1. Trăsăturile comune ale organizaţiilor complexe.

Organi-zaţii	Materiale	Tehnologii	Oameni	Informaţii
IBM (producere)	Semiconductoare, metale, masă plastică	Liniile de amplasare, construire	Inginerii programatori, managerii, vânzători, amplasatori	Darea de seamă de realizare a cercetării, darea de seamă despre defecte
Mac-Donald’s (producere – deservire)	Carne, cartofi, chifle, hârtie	Pregătire mecanizată a mâncării (utilaj de bucătărie)	Managerii restaurantului, măcelari, vânzători	Darea de seamă de realizare, evidenţă în depozit, darea de seamă a cheltuielilor pentru procurarea produselor
Federal Expres (servis comercial)	Plicuri, etichete pentru adrese	Computere, avioane reactive, autocamioane	Şoferi pentru livrare, operatori pentru computere, piloţi, mecanici	Informaţia unde se află încărcătura, cheltuieli, cifra de afaceri

Procesul prelucrării resurselor îl vom analiza pe baza firmei I.B.M., care produce computatoare. Acest proces are următorul algoritm.

1) folosirea fondurilor acţionarilor şi creditelor băncilor;

2) procurarea materiei prime;

3) etapa tehnologică;

4) stimularea şi remunerarea lucrătorilor;

5) producerea computatoarelor;

6) prelucrarea informaţiei;

7) activitatea de marketing, analiza pieţei;

8) folosirea managementului participativ;

9) activitatea decizorie - relevarea variantelor posibile, alegerea variantelor optime şi realizarea lor.

Deci analiza şi importanţa informaţiei este o cheie a succesului în management. Informaţia se capătă şi se răspândeşte în procesul comunicării (relaţiilor).

Dependenţa de mediul ambiant. Una din cele mai însemnate caracteristici a organizaţiei este legătura reciprocă cu mediul înconjurător. Organizaţia în activitatea sa depinde de mediul ambiant - consumatori, concurenţe, sindicate etc.

Factorii principali ai mediul ambiant:

- condiţiile economice;

- consumatori;

- sindicate;

- actele guvernamentale;

- legislaţia;

- organizaţiile concurente;

- sistemul de valori ale societăţii;

- opinia socială;

- tehnica şi tehnologia.

Toţi aceşti factori influenţează asupra organizaţiei; aşa de exemplu, introducerea automatizării asigură priorităţi în lupta de concurenţă. Dar pentru aplicarea acestei tehnologii, firma are nevoie de specialişti, care au anumite deprinderi şi un anumit concept, pe care nu toţi lucrătorii îl acceptă. Dacă conjunctura economică se schimbă şi pe piaţa specialiştilor e concurenţă, firma va fi nevoită să mărească salariul pentru a căpăta aceşti specialişti. încheind contract, organizaţia trebuie să acţioneze conform legislaţiei care nu permite discriminare după vârstă, gen, rasă. şi toţi aceşti factori se schimbă permanent.

O importanţă mare pentru organizaţie o are faptul că dependenţa de mediul ambiant nu poate fi influenţată sau dirijată de managerii firmei. Aşa managerii firmei I.B.M. nu pot împiedica firma japoneză să pătrundă pe piaţa americană cu o schemă integrală, ce aduce la uzare morală a producţiei firmei I.B.M.

Firma "Mac-Donalds" nu poate interzice guvernului ridicarea salariului minimal, ce duce la mărirea cheltuielilor pentru forţa de muncă cu multe milioane pe an. De aceea în fiecare an managerii superiori sunt nevoiţi să ţină cont de mulţi noi factori ai mediului ambiant.

Pentru a avea succes, firma trebuie să concureze pe pieţe străine, să lupte cu firme străine pe piaţa naţională. Aceasta cere de la manageri înţelepciune, profesionalism, asimilare a noi domenii de legislaţii, a sistemelor de valori din alte ţări.

Diviziunea muncii. Această caracteristică a organizaţiei este cea mai evidentă; aşa, de exemplu, dacă în organizaţia, care constă din doi oameni şi activează pentru atingerea unui scop comun, aceşti oameni împart tot lucrul între ei, în organizaţia din doi oameni, care are ca scop să plece în mare cu luntrea, membrii ei o să împartă lucrul aşa: unul o să fie la cârma luntrii, altul o să aibă grijă de pânze.

Diviziunea muncii, în elemente, se numeşte diviziunea orizontală a muncii, ce permite ridicarea productivităţii muncii. Aşa, divizând munca în 12 operaţii firma "Mac-Donalds" deserveşte de 100 ori mai mulţi oameni, decât un restaurant tradiţional cu un bucătar şi 2-3 chelneri.

Subdiviziuni. Organizaţiile complexe folosesc diviziunea orizontală a muncii ca bază formării subsecţiei. Subdiviziunile îndeplinesc sarcini specifice şi au scopuri concrete. Ele pot să aibă denumiri: servicii, secţii şi altele.

De exemplu: Firma "Mac-Donalds" are subdiviziuni speciale pentru fiecare funcţie de bază a organizaţiei, marketing, achiziţii şi reclamă.

O parte de subdiviziuni se formează pe baza principiului geografic, felul de activitate. Fiecare subdiviziune poate să aibă secţii mai mici.

De exemplu: subdiviziunea proprietăţii constante se împarte în subsecţii:

- alegerea locurilor noi pentru întreprinderi;

- administrarea proprietăţii.

În fiecare subsecţie există grupuri conform zonelor geografice, aşa ca: grupa ţărmului de est, grupul California, grupul Europei de Vest.

Ca şi organizaţia în întregime, subdiviziunea ca parte a ei componentă, reprezintă un grup de oameni, activitatea cărora este coordonată şi dirijată conştient pentru a atinge scopul general. Deci organizaţia complexă este alcătuită din organizaţii mici, care sunt special formate pentru scopuri concrete şi legate reciproc şi grupuri neformale care se formează spontan.

Diviziunea verticală a muncii. Munca în organizaţie este divizată în elemente componente pe care trebuie cineva să le coordoneze cu munca grupului echipei, pentru a obţine un rezultat succesiv.

În exemplul cu luntrea este nevoie de încă o persoană, care să joace rolul căpitanului, pentru a coordona manevrele cu cârma şi pânza. Altfel luntrea n-o să ajungă la destinaţie. Deci, organizaţia are 2 tipuri de diviziune a muncii:

- diviziunea în elemente componente, care formează o parte din activitatea comună şi formează diviziunea orizontală.

- diviziunea verticală, care delimitează coordonarea de la activitatea de executare, activitatea pentru coordonarea muncii altor oameni se numeşte dirijare.

Necesitatea dirijării. Pentru atingerea scopurilor organizaţia trebuie să coordoneze sarcinile pe baza diviziunii verticale a muncii, în unele cazuri să schimbe ţelurile, scopurile iniţiale în dependenţă de apariţia unor noi factori şi de schimbările în mediul ambiant.