4. Principiile impunerii

Impunerea reprezintă un complex de măsuri şi operaţii, efectuate în baza legii, care au drept scop stabilirea impozitului ce revine în sarcina unui contribuabil.

Principiile moderne de impunere

1. Principiul impunerii echitabile presupune egalitate în materie fiscală. Se cunoaşte egalitate în faţa impozitelor şi egalitate prin impozit.

• Egalitatea în faţa impozitelor presupune că impunerea să se facă în acelaşi mod pentru toate persoanele fizice sau juridice, indiferent de locul unde domiciliază sau îşi au sediul, deci să nu existe deosebiri de tratament fiscal de la o zona la alta a republicii. Totodată impunerea să se facă în acelaşi mod pentru toate activităţile economice, indiferent de forma de proprietate sau forma juridică în care sunt organizate şi funcţionează. In ultima instanţă, egalitatea în faţa impozitului presupune neutralitatea lui. Se folose;te la impozitarea veniturilor persoanelor juridice, TVA, taxe vamale, accize, ş.a.

• Egalitatea prin impozit presupune diferenţierea sarcinii fiscale de la o persoană la alta în funcţie de: mărimea absolută a materiei impozabile, natura şi provenienţa veniturilor şi altele. Deci, egalitatea prin impozit presupune un tratament diferit al celor neavuţi faţă de cei avuţi, al celor căsătoriţi şi cu copii faţă de ceilalţi. Se foloseşte la impozitarea veniturilor persoanelor fizice.

2. Principiul politicii financiare. De acest principiu ţine stabilitatea şi elasticitatea impozitului.

Un impozit este considerat stabil când nu se modifică, adică nu creşte în raport de sporirea producţiei şi nu scade în fazele de criză, când se reduce materia impozabilă. în realitate, de regulă, încasările din impozite nu prezintă stabilitate, datorită acţiunii de oscilante a legilor economice, care fac ca evoluţia sinuoasă (nestatornică) a producţiei şi desfacerilor să imprime aceeaşi dinamică şi venitului naţional, ca şi încasărilor din impozite.

Un impozit este considerat elastic atunci când este capabil de a se adapta nevoilor bugetare, să poată fi majorat sau diminuat când cheltuielile bugetare cresc sau se reduc. O altă problemă ce ţine de politica financiară constă în a alege tipul şi numărul impozitelor prin intermediul cărora statul urmează sa-şi procure veniturile sale fiscale. Teoretic, statul poate folosi în acest scop un singur impozit sau o multitudine de impozite. Ştiinţa financiară consideră, că practica unui singur impozit astăzi ar fi irealizabilă şi ineficientă, deoarece impozitul respectiv stabilit în funcţie de puterea economică a plătitorului, ar putea genera nemulţumirile, ar accentua tendinţele evazioniste şi de transferare a sarcinii fiscale, iar erorile de impunere ar dezavantaja fie statul, fie plătitorul.

3. Principiul politicii economice

Prin introducerea unui impozit, se urmăreşte nu numai procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice, dar şi utilizarea acestuia ca instrument de impulsionare a dezvoltării unor ramuri sau subramuri economice. Prin mărimea impozitului statul influenţează dezvoltarea sau restrângerea activităţii unor ramuri economice sau a unor activităţi economice, stimulează sporirea producţiei sau a consumului unor anumitor mărfuri, extinde sau limitează relaţiile comerciale cu alte state.

Încurajarea dezvoltării unei ramuri sau subramuri economice poate fi efectuată prin măsuri de ordin fiscal, cum sunt:

• Stabilirea unor taxe vamale ridicate la import;

• Reducerea sau scutirea mărfurilor autohtone de plata impozitelor indirecte;

• Acordarea facilităţilor fiscale întreprinzătorilor care îşi plasează capitalurile în ramurile sau susramurile strategice ş.a.

În vederea creşterii consumului unei anumite mărfi, statul recurge la micşorarea impozitelor indirecte, percepute la vânzarea acesteea. Dacă se urmăreşte reducerea consumului, atunci se majorează cotele impozitelor indirecte aplicate la comercializarea produselor respective.

Extinderea relaţiilor comerciale cu străinătatea poate fi stimulată prin măsuri fiscale, constând în restituirea parţială sau totală a impozitelor indirecte aferente mărfurilor şi serviciilor exportate. Limitarea accesului mărfurilor străine se poate realiza prin practicarea unor taxe vamale cu caracter protecţionist la importul anumitor mărfuri.