2. Clasificarea impozitelor şi taxelor

Impozitele se grupează în baza unor criterii:

• După principalele trăsături de fond şi de formă impozitele se împart in impozite:

a) directe

b) indirecte.

Aceasta este cea mai importanta grupare a impozitelor, atât din punct de vedere theoretic, cât si practic.

• După obiectul impunerii deosebim:

a) impozite pe venit, care afectează veniturile persoanelor fizice sau juridice;

b) impozite pe avere, care afectează bunurile mobiliare sau imobiliare ale contribuabilului;

c) impozite pe consum, care afectează cheltuielile de consum (TVA, accizele)

Daca impozitele pe venit şi pe avere vizează existenţa lor, atunci impozitele pe consum vizează tocmai cheltuirea lor.

• După scopul urmărit la instituirea lor impozitele se grupează în:

a) impozite cu caracter fiscal

b) impozite cu caracter de ordine.

Impozitele cu caracter fiscal sunt instituite în vederea realizării de venituri pentru acoperirea cheltuielilor statului (impozite pe venit, TVA). Impozitele de ordine sunt introduse, în primul rând, pentru limitarea unei acţiuni sau în vederea atingerii unui scop care nu are caracter fiscal (accize la băuturi alcoolice, ţigări etc.)

• După frecvenţa cu care se încasează la buget impozitele pot fi:

a) permanente, când se încasează periodic ( de regulă, anual)

b) incidentale, când se instituie şi se încasează o singura dată (de regulă, în situaţii excepţionale).

• După instituţia care le administrează:

1) în statele de tip federal deosebim:

a) impozite federale

b) impozite ale statelor membre ale federaţiei

c) impozite locale

2) în statele de tip unitar deosebim:

a) impozite gestionate de administraţia centrală de stat

b) impozite gestionate de administraţiile locale.

Caracteristica impozitelor directe

Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcţie de veniturile şi averea acestora şi pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se încasează direct de la contribuabil la anumite termene. Caracteristic acestor impozite este faptul ca persoana care plăteşte impozitul este şi persoana care efectiv îl suportă. În funcţie de criteriile care stau la baza aşezării lor impozitele directe se pot grupa în impozite reale şi impozite personale.

Impozitele reale se caracterizează prin faptul că se stabilesc în legătura cu anumite obiecte materiale, făcându-se abstracţie de la situaţia personala a subiectului impunerii. În cazul impozitelor directe reale nu se ia în considerare produsul net obţinut de contribuabil, ci numai produsul brut sau cel mediu ceea ce dezavantajează pe cei care realizează venit superior celui mediu. Aceste impozite prezintă şi alte neajunsuri cum sunt: existenţa unor largi posibilităţi de evaziune fiscală, lipsa de informaţie exactă în stabilirea impozitelor şi prin faptul cum se aşează - impozitul nu poate cuprinde decât o parte din materia impozabilă. În categoria impozitelor de tip real cele mai cunoscute de practica internaţională sunt acelea care au ca obiect al impunerii pământul, clădirile, activităţile economice neagricole şi mişcarea capitalului bănesc.

Impozitele personale ţin cont, în primul rând, de situaţia personală a plătitorului, motiv pentru care se mai numesc şi impozite subiective. Impozitele personale înlătură neajunsurile menţionate în cazul impozitelor reale. Ele au permis instituirea minimului neimpozabil, adică scutirea de impozit a materiei impozabile realizate până la un anumit nivel considerat ca suficient pentru asigurarea unor condiţii decente de viata. Impozitele personale sunt întâlnite sub forma impozitelor pe venit şi pe avere.

Impozitele pe venit se împart în două grupe:

1) impozitul pe veniturile persoanelor fizice

2) impozitul pe veniturile persoanelor juridice

Impozitele pe avere se împart la rândul lor în:

1) impozite pe averea propriu-zisă

a) impozite asupra averii (se plătesc din venitul produs de avere)

b) impozite din substanţa averii

2) impozite pe circulaţia averii

a) impozite pe succesiuni

b) impozite pe donaţii

3) impozite asupra creşterii averii

a) impozite pe plusul de valoare imobiliară

b) impozitul pe sporul de avere dobândită la război.

Caracteristica impozitelor indirecte

Impozitele indirecte sunt acele impozite care se stabilesc asupra vânzări bunurilor sau a prestării unor servicii. Ele nu se stabilesc direct şi normativ asupra contribuabililor.

Plătitorii impozitelor indirecte sunt toţi acei care consumă bunuri din categoria celor impuse, indiferent de veniturile, averea, profesia sau situaţia personală a acestora. Impozitele indirecte sunt prevăzute în cote proporţionale asupra valorii mărfurilor vândute şi a serviciilor prestate ori în sume fixe pe unitate de măsură. Acest tip de impozite nu asigură o repartiţie echilibrată a sarcinilor fiscale. Indiferent de mărimea veniturilor obţinute de consumatori, cota de aplicare a impozitelor este unică. Însa raportat la întregul venit de care dispune cumpărătorul, impozitul indirect capătă un caracter regresiv. Astfel, cu cat o persoana beneficiază de venituri mai mici, cu atât suportă mai greu sarcina fiscală a impozitelor indirecte. Aceste impozite afectează puterea de cumpărare a consumatorilor şi deci contribuie la scăderea nivelului de trai al populaţiei. Din categoria impozitelor indirecte fac parte: taxele de consumaţie, monopolurile fiscale, taxele vamale, taxele de timbru şi înregistrare.