Materiale - organizaţiile depind de furnizarea neântreruptă a materialelor, nefurnizarea cărora poate aduce la faliment.
Capital - pentru înflorire firmei este necesar nu numai de furnizori şi materiale, dar şi de capital; investitorii potenţiali sunt: băncile, programele de stat, acţionari.
Resurse muncitoreşti - pentru activitatea efectivă este necesar de avea o forţă de muncă, de specialitatea şi calificarea necesară. Fără oameni, care sunt capabili să folosească tehnologia complicată, capitalul şi materialele nu valorează nimic.
Din această cauză în multe firme selectarea şi susţinerea managerilor şi specialiştilor talentaţi a devenit o problemă primordială.
L
egile
şi organele de stat - statul reglementează activitatea firmelor:
sistemul impozitar, leafa minimală, durata zilei de muncă, durata
concediului etc.
Consumatorii - P.Drucher spune, că scopul businessului e de-al crea pe consumător. Organizaţia supravieţuieşte atunci, când ea găseşte consumatori şi le satisface necesităţile.
Concurenţii - luptă pentru consumator, pentru selectarea managerilor talentaţi, pentru pieţele de desfacere etc.
Concurenţii sunt în stare să influenţeze asupra preţului, condiţiilor de muncă, sistemului de remunerare.
Sectorul de activitate a unei companii, indiferent daca concura în domeniul producţiei sau a serviciilor, reprezintă un grup de competitori producători de produse sau prestatori de servicii care concura direct unele cu altele şi care operează pe un anumit spaţiu geografic bine determinat. Un sector de activitate distinct cuprinde produsele la care sursele avantajului concurenţiale sunt similare. Crearea avantajului concurenţiale depinde mult de 4 atribute care modelează mediul în care firmele concura promovând sau împiedicând crearea avantajului concurenţiale. Descrierea evolutiva a sectorului de activitate prin prisma acestor factori va permite o mai buna cunoaştere a specificului şi naturii sectorului respectiv:
Rolul evenimentelor aleatorii şi a guvernului vor fi prezentate ulterior.
FACTORII DE PRODUCTIE: Descrierea sectorului de activitate porneşte de la enumerarea principalilor factori de producţie care participa la obţinerea produsului finit:
Resursele Umane: cantitatea, abilităţile şi cheltuielile cu personalul (inclusiv organele de Management) , luând în consideraţie orele normate de lucru şi etica de lucru. Resursele Umane pot fi divizate după o imensitate de categorii aşa ca lăcătuşi, ingineri, programatori ş.a.m.d.
Resursele Fizice: abundenta, calitatea, accesibilitatea şi costul pământurilor naţionale, a apei, a depozitelor de resurse minerale şi de materiale lemnoase, a lacurilor de pescuit şi a altor caracteristici fizice. Condiţiile climaterice pot fi considerate ca o parte a resurselor fizice naţionale, la fel şi amplasamentul şi mărimea şi aşezarea geografica.